10,305 matches
-
A. Piru, cu figură lui de boxer obosit, se încrunta la toti, desi din când în când mai rânjea la câte o fată." Din arsenalul instrumentelor de seducție folosite de scriitor în ipostaza de publicist face parte și umorul. Un umor fin, dar irezistibil. În plus, Costache Olăreanu stăpânește și anti-umorul. După ce se amuză luând notă de faptul că Veronica Micle îi spunea lui Mihai Eminescu, în intimitate, "Titi", el dezamorsează glumele răutăcioase care s-ar putea face pe această temă
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să arunce cu piatră în direcția altora, fie ei și personaje de verificată reputație "rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt judecați fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
Cum bine se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un număr mare de vocative, a căror funcție imediată este de a permite identificarea personajelor caricaturizate, dar prin care se realizează și o functie secundară, conotativa
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
tendință a limbii populare: extinderea analogica a vocativului în -e la nume masculine care au nominativul în -a: "M-ai învins... Maradoane!" ("Tineretul liber - Supliment literar-artistic", 27, 1990, 11). Chiar dacă, așa cum observăm de la început, procedeele de acest tip produc un umor destul de rudimentar, ele exploatează totuși resurse specifice ale limbii - și merită, de aceea, să fie luate în seamă.
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
să fie ceea ce pare și nu (scuzați comparația!) un balon umflat! Întors la Timișoara, i-am povestit lui Marcel Tolcea, cel mai "bucureștean" dintre prietenii mei ne-dâmboviteni, un calamburgiu de clasă, periplul prin Capitala patriei ("perla Balcanilor", vorba poetului). Cu umorul lui nedezmințit, Marcel a sintetizat totul într-o propoziție: "Coane, daca înțeleg eu bine, tu nu le-ai dat americanilor tedeul spronuntie bănățeana a siglei CD, n.m., M.M.t cu ăAseară ți-am luat basmaă, ci pe ăla cu a
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
o ascuțime greu de definit sau de exemplificat... Doar textul acestei culegeri extraordinare de scrieri politice ieșite de sub pana unuia dintre cei mai mari prozatori ai lumii ar putea oferi, în întregime, o înțelegere complexă a problemei. Ironia, ca și umorul, nu lipsesc, la o cotă imensă, îndeosebi în scrisoarea magnifica și atît de cultural germană, a Împăratului... * N-ar strică deloc, cred, dacă aceste două scrisori ar fi fost, sau vor fi cîndva citite în cor, într-o ședință specială
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
vederea ei dintr-un presentiment al rivalității, care, din nefericire, i se confirmă. Marianne abandonează lectură românului Hotel Europa și citește exclusiv textul diletantului, iar la sfârșit exclama: "- Am terminat și să știi că mi-a placut." Personajul-narator recunoaște cu umor: "Sincer să fiu, credeam că vorbește de Hotel Europa. Dau din cap mulțumit, apoi ridic mândru bărbia (...). Am aerul unui ofițer german cu monoclu." Apoi, însă... "...înțeleg că vorbește de fapt de cartea lui Gachet. Las bărbia în piept și
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la această iluzie comică. Cînd momentele romanțioase ar fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un spectacol care lucreaza efectiv benefic
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
storc (muncind din greu, adeseori și noaptea) pe an. Cât privește ugerele, ele sunt instituții de cultură serioase (reviste și ziare, posturi de radio și televiziune), cu care colaborez la cererea lor. Noroc că soția mea este o femeie cu umor, care știe cât credit trebuie acordat unei publicații că România mare. Altfel s-ar întreba cu cine cheltuiesc cele 30 de milioane de lei pe lună. În volumul În prezența stăpânilor, subintitulat Treizeci de ani de jurnal secret la "România
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
sau amical (Nicolae Brândus, Daniel Kessner), portretistica muzicală în tuse subtile (Gheorghe Costinescu), muzici colorate condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic programat (Mauricio Kagel, Bernd Alois Zimmermann) muzici de o înaltă spiritualitate (Sofia Gubaidulina
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
modelelor comportamentale și al convențiilor literare e tot mai vizibil: "ne-am iubit firesc, am vorbit de dragostea noastră în puține cuvinte, în puține fraze, căci ceea ce este simțit adânc se spune simplu de tot." Între expresia simplă, pătrunsa de umor și de (auto)ironie, care incinta la tot pasul în aceste pagini întru totul prietenoase și imaginile desuete ale liricii sale populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și proaspătă în fraze de un umor cuceritor. Și aici Alecsandri își revendică dreptul la percepția nesupusa clișeelor, la subiectivitate. Franța spirituală este salutată cu entuziasm, după ce "tărăgănelile" germane rămîn în urmă. "Oare asta să însemne părtinire? În ochii noștri un vameș francez are o înfățișare mândră
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
a fost posomorita". Cu o excepție: cel de-al patrulea titlu "francez" al competiției, Timpul regăsit, o calm-elegantă adaptare după Proust, datorată unui cineast chilian, de 58 de ani, fost consilier al lui Allende, Raoul Ruiz, care declară, cu un umor lucid: "Pentru un străin ca mine, Proust e science-fiction!"... Filmul, în concepția regizorului, "are o dimensiune acvatică: personajele apar la suprafață, în prim-plan, apoi dispar, alunecă înapoi. În cinematograful curent, personajele sînt catalogate foarte clar: principale, secundare, episodice. Proust
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
înțeles de ce George Constantin avea lacrimi în ochi jucîndu-l pentru ultima dată pe Prospero. Știa ce vă să vină. Tot în minutul acela a încăput și plimbarea prin Tîrgu-Mureș avînd ghid un om foarte timid, foarte cald și atent, cu umor bine temperat și cu o ironie dirijata de priviri, un om care nu mai suportă oportunismul și conveniențele și care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
să-l trateze pe mafiot. Începută sub auspicii ciudate, relația dintre cei doi va sfîrși printr-o prietenie serioasă. Titlurile franceze nu lipsesc din lista comediilor: Le diner de cons/ La cină cu un gogoman este un delicios film, cu umor de bună calitate, care se află încă în fruntea box-office-ului francez la aproape un an de la premiera. Leș couloirs du temps/ Coridoarele timpului este continuarea celebrului Vizitatorii. Eroii își continuă aventurile în două timpuri diferite - evul mediu și contemporaneitate. Pentru
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
și spațiu, dar care se transformă treptat într-un vîrtej ce se rostogolește cu viteză spre alte și alte întîmplări care de care mai incredibile. Totul privit cu haz, fără cea mai mica intenție de a moraliza ori justifica. Un umor implicit produs de pățaniile personajelor - ratați simpatici aflați în căutarea banilor cu care să înceapă o viață nouă, cinstită, liniștită. Dar numai liniștea nu și-o vor găsi în aventurile palpitante ce vor urma. "Am dorit că Jocuri, poturi și
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
multi oameni de teatru pe care îi respect și îi prețuiesc. Sînt cîțiva pe care îi iubesc și de care mă simt legată cu mii de fire. Unul dintre ei este Radu Penciulescu. Cuceritor, de o inteligență epatanta, plin de umor, spirit ludic, de o ironie usturătoare, pînă la provocarea durerii fizice, concrete, Radu Penciulescu este un depozit de tandrețe, emoție, timiditate, șarm inepuizabil și irezistibil. Îi simți privirea chiar și atunci cînd nu te privește în ochi. Îi simți freamătul
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
Causa. "Fără să mă dezmeticesc prea bine, am făcut cunoștință cu Radu Penciulescu în holul friguros al unui fel de cămin pentru nefamiliști, unde eram cazați. Nu se formaliza prea tare de condițiile destul de primitive și încerca să ia în umor, tot ce i se întîmplă. Chiar și calitatea studenților aleși de la toate Academiile din țară. O selecție nu pe sprinceana, cum se spune. Escaladînd el cel dintîi obstacolele, Radu Penciulescu a transformat locul de la Arcuș, generos ca spațiu, într-unul
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
de concentrare fantastică. Că într-un simultan de șah. Îi mai atîta pe nebuni împotriva prea agitaților căi, păcălea tură și făcea să dispară regina. Observațiile lui conțineau în doze homeopatice și spirit ludic, si ironie usturătoare, și încurajare și umor, si tăcere, și spirit critic, si aventură. Era un fel de alchimist, stăpîn peste laboratoarele unde se căutau proporțiile ideale pentru posibile spectacole Cehov. Deocamdată, în eprubete și pensete, pe balante analitice, se aflau eșantioane, mostre. Atelierele Maestrului au fost
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
ai unei istorii amoroase se produce în oglindă. La Dumitru Radu Popa elementul de intermediere îl constituie literatura. Bărbatul și femeia se întâlnesc nu într-o garsoniera, ci în realitatea virtuală a beletristicii și a erudiției filologice. Cu subtilul sau umor de "privitor că la teatru" al întregii lumi, inclusiv al propriei lui existente, personajul-narator mărturisește că abia începutul love-story ia sfârșit din cauza excesului de zel al personalului care se ocupă de îngrijirea parcului. Scorbura folosită de Căra drept cutie poștală
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Jean-François Lyotard sau Ihab Hassan, postmodernismul. Deși consideră compromițătoare ideea de progres, pe care o atribuie moderniștilor, Mircea Cărtărescu prezintă trecerea la postmodernism că pe un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre ele se numără umorul pe care l-ar avea scriitorul postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion Stratan care face în mod programatic jocuri de cuvinte. Mircea Cărtărescu însuși dă dovadă de mai putina grație în parodierea-valorificarea poeziei de altădată, a
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]