1,424 matches
-
nu-i citesc gândurile pe față, a răspuns: - Regele nu mai are mult de trăit și nu are fii legitimi. Rotari are șansele oricărui alt duce de a-i lua locul. Vorbele ei erau în răspăr, aproape frivole. Am rămas uluit și mi-am adus aminte de ce spusesem cu mulți ani înainte; am repetat fără să-mi dau seama: - Dacă o să trăiască, ar putea să devină și rege. Regina s-a întors și s-a uitat la mine mirată. - Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între ei ar fi fost o legătură de dragoste. Le-am pus față-n față pe Gaila și pe Gundeperga, și gândul acesta s-a topit pe loc. A doua zi de dimineață am pornit, și din nou am rămas uluit, de data asta de puținii oameni din escortă, ca și cum plecarea noastră ar fi fost secretă. XV Gundeperga ne-a primit în curtea mănăstirii, înconjurată de obișnuita companie de tinere novice. În ochii ei citeam ceva nevăzut de mine până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care ți le îngăduie, astfel că am spus: - Am să vin cu tine. Îți cer iertare dacă m-am lăsat cuprins de mânie și nesuferința mi-a întunecat mintea. Noi doi avem de dat o bătălie grea. M-a privit uluit. - Ce fel de bătălie? În sfârșit, eliberat din chingile supărării față de prietenul meu, am putut să surâd. - Să readucem grădina-nflorită la palat. Am trecut noi prin atâtea, și, de fiecare dată, chiar și atunci când eram gata să pierdem, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și erau oricum condamnați prin sămânța pe care năvălitorii o vărsau în pântecele femeilor lor. Ceea ce ar fi însemnat ca în curând să dispară mândrii și puternicii cartaginezi, iscusiții sirieni, temerarii perși și rafinații egipteni, rămânând doar arabii cei războinici. Uluit să constat că un imperiu cu o armată de o sută de mii de oameni nu reușea să stăvilească o mână de triburi cam dezbinate, Adeodato m-a informat că o mare parte dintre formidabilii generali arabi fusese instruită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât cel al Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Făcuse o lucrare fără pereche, folosind aur, argint și purpură, punându-i una din coperțile de piele rezervate doar pentru rege. L-am felicitat și l-am întrebat cât îi datoram. Îl știam cam venal, și de aceea am rămas uluit când mi-a spus: - Mai lasă-mi originalul încă o zi; cititul lui a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau să fac o copie și pentru mine. I-am înmânat cadoul Gailei, povestindu-i cum am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rodoald le-a primit pe cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a aruncat în zidul grajdului ca pe-un mototol rufos. Și-a dat seama imediat că făcuse ceva ce nu trebuia făcut. Avea in mod vag un sentiment de regret, dar era în aceeași măsură satisfăcut. Băieții de la grajduri tăceau uluiți, iar Ioniță zăcea căzut pe-o parte, roșu, cu buza de sus mușcată. Din momentul acela, locul lui Pampu la curtea spătarului a fost altul. În câteva zile, a devenit subiectul numărul unu al servitorimii. Li se părea schimbat, posedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
împins de o forță care venea din miezul creierului, dar îi era totodată și teamă. I-ar fi plăcut să-i atingă dantela albă a rochiei, dar fata îi punea întrebare după întrebare. Pampu se depărtase puțin, uitându-se la fel de uluit și fermecat la fețișoara ei albă, cu pomeții bombați și rotunjiți, iar ea prinsese momentul să-l întrebe, încă o dată, cine este. - Acum nu mai ești Pampu, nu-i așa? Cine ești, de fapt? Întrebarea îl atinsese. Și el dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
locuiește în casa mea și merge o dată pe săptămână la Palat. Mihnea vorbea cu familiaritate, ca și când de mult aștepta un interlocutor căruia să-i poată spună toate aceste lucruri. Avea unghiile colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite prinț. - Bine. Să mă chemați când terminați treaba. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciungul. Era un om ciudat, cu pielea subțire, aproape transparentă. Îi lipsea o mână, iar pe celălalt umăr îi crescuse o palmă mică, în care ținea o bâtă. În prima clipă, Zogru se holbase la el cu ochii lui Pampu: uluit, interesat și compătimitor. Ciungul îi zâmbise, iar lui Zogru i se păruse că vine spre el ca și când ar fi vrut să-l salute ori să stea de vorbă, așa că nici nu prinsese de veste când omul îl lovise cu bâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de răsură. Fata, și mai speriată, o luase spre grajduri unde dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
parfumul unei aventuri care îi schimbase viața. Veneau des și cunoscuți, și necunoscuți, oameni care credeau în puterea icoanei sau doar curioși de povestea care se întinsese din sat în sat. Chiar în prima săptămână a venit și Tenica, sfioasă, uluită, privind icoana de la distanță, printre capetele plecate ale celorlați. Zogru îi vedea basmaua albă, încercuită de trei rânduri de flori cusute cu ață roșie, ochii topiți și dinții ieșiți în aerul cald, de început de vară. Și dintr-odată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru este înăuntru ființelor și de acolo te iubește, a continuat Omul Negru, rostogolindu-și ochii strălucitori. Ți-a spus același lucru și din Alecu, și din Ianache, iar acum, înainte să intre în tine, din Gligore. Zoe a ascultat uluită și fericită totodată, dar fericirea era a lui Zogru, care își închipuia că ea știe, în sfârșit, de existența lui. - Ei, acum că i-ai spus, mă duci acasă? - Bineînțeles, doar ți-am promis, i-a răspuns Zogru, prin gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
serviciu. Și, într-adevăr, a apărut în câteva minute. Cum a intrat pe ușă, Giulia s-a ridicat și l-a sărutat pe obraz, în timp ce spunea un ciao, Andrei, sonor și înalt. - O, ce surpriză, îngăimase Andrei, cu mult mai uluit decât o arătase, nu mă așteptam la o astfel de vizită, mai ales azi. Dumnealui cine este, Ancuța? - Este pentru interviu. - Mă ocup imediat, am să vă rog să m-așteptați o secundă. Apoi se întorsese brusc spre Giulia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i spun Leei și atunci n-o să mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt, cred că îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mirosea a curat. Fata care fusese pusă să mă păzească a văzut că am deschis ochii și s-a dus s-o cheme pe Meryt, care ducea un ghemotoc de pânză. - Fiul tău, a zis ea. - Fiul meu, am răspuns, uluită și l-am luat în brațe. Așa cum nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru momentul nașterii, tot la fel nimeni nu-ți poate spune cum e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochi mari și blînzi și de niște mîini de pianist, nimic din ființa lui nu depășea banalul. Un fizic total insignifiant. La douăzeci și doi de ani, venise În vacanță la Lands’en cu prietenii și nu mai plecase niciodată, uluit el Însuși că se făcuse iubit de o femeie atît de sexy ca Gwenaëlle, mai mare ca el cu șase ani. O luase de nevastă cînd era Însărcinată cu fiul lor Ronan, acceptase locul de contabil la fabrica de faianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sala mare, dînd obiectelor un aspect fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și mărească fabrica de faianță. Gwen, prima interesată, se dovedi cea mai rapidă la deschisul mapei. Scoase un țipăt. Ceea ce descoperise părea s-o șocheze În cel mai Înalt grad. Scoase o foaie de hîrtie pe care o citi, uluită, celorlalți: „Votul e trucat. Primarul a fost cumpărat“. Se uită la toți Înainte de a adăuga: - E semnat de Gildas! Incredulitatea generală lăsă rapid locul consternării: cu toții aveau În mape același mesaj. Fețele se Întoarseră spre Yves Pérec, sufocat de uluire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]