1,021 matches
-
foarte bine. Chipul său luminos, cu zâmbetul pe buze, ochii albaștri care străluceau în bătaia soarelui, (parcă tot cerul se oglindea în ei) părul lung, șaten, prins într-o parte cu o agrafă iar în cealaltă îi cădea pe umăr, unduindu-se atunci când își mișca mâinile sau capul, toate, au făcut ca Alexandru să exclame: - Ce frumoasă ești! Se apropie de ea, îi luă mâna și i-o sărută. Gheorghe ieși din bucătărie să îl salute. - Bine ai venit pe la noi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
obicei, decât în a treia noapte. Mai întâi mesajul-fantomă, apoi copilul care plânge toată noaptea. Dacă proprietarii rezistă destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt pe pereții sufrageriei atunci când toată lumea e așezată la masă. S-ar putea ca și după asta să mai apară ceva, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă la cîțiva metri mai departe și care Îi adresară un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mutat în acest imobil cu domnul Philip, terorizează pe toți vecinii la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe scaunul mic, înalt și rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o altă colegă de școală. Veselie generală. Este curtea cu floarea-soarelui gigantică. Sunt mai înalte decât copacii! exclamă "tata" și se apropie cu sânii ei de piatră și mă împinge spre marginea curții către tulpinile silfide și păroase ce se unduiesc vag în ritmurile brizei. Astea sunt flori ornamentale. Nu fac semințe ca cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și mai suple par mai maiestuoase. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din centrul Încăperii. Avea impresia că tocmai acolo se ascundea atacatorul, după ce Îl lăsase liber pe neașteptate. Nu văzu pe nimeni. Nici ceilalți nu găsiră nimic În explorarea lor de-a lungul Îngustelor defileuri de pânză. Țesăturile continuau să se unduiască ușor, mișcate de adierea uscătoriei. Dar asasinul dispăruse. 17 În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea În valuri pe ferestrele Înalte ale sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pătrundea prin ferestruică, stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, aflați acum atât de aproape. Apoi vântul păru a se înteți, zvonul' dulce de ape se făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună. Nimic nu semăna cu ceea ce își închipuise ea, dar valurile nevăzute îi răcoreau ochii obosiți. Stătea așa, greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind cum o pătrunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și, banal, Ți se ignoră sacrificiul Chiar de-ai căzut bătrâne cal. Rondelul despărțirii Mă uit, așa, mai printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre gene... Prezentul fără tine-i nul, Mă uit, așa, mai printre gene, E toamnă, ne-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu aveam de gând să stau destul ca să termin un bellini 1. Un bass țeapăn pulsa în boxe, ținând ritmul pentru bruneta cu sânii goi de pe scenă, care se unduia în jurul unei bare. Eu am privit prin încăpere. Bietul David stătea îngrămădit alături de alți câțiva asistenți, care arătau ca și cum se simțeau teribil de inconfortabil. Nici unul dintre ei nu știa încotro să-și îndrepte ochii. Vivian se întrecuse, într-adevăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat pînă îți pierzi capul, face din muzică un drog. — Nu mi-aș fi dat seama, spune Curistul, trăgînd cu ochiul printre siluetele care se unduiesc în ritmurile muzicii, sperînd să prindă clipa în care Părințelul va lua mîna Angelinei. — Amestecă dansurile standard, moderne, latine, de parcă ar fi unul și același lucru, îi explică Roja. Din cauza asta chiar dacă n-ai habar de mișcări prinzi curaj și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o lumină aprinzîndu-se în hol, probabil deasupra pupitrului de la recepție, și văzu aceeași umbră multiplicată identic în fiecare din ochiurile de sticlă, unduindu-se, apropiindu-se agale, venind să-i deschidă. Dracu’ m-a pus să mă opresc exact la Oltenia, cînd Victoria era la doi pași, și nici nu se putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și umede, puteți opta pentru expirația pe gură, care mărește cantitatea de toxine eliminate, permite o evacuare mai completă a aerului și ajută la eliberearea căldurii corporale excesive. Dacă mențineți limba apăsată pe cerul gurii, aerul eliminat pe gură este unduit și modulat pentru a înlesni expirația lentă și constantă. Pauza Atunci când plămânii s-au golit de tot, blocați gâtul prin închiderea glotei, astfel încât aerul să nu pătrundă în golul lăsat în plămânii dumneavoastră. Acum faceți o pauză de câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am croit cu greu drum printre dansatoarele din schimbul următor, care unduiau spre bar, ca să ajung la el. Și iată-mă într-o companie aleasă de semigrei, înghesuit între Gus Lesnevich și Billy Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răsunau acordurile orchestrei lui Kenton. Umiditatea din atmosferă îmi lipise cămașa de trup. Nu mai arestasem pe nimeni de o săptămână. Fetele le făceau semne cu mâna mașinilor care treceau pe acolo, iar una dintre ele, o blondă oxigenată, își unduia șoldurile spre ele. Am început să-i sincronizez mișcările corpului cu muzica, cochetând cu ideea de a pune la cale un mic șantaj după ce verific la secție dacă nu există vreun mandat de arestare emis pe numele lor. Apoi intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa de lat în vadul pe unde aveam să-l trecem, sau să-L trecem, cum zicea Zilpa. Dar oricum, era de cel puțin douăzeci de ori mai mare decât orice curs de apă pe care îl mai văzusem. Se unduia leneș în albia lui ca un drum pavat cu nestemate, iar soarele la apus strălucea în fiecare dintre ele. Am ajuns la vadul unde se vedea fundul cu pietriș. Nisipul de pe fiecare mal era întărit de pașii altor caravane, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de plăcere. Nu era nimic înfricoșător! Apa nu era amenințătoare, doar voia să mă îmbrățișeze. Nu voiam să mai ies. M-am dat la o parte din calea taurului și apoi am lăsat să treacă și celelalte animale. Mi-am unduit brațele pe sub apă și am văzut cum plutesc și cum le pot mișca în ritmul valurilor. Era magie la mijloc, m-am gândit eu. Era ceva sacru. Am văzut animalele ținându-și capul deasupra apei, caprele, cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mari la el ca să le spună ce au de făcut fiecare. Deși apa nu era nicăieri la fel de lată cum fusese la marele fluviu din nord, acesta era mai adânc la mijloc și curgea mult mai repede. Frunzele nu se unduiau la vale ca acolo, ci se repezeau înainte ca urmărite de o săgeată. Trebuia să trecem repede, soarele deja începuse să apună. Inna și Zilpa au făcut o libație în cinstea zeului fluviului, în timp ce primul animal se avânta în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am trebăluit prin preajmă toată ziua, sperând s-o mai văd. Am încercat să găsesc motive să intru în cort. Aș fi vrut să văd din nou acel păr și degetele mele ardeau să mai atingă acele haine care se unduiau ca petalele în apa curgătoare. Inna mi-a spus că hainele lui Wenrero erau făcute din mătase, un fel de material făcut de niște viermi în războaiele lor minuscule de țesut. Mi-am ridicat sprâncenele - într-o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Se uită cu băgare de seamă împrejur. La câteva sute de pași zări într-adevăr ceva în nisip, lucind sticlos. Nisipul, pe o întindere de câteva sute de pași, era răscolit într-un chip cu totul straniu: nu erau valurile unduite frumos pe care le face vântul, ci parcă niște pâlnii rotunde și tot felul de mușuroaie. Merse într-acolo, dar curând începu să-l clatine o ușoară amețeală. Se gândi că sunt roadele oboselii, dar merse înainte. Amețeala crescu și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]