4,164 matches
-
compară cu jocul ăla de-a pititelea prin păpușoi al fetelor cu băieții. Estera era singura care intervenea rar în discuție, ea le iubea pe toate patru în egală măsură, Adelina o descumpănea puțin, pentru că era puștoaică, dar Roua îi ungea sufletul cu tăcerile ei gînditoare și cu surîsul ei de ființă desprinsă parcă din lumea asta, care știe să iubească și să plîngă și nu urăște pe nimeni, niciodată. Gîndul ei intim de a face și ea un copil cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dărîmase gardul dintre ei, unise cotețele de găini și reparase grajdul, o mînă de bărbat se cunoaște la casa unei vădane, ușile, în fine, se închideau ușor, nu mai trebuia să se proptească cu genunchiul în ele, ferestrele foșneau ca unse cînd le deschidea, greierii cîntau fericiți prin casă și Afrodita, cînd se culca în pat lîngă bărbatul ei puternic, care o cucerise ca un pirat, de parcă ea ar fi fost o corabie în derivă, și chiar asta și fusese, ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
înțeles cu ucigașii de scânteie să ni-l stingă, să ni-l frângă să ni-l ia pe Eminescu și doar unii să îl plângă, să-l bocească, să-l iubească doar în limba românească, și doar unii să îl ungă zeu pe stirpea strămoșească, și doar unii să-i stea lângă umbra lui cea eminească... Eminescu, Eminescu, Eminescu... doina bocet glas să doară fi`ncă, vai, ei s-au ales cu greu blestem și grea povară, închizându-l, ucigându-l
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
de vuvuzele ni s-a speriat auzul, și ciocârlia s-a pitit, sărmana, tocmai în codru pe la sfânta-ana. ne vând cenușa fină de fenix, toți voiajori având mereu un fix, strângând averi și bani pe la chimir, căci sunt aleși și unși cu darul mir din znaga noastră și-au făcut palate, în numele dreptății, libertate... clopotnițe în cerul grav, bolnave, își plâng durerea-n piatra de agave, și-n despărțirea de păcat în oră, încet-încet ei pe toți ne devoră, își scaldă
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
se joace nestingheriți într-o albă fâlfâire, voi pirograva ochi senini pe munți sculptați cu dor... - Dar cine ești tu, cocor albastru? Un vânt sălbatic șterse ultimele mele poeme. Le zgâriase cu vreascuri uscate, apoi presărase multă sare și le unsese cu mir. Era un fel de încercare a zădărniciei trimisă forțat la culcare. - Sunt veșmântul ancorat de patima cu care ai adunat la pieptul tău revărsarea culorilor, într-un pustiu din care niciun arheolog nu scapă. Sunt zborul privirilor tale
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
fie o ,,căutare a pașilor pierduți”? Sau mai degrabă de a pune în funcțiune organele atrofiate, după o epocă în care horațianismul a fost împins în penumbră.Poezia nouă aduce tot mai mult a descântec, ea vindecă de ,,răul secolului”, unge sufletul cu mir, e un fel de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
prăjiți și serviți mititeii, se scoate amestecul de la ghețar, pentru a se încălzi și muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorțit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime și ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părțile și la capete și se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, așa ca să prindă o crustă rumenă
REŢETĂ ORIGINALĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358694_a_360023]
-
ca de un deget mare lungime și ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părțile și la capete și se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, așa ca să prindă o crustă rumenă de jur împrejur. Gratargii noștri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puțin, de unde și denumirea lor, sau cea
REŢETĂ ORIGINALĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358694_a_360023]
-
și iarna mă ninge mov / în urmă rămâne umbra / ultimul bănuț auriu / plătit la vama / anotimpului care am fost”. Atmosfera bacoviană reiese chiar din poezia cu acest titlu: “Bacoviană”: și bâjbâi orb și surd / flămând de armonie / dezlănțuite ploi mă ung / mă risipesc și mă adun / în matca mea de agonie / e vânt, e rece de mormânt / și văd cum cad din mine bland / stropi de melancolie”. Și dacă nu ar exista Cel care “scoate lumina din fântâni” - care să-i
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
mamei Sale: Fecioară, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine”. (Ioan 19, 26-27) Plecând ultima de lângă Cruce, Maica Domnului este prima care vine la mormânt ca să-I ungă cu miresme Trupul Fiului Său, ca o Mamă preatulburată și preaiubitoare, căci nu este cu putință ca Arhanghelul Gavriil care i-a adus întâi Vestea cea Mare a Nașterii, să nu-i aducă pe urmă și Vestea dumnezeiască a Învierii
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
așezat pe bancheta din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. - Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. - Ce poți să-mi faci, dau eu replica
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
apusul soarelui și au trecut la atac, îi simțeai cum îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
respectați și prețuiți de mici. La fel este și acum. Muierea n-are voie să meargă în fața bărbatului nici azi, în mileniul 3. Începând cu cel mai mic dintre băieți, gospodina spală, pe rând, fiecare copil pe picioare, apoi îl unge cu unt de casă. Pe vremea copilăriei mele, umblam desculți și ne mai crăpau călcâiele. Mai târziu, cu ocazia cursurilor de Reflexologie, am aflat cât de benefic este să umbli desculț pe pământ sau pe nisipul plajei. Lângă casă sau
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
Ce-i veni lui Ilia în minte să facă? Niște gospodine, de la casele oamenilor ale căror vite pășteau iarba pe furiș, urcau seară de seară spre un grajd să mulgă vacile de pe imașul lor. Ilia, pe întuneric, se dezbrăcă, se unse cu funingine din cap până-n picioare, își puse niște coarne pe cap, lipi niște licurici pe coarne, luă o furcă în mână și se puse pe așteptat, să apară femeile cu donițele pline de lapte, după ce terminau de muls vacile
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
-i promoveze... În ceea ce mă privește am cântat cam de toate până acum, de la muzica de opera, polifonica, religioasă, gospel la blues, pop, rock, ballads, country și așa mai departe. Nu am un gen muzical preferat, important este să mă ungă înăuntru, în suflet, să-mi transmită ceva, o emoție, un sentiment... Cristian Bodnărescu: Elvis Presley este artistul și rock-er-ul tău preferat. Ce artist și muzician îi urmează? Don Elvis: Sigur, Elvis este “prima mea iubire” dar precum spuneam, ascultcam de
DON ELVIS LA EROII ROCK-ULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350740_a_352069]
-
mai bine așa...Oricum, în timp o va cunoaște Cocoș ce stofă are...Mă rog, în cazul în care marșează, că din câte îl cunosc, s-ar putea ca din seara asta să se fi prins... La cât e de uns cu toate alifiile.... Important e să nu devină circumspect, dar vom trăi și vom vedea...-conchise Radu. Ctrl+V Referință Bibliografică: BATE FIERUL CÂT E CALD (continuare) / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1231, Anul IV, 15 mai
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea boltită de ani. Referință Bibliografică: Zile de vară / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
așa că niște „adjuvanți” predictibili pentru îmbiere și tonus nu stricau niciodată. Îi venea să râdă dar să și plângă la auzul veștii. Era oare vreme de coțopeneală sau putea să-și ia adio de la onorarea - de către de către cel va fi „uns” amu-amu - unor promisiuni tot mereu amânate !? Jarul de sub tălpi frigea al naibii și cei câțiva pași care o despărțeau de „duhovnicul” de ocazie păreau a fi nesfârșiți, îi asemuia cu „limbile de foc” ale iadului „proțăpit” în pictura murală de la
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
spre el și începea să-l blesteme: -Dar-ar, Dumnezeu, gaicăăă, să nu mai vezi lumina zilei, să-nfunzi pușcăriilii, să-ți mănânce șerpii fuduliilii, să-ți crească coarne ca la drac, să te ție mă-ta-n țarc, să te ungă cu albuș de ouă, ca s-ajungi la spitalu nouă, să-ți piară scursura din boșogi, s-ajungi ca ăia ologi, să te rogi la șapte icoane,închinat de șapte cocoane... -Hai,mamaie, acasă- îi zicea Ion, trăgând-o de
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
-și înșele bărbatul, dar toți au rămas cu buzele umflate, Didina nu voia în ruptul capului să-și calce în picioare mândria de femeie cinstită pentru niște bani blestemați, sau alte cadouri ce i se ofereau... Dar cum pișicherul era uns cu toate alifiile, șmecherii pe care bărbații le cunosc din încercările lor de-a cuceri cetatea femeiască, i-a spus punându-și mâna la falcă. - Păi... boierule, nimic mai simplu: îi faci dumneata o vizită mâine și te rog să
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
în fața mausoleului. Se urcă pe bicicletă și pedală puțin prin fața treptelor ce străjuiau intrarea. „A dracului industrie germană?”, își zise el admirând felul în care bicicleta de captură - Bicla cum îi spunea el - se comporta sub trupul lui. „I-a uns bine lanțul ordonanța!”, își zise generalul mustăcind. Îl stânjenea puțin sabia atunci când ridica piciorul stâng pe pedală. Pe poarta împrejmuirii imense ce străjuia curtea interioară a mausoleului, pătrunseră bicicliștii. Unii erau trecuți de prima tinerețe, alții încă mai aveau caș
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
greșeli care s-ar fi putut face (humanum errare est!) și îndreptările din mers care se impun, totul într-o împlinită coregrafie “de ziceai că nu e adevărat” și în care eu eram o biată piesă uzată în angrenajul “bine uns” al acestor conveniențe, pe cât de necesare, pe atât de solemne... Din holul bisericii - unde se rânduiau intrările “actorilor” cu mai multă sau mai puțină treabă - tronau regizorul și “sufleurul” totodată, bun îndrumător până la pășirea” pe covor și-apoi, până la altar
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CA-NTR-UN VERS BACOVIAN Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014 Toate Articolele Autorului Primăvara care vine, Vine parcă pe ascuns Plouă,-i frig, fără rușine, Cerul cu catran e uns... Prin cortine din culise De nori negri plouă gros, Toarnă fără jenă, ți se Face silă-n mers pe jos... Plouă enervant, satanic Cu-ndrăzneală și dispreț, Ca-ntr-un film despre Titanic, Vreme rea să te dezbeți...! Nici o gâză
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
fulgii de pe ei, mama lor de bandiți troglodiți! Apropo... coane, cum de-i bunghiși așa de bine, că și eu le zic la cei din „Alianța Iubitorilor de Țuică” al cărei președinte executiv sunt - ales pe viață, nu propus ori uns cu aranjamente de „vot în unanimitate” - și sfat le dau dumnealor, politicienilor: «Luați cel mai fain exemplu, bun de urmat, cum facem la noi în sat!» «Alianță și speranță... la crâșma lui badea Cleanță». «Drept vă spunem și probăm, Bem
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE POLITICIENII ŢĂRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360281_a_361610]
-
stă în tronul slavei, de slavă-nconjurat./ Din palma Lui nu curge șiroi de sânge greu,/ Ci vinul bucuriei din veșnic sfânta Cină./ Din coasta Lui țâșnește izvorul de lumină,/ Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu./ Nu-L ungeți cu miresme pe Cel de-a pururi viu/ Și nu-L culcați, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece, Căci iadul plin de flăcări nu va putea să sece/ Izvorul de viață ce curge prin pustiu./ Vă-ntreb pe cine plângeți
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]