2,056 matches
-
la munte. În munții țării românești, care ascund sub cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce topeau gerul iernilor năpraznice de prin Ardeal, mirosul rece al ninsorii și toată atmosferă magică de atunci îmi revin în suflet. Când știi despre un anotimp atât cât știe și
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
Imaginea pe care o vedeți acolo, împreună cu rama oglinzii, alcătuiesc un tablou. Cum ați intiula acest tablou? MP. Întradevăr, am parcurs un drum foarte lung...visele mele păreau că sunt mai clare, însă au fost momente, ani, când au fost umbrite...dar în general - mă privesc destul de franc - nu am pierdut nimic atât de profund încât să mă transforme. Totuși, mi-e greu să-i dau un titlu tabloului... limbajul nostru al pictorilor este imaginea, pata de culoare... Eu m-am
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
cu nisip - locul de joacă al copiilor mai mici în zilele senine. Iar din mal, coborau ici și colo spre Dunăre, trepte la care opreau bărcile localnicilor din această zonă. Casa bunicii era în apropierea celui de-al doilea pod, umbrită de doi duzi înalți, cu intrarea dinspre stradă închisă. În timp, a aflat că pe vremuri, bunicul încercase să țină acolo, în camerele dinspre stradă, o prăvălie. Acum, ușa era zăvorâtă cu un lacăt si portița scundă de la intrare era
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
joasă calitate. Trist, foarte trist... După cum și antisemitismul prezent la mai multe nivele, urât și atât de neonorabil pentru o națiune demnă, cu oameni de valoare, antisemitismul aproape fără evrei m-a mâhnit și m-a răscolit. Trist adevăr, care umbrește patima mea luminoasă pentru România. Rămâne speranța că mai multă gândire și cultură vor mai schimba fața lucrurilor. Dar cel mai important, deocamdată, este cum acțiunează diriguitorii. Nu cum vorbesc cei mai mulți dintre ei, ci cum acționează. Ei se exprimă bine
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
un cuvânt hotărâtor și decisiv în marea problemă a unirii și unității creștinilor, nu mai puțin însă în eventualitatea intrării Bisericii Ortodoxe într-o societate „globalizată”. O teologie care ține seama de caracterul sofianic al creației, de frumusețea care nu umbrește lumea văzută, ci o luminează, implicit ține cont și seama de o prezență care poate aduna și convoca pe toți creștinii în unul și același adevăr, după cum poate oferi o soluție viabilă și eficientă în cazul crizei, iscate și provocate
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
la Școala de subofițeri, apoi la Școala de ofițeri de tancuri din Pitești. În paralel, avansează ierarhic în grad, până la cel de colonel. Dar descrierea evoluției apoteotice a eroului cărții în plan social, deși condițiile preliminare îi erau nefavorabile, este umbrită de experiențele particulare, cele care ar fi trebuit să întregească personalitatea individului uman, anume viața de familie. Dl colonel dă însa vieții sale personale o tentă de frustrare care atenuiază luminozitatea rezultată din succesele sale profesionale. Dupa ce trece prin
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
sărută pe tâmplă, tandrețea lui o învăluia ca șoapta ușoară iscată de primul impuls amoros. Nicăieri nu se simțea mai ocrotită sau în siguranță decât acolo. "Nu te voi părăsi niciodată.Tu ești pulsul inimii, rostul existenței mele!"perdeaua genelor umbrea privirea lui magnetica! "Oh, Doamne, iți mulțumesc!"ridică o rugă în gând. Îi era teamă, să nu fie halucinație sau vreo festă a destinului, adică realitatea să-și ceară drepturile. O ajută să se ridice. O sprijini de umărul lui
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În permanență amorezat Pablo Picasso își trăia viața împlinindu-se prin artă, jinduind și exprimând după senzualitate în forme bizare pe care ochiul și mintea lui au dat să le așeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
o sumă confundabila totală cu iubirea. De altfel, sexul este că mâncarea, odată pofta împlinită se evaporă. Azi s-a pierdut din vedere că nu satisfacerea tuturor dorințelor înseamnă fericire, dimpotrivă!! Publicitatea ce îndeamnă la consum are efectul de a umbri într-adevăr, dar sunt cercetări ce dovedesc contrariul-satisfacerea tuturor dorințelor duce la insatisfacție totală și în fond la nefericire. Uneori alienarea mintală paste pe cei ce au totul pe tavă și-și satisfac poftele necontenit! Publicitatea consumismului de fapt domină
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
le-ar face împotriva semenilor săi. Și toate acestea în numele unei credințe și a unei concepții de tip animist despre lume prin care se dorea exterminarea unui popor nevinovat. Era Răul de geniu născut într-o minte bolnavă care a umbrit întreaga istorie. Înzestrat cu harul povestirii, Walter (Valentin Aurel ) reia din memorie tot drumul parcurs, toate suferințele pe care le-a îndurat și le-a văzut, reface itinerarul lagărelor de concentrare prin care a trecut : Bistrița, Auschwitz, Birkenau și Mauthausen
O FAMILIE NĂSĂUDEANĂ SUB TREI TEROPRI, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345420_a_346749]
-
și înecat cu Voie divină într-o infinit de multă moarte rânjind batjocoritor din balta plină de sânge a disperării de sine și de ceilalți, căci parteneri de viață precum Luigi Tenco, Lucien Morisse (fostul soț) și Richard Chanfray au umbrit prin acțiunea lor suicidară ceea ce părea la început a fi un drum al armoniei individuale și al succesului grandios. De fapt, la DALIDA, numeroasele ei întâlniri destinice aveau să constituie de-a lungul timpului tocmai acea axă determinantă a întregii
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât de mult pe bărbatul din fața sa, încât a fost capabilă să-și trădeze soțul pentru el? Pentru el sau pentru ea? Ștefan avea vreo vină în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cât am mers și am vorbit cu pomii verzi sau ofiliți cu norii atârnați de cer ori albastru efemer, și cât de mine se adună în spiritul umbrit de lună. Am adormit pe o șoaptă cu inima spartă. Cine vrea către izvor înoată împotriva curentului, șuvoiul aprins, dar am învins. Referință Bibliografică: Șuvoiul aprins / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016
ȘUVOIUL APRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376966_a_378295]
-
e dor! ...Mi-e dor de veșnicie Și de seninul Cerului... Aș vrea ca inima să-mi fie Un veșnic dor al dorului!” (Mi-e dor...) Universul conturat în versurile sale reliefează adevăratele valori pe care timpul nu le poate umbri. Așa arată adevărata frumusețe definită de Mariana Mihai: „Și nu cunosc o lume mai frumoasă, Decât pe-aceea-n care, ea-blândețea Și mila, și iertarea stau la masă... Podoabe sfinte! Asta-i frumusețea! Și nu cunosc o cale mai curată Decât pe
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
decât 17 ani, când am cunoscut-o eu, în perioada în care îmi satisfăceam stagiul militar. Fiind cu cinci ani mai mică decât mine, un copil în plină dezvoltare, mă fermecase cu niște ochi de o frumusețe răpitoare, negri și umbriți de niște sprâncene la fel de negre, ca și părul, frumos ondulat. Ca înălțime, era puțin mai măruntă, însă avea o talie de viespe. Tânăra și bruneta adolescentă, deosebit de frumoasă, era o fată cuminte, care, până la mine, avusese doar prieteni de școală
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
vatră, Am căutat în tot și-n toate binecuvântarea-Ți sfântă, Dar acum în clipe grele o-ntrebare mă frământă: Nu pot înțelege Tată, de ce ai lăsat durerea Să-mi răpească bucuria, deasemenea, puterea... Ai permis ca încercarea să-mi umbrească drumul vieții, Sunt debusolat, sunt singur, nu văd zorii dimineții, Am atins chiar pragul morții, stând lângă ființa dragă, Am sperat într-o minune, prin credința ce ne leagă, Te-am rugat plângând amarnic, să dai Doamne, vindecare Trupului strivit
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
tăcere și m-am zdrobit în mii de cioburi. Nicio stea n-a mai dansat pentru mine. Emoții, ,am mai avut , si compensații, dar durerea e tot pe loc și mă sfredelește . Eu nu sunt că Blanche fragilă libelulă, dar umbrită de tristețe plutesc pe-acest pământ. *Text inspirat de monologul lui Blanche ,- una din eroinele piesei lui Tennessee Williams " Un Tramvai numit Dorința". Am interpretat acest monolog în cadrul unui atelier de teatru din care am făcut parte în 2016. Referință
LIBELULĂ( VERSIUNE ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378027_a_379356]
-
fiecare privire fiecare gând cu ochii cerului albastru aripile norilor ne mai mențin echilibrul într-un cerc de taină înflorindu-ne fiecare pas într-o clepsidră de raze fluturi de gânduri mersul ni-l umple cu degetele vântului și ochi umbriți de așteptare din nori picurând cu pași și fântâni de cuvinte până în inima secundei 24-09-2016 cluj Referință Bibliografică: FÂNTÂNI DE CUVINTE / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI, 26 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FÂNTÂNI DE CUVINTE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378095_a_379424]
-
din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cine te-a iubit ca mine Cerul meu, nemăsurat Printre grelele suspine Cu cerneală picurat?. Cine te-a iubit ca mine Raiul meu, pom- nflorit, Infinitul meu din tine De-o nuanță e umbrit?. Cine te-a iubit ca mine Noaptea mea-ntunecată Ziua cea care nu vine Și se lasă așteptată?. Cine te-a iubit ca mine O stie doar Dumnezeu Între clipele senine Am vrut să fiu dorul tău?. Grafica:Corina Chirila
CINE TE-A IUBIT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376515_a_377844]
-
a fost ieșirea maselor de protestatari pe piață în momentul când acolo evoluau copiii. Ei bine, dar acest incident a fost precedat de un alt eveniment (trist de altfel) care a avut loc cu o zi înainte, neobservat la început, umbrit de sărbătoarea independenței. Pe 26 august ambasadorul SUA J. Pettit a ieșit la postul public de televiziune cu o declarație incendiară, luând în considerație, în primul rând, momentul electoral. „Moldova nu e România (de fapt Moldova e România că ea
DIN NOU TRĂDAŢI ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375874_a_377203]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SECRETE Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Secrete Secrete mari ce sunt pitite De ochii lumii mult prostite, Apar din unbră ca neghina Și ne umbresc parșiv lumina. Secrete mari prinse-n dosare De gașca cea conducătoare, Ajung mereu clasificate Ca acte de normalitate. Secrete mari ies la lumină Când interese mari desbină Pe acei ce puterea-și asumă, Și țara prin legi seci sugrumă. Secrete
SECRETE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375969_a_377298]
-
din 01 aprilie 2017. Doi vecini se dușmăneau, Zi de zi se tot certau, De cu zori și până-n seară, Viața și-o făceau amară. Motivul de supărare Era nucu-acela mare: În răzor a răsărit Și, în jur, tot a umbrit. Unul din vecini gândea Nucu-n cale să nu-i stea, Căci voia să-i fie soare, Raze calde pe ogoare. Celălalt, mai luminat, Pomul nu-l dorea tăiat, Fiindcă în el se-opreau Multe păsări, ce cântau. Dimineața, pe răcoare
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
care-l dușmănea, ... Citește mai mult Doi vecini se dușmăneau,Zi de zi se tot certau,De cu zori și până-n seară,Viața și-o făceau amară.Motivul de supărareEra nucu-acela mare: În răzor a răsăritși, în jur, tot a umbrit.Unul din vecini gândeaNucu-n cale să nu-i stea,Căci voia să-i fie soare,Raze calde pe ogoare.Celălalt, mai luminat,Pomul nu-l dorea tăiat,Fiindcă în el se-opreauMulte păsări, ce cântau.Dimineața, pe răcoare, Când
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017. Cine te-a iubit ca mine Cerul meu, nemăsurat Printre grelele suspine Cu cerneală picurat?. Cine te-a iubit ca mine Raiul meu, pom- nflorit, Infinitul meu din tine De-o nuanță e umbrit?. Cine te-a iubit ca mine Noaptea mea-ntunecată Ziua cea care nu vine Și se lasă așteptată?. Cine te-a iubit ca mine O stie doar Dumnezeu Între clipele senine Am vrut să fiu dorul tău?. Grafica:Corina Chirila
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]