1,469 matches
-
destul de bine inițiată în teoriile lui Saussure. Dar nici ea nu trecuse neobservată de profesorul care îi admira tăcut frumusețea perfectă, îi adoră în tăcere luminițile ochilor, străduindu-se să exprime ceea ce era mai bun în el. Entuziasmată, dar totodată uluita și fascinată în același timp de discursul clar, concis, la obiect, dar cât se poate de voalat al profesorului, Lăură se gândea departe... -Desigur, isi spunea ea, dacă va fi ceva, daca va trebui să se întâmple, lucrurile vor veni
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frumusețe șocantă, încât Lăură avu senzația că într-adevăr e un zeu coborât din Olimp, căci el avea seninătatea lui Apollo pe chip, iar trupul îi semăna perfect cu David, statuia lui Michelangelo. Convins că este irezistibil, tânărul observase privirea uluita a Laurei, așa că nu ezită să se prezinte ! -My name is Giannis...... Lăură știa destul de bine neogreaca și se simți provocată, așa încât îi răspunse cu dezinvoltura. -Calimeră ! S-au așezat amândoi la adăpostul unei stânci imense și s-au privit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe momente cu el, la fel ca acesta de dimineață, să nu mai fim despărțiți, ca întotdeauna, fiecare măcinat de propriile preocupări. Îi simt privirea înțepându-mă în spate, cu ostilitate, ochii uluiți, ești nebună de legat, unde îți imaginezi că te duci, iar eu îmi întorc spre el fața machiată, de ce te interesează pe tine asta, Udi, mie îmi dă încredere în mine, și imediat îmi cer iertare de parcă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tata, dar el spune, trăim în lumea reală, fetiță dragă, nu în povești, iar în viața reală trebuie să moară câte unul din fiecare familie, ca să poată trăi și ceilalți, nu ai mai auzit asta până acum? Ea îl privește uluită, apoi se opune ezitând, însă convingerea lui o lasă fără cuvinte. Chiar așa, șoptește ea, iar el spune, sigur că da, de multe ori este chiar copilul, așa cum s-a întâmplat în familia noastră, eu m-am sacrificat pentru mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îmi cer imediat iertare, trupul meu este mult mai frumos în pictura ta, dar el spune, poate, dar mult mai puțin interesant, eu nu caut frumusețea, și deodată ia tabloul cu mine goală și îl rupe în fața ochilor mei uluiți. Nu te speria, râde el, așa li se întâmplă mai multor tablouri de-ale mele atunci când descopăr cât sunt de superficiale, acum, când te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici pe undeva era granița înainte, spune Udi, eu mă sperii, care graniță, cu Iordania? El spune, nu, cum cu Iordania, între regatul Iehuda și regatul Israel, uitasem complet că la un moment dat existase această împărțire, privesc în jurul meu uluită, caut urmele unor ziduri antice, dar pământul este peste tot la fel de plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând adânc, acoperind tusea aceea plină de lamentații. Uneori îl auzeam izbucnind în lacrimi, în ciuda respirației grele a lui Udi, în ciuda frecării membrelor noastre transpirate, lacrimile sfâșietoare ale unui copil neglijat, care știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu tine, despre asta vorbesc, despre faptul că îmi sugi sperma, îmi este interzis să mă mai culc cu tine, sperma este esența vieții, iar eu ți-am dat să îmi bei viața cu toate buzele trupului tău. Mă așez uluită pe pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trimis prin curier, vor ajunge imediat, el urlă, cu amigdalele inflamate, nu te cred, scroafă ce ești, ai fost să te fuți, ai fost să îți primești pula pe care eu nu ți-am putut-o da, eu îl privesc uluită, cum îi voi putea dovedi că se înșală. Înnebunită, murmur, toată ziua am fost la serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șansă, Naama, soțul tău nici măcar nu a început să își dea seama de șansa care i se oferă, îi este interzis să o rateze, pentru că va mai trece multă vreme până când va mai primi o a doua șansă. O privesc uluită, îmi este greu să diger cuvintele ei, cu ce drept întoarce ea lucrurile pe dos, de când a devenit boala un lucru bun, iar sănătatea, ceva rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mai puțin de o oră, însă el nu renunță, trebuie să plec în curând, iar eu spun, atunci vorbim când te întorci, te voi aștepta, și el adaugă încet, nu mă voi mai întoarce. De ce, întreb eu cu adevărat uluită, a izbucnit vreun război din care nimeni nu se mai întoarce? Îl privesc așa cum o copilă își privește tatăl mobilizat în mijlocul nopții, iar el spune, Naama, vă părăsesc, eu mă holbez la el, încă nu înțeleg, pe cine părăsești? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
părinte unic la douăzeci de ani, nu am pe nimeni care să mă ajute, dar deodată mă aud spunând pe un ton grăbit, te voi ajuta eu, Yael, te voi ajuta să îl crești. Ea se ridică încet, mă privește uluită, eu îi răspund cu un zâmbet stânjenit, deja nu mai pot da înapoi și nici nu am vreun motiv pentru a da înapoi, acum și Udi crește fetița aceea, așa că eu de ce să nu o ajut pe fata aceasta minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu pași grăbiți spre o mașină argintie, abia acolo se oprește, își întoarce fața frumoasă spre clădirea noastră, iar pe ea este întipărită o frică fără margini, ca și când întreaga clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt roșii, ca și când nu ar mai fi dormit de atunci, iar mama spune, ești radioasă, Naama, îl privesc provocator și îmi vine să îi spun mamei, exact așa arătai și tu când te întorceai acasă de la întâlnirile tale, ne priveai uluită ca și când nici nu îți mai aminteai cine eram și ce anume doream de la tine, dar îi privesc tăcută, aveam impresia că se aliaseră cu toții împotriva mea pentru a-mi distruge umila fericire, iar eu nu îi las, nu am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a dus la șeful Securității, căruia i-a spus: „Știu că au fost arestați domnii cutare și cutare și cutare. Urmează deci să fiu arestat și eu. M-am prezentat singur, pentru că nu vreau să-mi sperii familia”. Șeful Securității, uluit, pentru că nu i se mai întâmplase până atunci, a zis: „Păi, n-ați fost planificat”. La care, prietenul meu i-a spus: „Nu-i nimic. Mă duc la hotelul X. Vă dau cartea mea de vizită. E de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
-mea. Nu accepta nici un fel de ajutor și soacră-mea, ca totuși să-l ajute și, în același timp, să nu-l jignească, mi-aduc aminte că punea în cuibarul găinii în fiecare zi câte două-trei ouă, încât proprietarul rămânea uluit ce bună găină are. Avea aceste candori... Deci șeful a depus garanție, a spus: „Dacă prietenul meu a promis că se întoarce, în ziua când expiră viza, se va întoarce”. C.Ș.: Și s-a întors. A.B.: S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Aceștia sunt termenii folosiți de Administrația colonială. Statutul tău este același cu al meu, Burke, de simplu observator. Apone a murit. Gorman nu e mai breaz. Conducerea expediției revine militarului de grad imediat inferior. (Ea se uită dincolo de reprezentantul Companiei, uluit.). Așa-i, Hicks? ― Absolut, răspunse caporalul cu dezinvoltură. Calmul profesional al lui Burke începea să se evaporeze. ― Ascultă. Costul acestei operații se ridică la mai multe milioane de credite. Hicks nu poate în nici un caz să ia o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele echipajului. În jurul ei, mașinile imensei nave zumzăiau liniștitor. Ajunse la secția medicală și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut scribendi tanta vis, tanta copia, quae non dicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se pare că n-are nici o valoare. Am privit-o foarte atent, Încercînd să remarc orice schimbare cît de mică În expresia feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
implorator se Încolăci În jurul urechii mele reci ca un șarpe flămînd. — Ce s-a Întîmplat ? Nu vă interesează asemenea femei? După părerea mea, are picioare minunate... și vara lasă impresia unei perne moi și răcoroase. De gustibus... De ce tăceți? SÎnteti uluit, nu? Asta a fost... dar n-am vrut să vă jignesc... de fapt, mi-am dat silința să vă servesc... Mi-e rușine... Nu mă pot suferi... Întotdeauna fac așa și apoi Îmi vine să mă sinucid. De ce-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține o exclamație, mai ales că femeia îi făcea semn să coboare: „Să cobor acum? Mai am puțin până la vârf”, i-a răspuns el, justificându-și refuzul în acest fel. La următorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie. Ceilalți sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și e de părere să mai sunăm câteva persoane să ni se alăture. Nu prea sunt sigură că-mi place ultima parte. Coborâm cu chiu cu vai din taxi la apartamentul lui Debbie din Rathmines, unde colega ei pare puțin uluită să ne vadă așa binedispuse. O cheamă Fiona, lucrează ca agent de relații cu clienții în oraș și i se pare că slujba noastră e foarte frumoasă, deși i-am spus toate poveștile de groază care se pot întâmpla în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]