1,469 matches
-
dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele. Mă ia cu fiori la simplul gând. E suficient să-mi recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra. Toată lumea îmi va cunoaște trecutul. Și minciunile. Mă uit la Nathaniel și simt un fior de groază. Nu pot să las lucrurile să ajungă acolo. Nu acum. El îmi face cu ochiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să se Întîmple. Jack Harper trebuia să plece Înapoi la el, În America. Trebuia să nu aibă habar de faptul că, imediat după conversația noastră, m-am dus drept acasă și i-am dat papucii lui Connor. Mă simt extrem de umilită. O să creadă că i-am dat papucii lui Connor din cauza lucrurilor pe care mi le-a spus În lift, nu ? O să creadă că a fost doar din cauza lui. Ceea ce nu-i deloc adevărat. Dar absolut deloc. Cel puțin, nu total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Uite ce e, vrei te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zîmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au uitat și cîțiva dintre colegii tăi de serviciu ? spune Lissy cu compasiune. — Dacă s-au uitat și cîțiva dintre colegii mei ? Mă răsucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a crescut pe piele. ARTUR: Întotdeauna mi-a fost silă să-mi ating pielea... GARDIANUL: Și mie. Mor de silă. Uitați-vă în cerul gurii mele... E galben... ARTUR: De zece ani noi dorm, nu mănânc, nu beau... Mă simt umilit... GARDIANUL: Și pe mine, domnule, mă umilesc deținuții. Credeți că mi-e ușor să suport toate mofturile dumneavoastră? ARTUR: Regret, regret enorm... GARDIANUL: Mă bucur. Eu mă mulțumesc cu puțin. Toți trebuie să ne mulțumim cu puțin... Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la fel cum suferă acest copil din cauza jumătății de față care l-a trădat. Regele se va plictisi de mine curând, sau s-a plictisit deja. Rivalul trebuia deposedat de jucăria pe care o iubea atât. Mai mult, jucăria trebuia umilită, ca să i se dovedească celuilalt că nici nu merita iubită, că era oricum o curvă, iar el un prost. Da, cred că asta e, pentru ca după aceea să i se poată spune, vezi? De fapt numai eu te-am iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ale poliției; dar cei cărora le trimitea arestații lui îi găseau strădaniile lipsite de orice valoare. Simplul fapt de-a te afla în stare de arest, judecat sau nu, era o crimă. Deținuții de orice fel trebuiau să fie toți umiliți, vlăguiți și omorâți“. Westlake continua spunând că muncitoarele prizoniere care îl spânzuraseră pe Noth, în afară de faptul că era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
propus Alice venind în spatele lui. Panicat, Hugo s-a năpustit către masa de lângă aragaz ca să ascundă dovada reprezentată de borcanul cu mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări în sus, ca să-și liniștească fiul. La revedere, i-a spus Alice fluturând o mână în timp ce el se pregătea să-i închidă portiera. Mulțumesc pentru cină. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care mi s-au adresat relativ asemănător. Și? Și, leam refuzat. Din ce motive? Din unul singur: nu mi-au fost pe plac, așa, ca fete; ca femei, de parteneriat. ...Mai precis ... de ... pat! Nu le-am bruscat, nu leam umilit; dimpotrivă; le-am determinat să Înțeleagă bine motivul pentru care vom continua să ne salutăm, atunci când ne vom Întâlni, să ne și mai vizităm, dar, evident, rar de tot; să ne respectăm, ca oameni ce suntem, dar, atât. Și, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu știu de la ce; și de la contrazicere am ajuns la ceartă; și de la asta, la bătaie. Și vați bătut? Nu prea. Dar, lumea, ceilalți vecini, au auzit, unii au și văzut, și ne-au Îndemnat, apoi, să nu ne lăsăm umiliți unul față de altul. Și? Nu ne-am lăsat. Ne-am dat În judecată. Dar nu v-ați mai revenit, pe parcurs, nu v-ați dat seama că ați făcut o greșeală, și, dacă ați greșit, unul față de altul, să vă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se precipită în stradă pentru a recupera pubelele golite. mașina de gunoi se îndepărta încet macerînd în pîntecele ei enorm tot ceea ce umanoizii nu putuseră să consume și să digere. în fața pubelelor goale domnul Busbib se simți parcă și mai umilit, și mai descurajat. Problemele lumii continuau să-i defileze în creier, așezîndu-se parcă la coadă pentru a fi transferate pe listă. Problema minelor anti-personal. Problema soldaților copii. Dispariția delfinului de apă dulce. Urbanizarea excesivă a țărmurilor. Distrugerea stratului de ozon
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
faci curioasă! Cine e ăsta care scrie așa înțepat? Costache căzu scăldat în sudori, iar Otilia sorbi repede întîile rânduri. Deodată se făcu serioasă, apoi liniile feței se lăsară obosite. - Nici nu mi-aș fi închipuit altfel, papa. Costache șopti umilit: - Ticăloși mari! Auzi, tu, fetița mea. - Și cine crezi tu că ți-a trimis scrisoarea asta? Costache privi nedumerit, fără răspuns. - Papa, mă prind că asta e opera lui Stănică. Ăsta e scrisullui, mai mult, stilul lui. Toate astea vin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din puterea lui de prietenie pentru femei. I se păru odios ca o fată inteligentă, fie și ușoară ca Georgeta, să arunce ochii asupra lui Titi. Era ca și când ar fi stabilit o comparație între Titi și el. Felix se simți umilit, înșelat din nou în sentimentele lui față de femei. Se scrută bine și-și mărturisi că-i era ciudă pe Titi, că era gelos și invidios. Își zise la început că era cuminte să nu se amestece în chestiunea aceasta. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceste întrevederi, care îi răpeau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemulțumirea lui Felix și-l mângâie repede și pe furiș pe o mână, în sensul că de el va avea ea grijă mai târziu. Aurica intră în odaie aproape umilită, sărută pe Otilia pe amândoi obrajii și păru să nu mai aibă nimic din răutatea ei. Slăbise și mai tare, gropi mari, vinete îi înconjurau ochii, și era o mizerie s-o vezi vopsită violent pe față, ca să pară tânără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai plin de pete de ficat pe față decât o gărgăriță de buline, pe spinare, simțise ceva și-l chemase, la ordin, pe Spiridon, să verifice cu ochii lui ce-i cu hărmălaia aia și să-i frece ridichia. Spiridon, umilit, uitase să închidă bine, în urma sa, toate ușile Palatului, să nu răzbată până la ei gălăgia. La musafiri. Cum era când Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrării ideologice și-a învățămîntului politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi că sunt o nerușinată, o rea, o femeie de defaimat; dară cugetă un lucru, că aș fi un miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văl... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care va dormi, să suferi ca să am perina pe care se va odihni capul tău. Vezi tu ce copil umilit este amorul. Tu vezi, sunt ca o femeie de defăimat; dar cugetă un lucru, că aș fi un miel, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu. Știu eu cum e inima ta? Vin de-mi spune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai să mă suferi într-un colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perna pe care va dormi [, să suferi ca să am perina pe care se va odihni ]capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit este amorul. Tu vezi că sunt o nerușinată, o rea, [ca] o femeie de defaimat; dară cugetă un lucru, că aș fi un miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci auzeam pașii bătrânului trosnind pe din fața casei, pe cărările înghețate ale bătăturei. Ieșii pe din dos și, trecând prin grădină, sărind gardul, am trecut ca purtat de vânt peste câmpie, fericit și aprins... și intrând în chilia mea cea umilită, mă simțeam fericit ca un rege asupra acelor camerazi horăinzi. La lumina fumegândă a lampei am scris versuri, ce le-am găsit în urmă rătăcite printre hârtiile mele și pe cari ți le citez întocmai: Când sufletu-mi noaptea veghea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Această operă bună *** nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine [ne]subsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o stratagemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvântarea acestei novele originale. Zicând oare că nuvela e originală n-ar fi însemnat de - a-mi tăia apele din capul locului? Însă nu voi cu toate astea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce îmbracă individul dobitoc, nu e decât tichia de mărgăritar ce îmbracă, ce ascunde chelboșia. Fiind așadar că doamna Lume sau domnul Public e aceea [sau] acela care dă tactul atât la existența, cât și la judecata asup [ra ] unui umilit individ, ca sub- sau nesubsemnatul, de-aceea îmi iau și eu libertatea de-a-i adresa următoarea adresă pr[in] care cer cartă de legitimațiune sau răvaș de drum, pe veche, pentru de-a cutre iera întinsul d-neaei sau domniei-lui Imperiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Victor Athanasie Stănculescu, care au dat ordinul de a se trage în populație, retragerea armatei în cazărmi făcându-se abia în 20 decembrie. Cartea lui Ion Coman nu are demonstrație; ea se dorește a fi mărturia unui fost apparatcik ceaușist, umilit public și judecat, a cărui mentalitate a rămas comunistă, și care încearcă o revanșă târzie pentru a se deculpabiliza pentru că a fost unul dintre liderii represiunii de la Timișoara. * Dacă, în 1999, Constantin Sava și Constantin Monac au publicat o carte
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Filip dă exemplul uslașilor uciși în condiții confuze în fața MApN, ale căror cadavre au fost lăsate în stradă și profanate (mai târziu, respectivii uslași au fost declarați eroi!); răniții care au supraviețuit au fost, la rândul lor, arestați, maltratați și umiliți. În acest caz este incriminat faptul că „fabrica” relativ oficială de teroriști specula lichidarea din greșeală (sau intenționată) a unor ofițeri, ale căror cadavre puteau fi mai apoi catalogate oricum de către cei ajunși la putere. Ziariștii străini, dezamăgiți de revoluția
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De pizmă, să mă urești. Nu aș avea nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai apropiați mie s-au ridicat de departe și s-au grăbit, și din nenorocire se grăbesc În a cere cu menzil sufletul meu“... Scrisorile lui Alecu dezvăluie o dramă de renaștere Într-un mediu oriental. Omul este, realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]