1,007 matches
-
îndrăznit să-l înfrunte, pentru a nu juca însăși existența imperiului colonial, a făcut o profundă impresie în toată țara. Vom reveni îndată asupra acestui eveniment, care a fost hotărâtor pentru următorii douăzeci de ani ai istoriei portugheze. Dar, în legătură cu ultimatumul englez - al celei mai vechi aliate pe care o avea Portugalia și care nu pentru întîia oară își trăda legământul față de ea - să amintim câteva amănunte din drama africană. În 1891, un an după ce Portugalia primește ordinele Marii Britanii, agenții englezi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Același joc l-au mai încercat, pe ascuns, agenții britanici și cu alte triburi. Don Carlos (n. 1863), fiu al lui Don Luiz de Bragança și al Principesei Maria Pia de Savoia, se urcase pe Tron puține luni înainte de criza ultimatumului. Avea doar 27 de ani, dar era destul de inteligent ca să înțeleagă că nu se poate încumeta să reziste Angliei; ceea ce, de altfel, socotea și Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tron puține luni înainte de criza ultimatumului. Avea doar 27 de ani, dar era destul de inteligent ca să înțeleagă că nu se poate încumeta să reziste Angliei; ceea ce, de altfel, socotea și Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și împotriva Regelui, învinuit că a vândut țara englezilor. Manifestațiile se țin lanț; studenții și elevii de liceu jură solemn
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marinei de război portugheze, pentru organizarea unei rezistențe pasive împotriva Marii Britanii; consulatele și societățile engleze sunt atacate. Este o acțiune populară de impresionante proporții, la care prea puțini se așteptau și care dovedește o conștiință națională de o nebănuită sensibilitate. Ultimatumul englez este semnalul de alarmă, care trezește un întreg popor dintr-o torpoare vecină cu moartea. Din nefericire, această magnifică deșteptare a sentimentului național nu duce nicăieri. Poziția de rezistență cu orice preț împotriva Angliei e sterilă, primejdioasă și ineficace
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida, în vârstă de 27 de ani, semnează un articol intitulat " Ultimul Bragança", prin care întrece tot ce se publicase până atunci împotriva lui Don Carlos. "Regele nu este un om, este un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aparține acest animal? Se spune că e laș ca hiena și trădător ca tigrul...". Tribunalul, de data aceasta, se sesizează și condamnă pe student la trei luni închisoare. În schimb, articolul altui student, Afonso Costa, publicat în același număr din Ultimatum, în care scria: "Monarhia e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura fusese atât de prost înscenată, încît majoritatea republicanilor se desolidarizează de insurecție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fusese atât de prost înscenată, încît majoritatea republicanilor se desolidarizează de insurecție. Joîo Chagas continuă însă să-și intituleze ziarul pe care-1 conducea la Porto: Republica Portugheză. Și deși Don Carlos izbutește să depășească momentul critic, se poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca opinia publică să privească cu tot mai multă fervoare către cealaltă parte a baricadei, către revoluționari. *** Republicanismul și revoluția deveneau mai mult sau mai puțin populare, după cum le ajutau împrejurările interne sau externe. În aparență, Don Carlos depășise criza ultimatumului, și republicanismul - care fusese la modă după revoluția din 1848 și în 1868, în timpul revoluției spaniole, - părea obosit, dezorientat; îi lipseau șefi politici tineri, care să ducă mai departe acțiunea generației de la 1870. Ceea ce îl susținea și îi prilejuia momente
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care pentru alții nu sunt decât cuvinte, sunt pentru el realități profunde". Al doilea șef al revoluției, deși cu o popularitate mult mai redusă, este Afonso Costa, fostul student al Facultății de Drept din Coimbra care atacase monarhia în ziarul Ultimatum și fusese achitat. Cu totul deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui îndeletniciri. Seriozitatea cu care Don Carlos rezolvase problemele politice externe, după criza ultimatumului, era un lucru de care foarte puțini vorbeau. Realele lui însușiri politice nu găseau ecou în marea masă portugheză pentru că nu exista între Tron și neam nici o legătură caldă, de simpatie. Don Carlos nu va fi iubit de o parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Parlamentului și demiterea lui Antonio Maria da Silva de la Direcția Poștelor. Salazar abia apucase să ia în primire Ministerul Finanțelor, să cunoască oamenii cu care trebuia să lucreze, să-și organizeze planul de lucru - când Președintele Guvernului, Cabeçadas, primește un ultimatum din partea lui Gomes da Costa, datat "Cartierul general din Sacavem, 17 iunie 1926, prin care i se cere plecarea din Guvern. Motivul era că "refuzase sistematic să accepte toate încercările de conciliere, pentru bunul mers al Guvernului" și se "lăsase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încercările de conciliere, pentru bunul mers al Guvernului" și se "lăsase turburat și manevrat de influențe ostile mișcării revoluționare pe care le efectuase armata". Gomes da Costa înconjoară în același timp Lisabona cu trupe, ca să evite o rezistență armată. În ultimatumul adresat din Sacavem îl acuză pe Cabeçadas și de "discordia care a și început să fermenteze în sânul armatei portugheze turburând comanda mea printr-o acțiune imprudentă și nesăbuita, care pregătea zădărnicirea marei mișcări național-revoluționare din 28 mai". Cabeçadas convoacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acuză pe Cabeçadas și de "discordia care a și început să fermenteze în sânul armatei portugheze turburând comanda mea printr-o acțiune imprudentă și nesăbuita, care pregătea zădărnicirea marei mișcări național-revoluționare din 28 mai". Cabeçadas convoacă Guvernul înainte de a răspunde ultimatumului lui Gomes da Costa. Prietenii lui politici îl îndeamnă să reziste, armând la nevoie chiar pe civili; erau aceeași prieteni politici care izbutiseră să zădărnicească de la început orice caracter revoluționar al mișcării. Din fericire pentru Portugalia, Cabeçadas, care era un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea că această răbufnire viguroasă a orgoliului național e amenințată de sterilitate dacă nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Carlos I (ed. II, D, Portugal, 1941, cu o buna bibliografie); A dominaçao inglesa em Portugal por um compatriota de Qomes Freire de Andrade (Lisboa, 1883; retipărire 1940); bibliografie în Fidelino de Figueiredo, Pyrene (Lisboa, 1935), p. 65, notă. Despre ultimatum: Basilio Teles, Do Ultimatum ao 31 Janeiro (Porto, 1905); II. Pinheiro Chagas, As negociaçoes com a Inglaterra, 1887-1890 (Lisboa, 1890); L. Vieira de Castro, op. cit,; articolul lui Eça te Queiroz se află publicat în Cartas ineditas de Fradique Mendes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
D, Portugal, 1941, cu o buna bibliografie); A dominaçao inglesa em Portugal por um compatriota de Qomes Freire de Andrade (Lisboa, 1883; retipărire 1940); bibliografie în Fidelino de Figueiredo, Pyrene (Lisboa, 1935), p. 65, notă. Despre ultimatum: Basilio Teles, Do Ultimatum ao 31 Janeiro (Porto, 1905); II. Pinheiro Chagas, As negociaçoes com a Inglaterra, 1887-1890 (Lisboa, 1890); L. Vieira de Castro, op. cit,; articolul lui Eça te Queiroz se află publicat în Cartas ineditas de Fradique Mendes mais paginas esquecidas (ed.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
drumul de urmat pentru a termina o dată pentru totdeauna cu dușmanii lor, lăsând însă clar să se înțeleagă că dacă îl ascultau sau nu era deja o problemă care ieșea din atribuțiile lui. Probabil că Tané îi trimisese deja un ultimatum. Cand se convinse că totul era pregătit pentru a-i întâmpină pe Te-Onó, Miti Matái hotărî să se retragă în cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asta, zise Johns. Au folosit sistemul În propria lor țară. Au alcătuit un dosar complet, cuprinzînd toate așa-numitele personalități - din viața mondenă, din diplomație, din lumea politică, inclusiv liderii sindicali și clerul - iar după aceea le-au dat un ultimatum: ori colaborați cu noi și vi se iartă totul, ori vă dăm pe mîna justiției! Nu m-ar mira să aud că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voiam să mă Însor cu ea și atunci, Întrucât nu avea alți prieteni la care să țină atât de mult cum ținea la mine (Chiar așa!), iar familia ei oricum pleca, atunci, neavând Încotro, ar fi plecat să ea. Ciudat ultimatum, nu-i așa? Ei bine, Închipuiți-vă că nu i-am răspuns În prima lună de la această ultimă scrisoare, iar după aceea, cum ea nu mai revenea cu nici o veste, mi-am imaginat că a considerat că răspunsul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
programe de știri, urmărite de la un capăt la celălalt, cu talk-show-uri și cu jurnale extinse. Și apoi, în ziua când ea s-a dus la consultație în clinică, am aflat că Saddam Hussein respinsese Rezoluția Consliului de Securitate 678, un ultimatum autorizând folosirea „tuturor mijloacelor necesare“ dacă Irakul nu se va retrage din Kuweit până pe 15 ianuarie, și în curând apărea la televiziunea franceză spunând că există șanse de 50% de conflict armat; și deși acum începea să elibereze ostateci, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și stați liniștit, nu trebuie să mă conduceți. În atmosferă plutea o ciudată senzație de așteptare, care nu avea nici o legătură cu preconizata călătorie a lui Michael în Yorkshire. Era 16 ianuarie și la ora cinci în dimineața aceea expirase ultimatumul pentru retragerea Irakului din Kuweit. Atacul aliaților asupra lui Saddam Hussein putea fi lansat în orice moment și ori de câte ori dechidea radioul sau televizorul, Michael se aștepta să audă că începuse războiul. Când se urcă în tren în gara King’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse Phoebe. Nu-i nimeni. — Ar fi greșit să considerăn ultimatumul ONU ca un simplu declanșator, spunea ministrul. Saddam știe că acum avem dreptul să luăm măsuri militare. Când - și dacă - ne vom exercita acest drept este cu totul altceva. Dar au trecut aproape nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
considerăn ultimatumul ONU ca un simplu declanșator, spunea ministrul. Saddam știe că acum avem dreptul să luăm măsuri militare. Când - și dacă - ne vom exercita acest drept este cu totul altceva. Dar au trecut aproape nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va întâmpla? — Un asemenea război. — Dar suntem în război, spuse Tabitha. N-ai aflat? Michael își ridică privirea. — Adevărat? — Bineînțeles. Primele bombardiere au fost lansate curând după miezul nopții. Au anunțat la radio. Michael era stupefiat. Chiar și după expirarea ultimatumului ONU, nu crezuse în nici un caz că se va întâmpla. — Dar e îngrozitor, îngăimă el. E un dezastru. — Ba deloc, deloc, spuse Tabitha veselă. Aliații nu vor avea nici o dificultate în a-și impune superioriatea aviatică. F-117 Nighthawk e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]