1,249 matches
-
lor era În comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice ale sufletului omenesc, a le decripta, a le Înțelege, toate astea Îl pasionaseră dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mașină. - SÎnt la curent În legătură cu Christian. Îmi pare rău, Marie... Sincer. Schiță la rîndul ei un zîmbet chinuit. - Cum ai dat de mine? - Tatăl tău mi-a spus unde veneai cînd erai necăjită... - A făcut bine... * * * Yvonne, pitulată Într-un ungher al scării, stătea complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mână, pe care să‑și traseze diagramele; imobilă, cu respirația tăiată. Dar În tot acest timp, emitea curenți negativi În direcția mea. Splendoarea acestui colț din New Hampshire, cu arțarii uriași și stejarii seculari - cu lichenii și mușchiul din ungherele ferite Însemnau... mă rog, pentru Vela Însemnau foarte puțin. Ea se concentra doar pe marile ei abstracțiuni. - Unde te plasezi tu În toate astea? m‑a Întrebat Ravelstein. Poate că reprezinți maximum ce poate obține vreodată un bărbat de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei de știință și candidă În comportamentul lumesc. Ca prieten și intim al lui Ravelstein nu puteai evita să afli mult mai multe lucruri decât ai fi avut chef să știi. Dar la o anumită adâncime găsești În psihicul tău unghere care aparțin Încă Evului Mediu. Sau chiar epocii piramidelor ori civilizației chaldeenilor din Ur. Ravelstein mi‑a relatat despre legăturile Velei cu oameni despre care nici nu auzisem până atunci. Mi‑a spus că‑mi poate enumera rivalii, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul iluminează orice ungher, numai că în lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi, zicea Emily, fără singurătate, delirează în continuare Pascal. Merge, zice Aurora. Dar poate fi și altfel. Sau chiar invers. Pictorul reumple paharele. ─ Noroc, zice el. Și dă paharul peste cap. Apoi se ridică și dispare din nou într-un ungher al atelierului. Pascal rămâne pe gânduri. Ce facem? ─ Noi doi? Nu facem nimic, că nu ne pricepem. De-aia am venit aici, o să vezi, îi răspunde Aurora. Și într-adevăr după un timp pictorul se rematerializează din penumbră și sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puteai evita, și erau tari, ascuțite, primejdioase ca alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a dealurilor păscute de oi răzlețe, păzite de năluci fără vârstă și câini agresivi. Foloseau orice loc disponibil din creier. Se încolăceau în toate ungherele și încă de pe acum își pregăteau pentru hibernare trupul fluid - după o zi, imaginea era tot atât de savuroasă ca la început (caracter ce nu i se putea schimba), dar era totuși puțin diferită. După încă o zi, iar se schimba, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă în cazul ferestrelor asimetrice și puțin ridicate față de nivelul ochilor. N-am înțeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un frigider antic, am văzut un aparat complicat, care după toate probabilitățile era un automat de apă conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
început să lucreze aici crezuse că acea jumătate de oră de dinainte de spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât apucau oamenii să bea la cârciumă, înainte să se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce se întuneca, strălucea în toate ungherele. Kano se îndreptă spre cea mai mare dintre colibe - o construcție gigantică ocupând mijlocul așezării -, îl rugă să aștepte și intră, lăsându-și afară lunga lui sarbacană. Neexistând nici uși, nici pereți, doar o mică distanță îi separa pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așteaptă Cărți minunate, harnice, dar Pașii spre ele cine-mi îndreaptă? -Adio, drag Abecedar! -Ma-mă! Din leagăn iezii mă cheamă. Nici o poveste nu e-n zadar Când te așteaptă dorul de mamă. -Adio, drag Abecedar! Tot mai retras departe-n unghere, Bunul meu scump, prieten școlar Parcă mi-ar cere o revedere... -Adio, drag Abecedar!
Adio, drag abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_523]
-
văzduhul, al albinelor harnice și trudnice cutreierând din floare-n floare pentru a aduna pulberea de aur a corolelor multicolore, când pe cer se zărește mingea aurie ce în călzește totul și dă farmec de vis naturii, căldura stăpânește fiecare ungher ascuns scoțând la ivea lă cele mai ascunse comori ale naturii. Vara e ca o bucurie imensă pe care o resimte orice copil când are satisfacția lucrului împlinit, a mulțumirii de sine, când și-a atins cu tenacitate scopul oricât
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
să nu mă gândesc și făr’ de voie, la tine. - Sufletul, inima unde-mi sunt, Doamne?!... în zadar le caut. Neclintit, stau în mută rugăciune... Necontenit inima bate în mine ca o toacă și cheamă la rugă sângele din toate ungherele și se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina!... Din iubire te pomnesc mereu, Doamne, și la rău și la bine. 5 Dragoste, milă, iertare, te rog dă-mi, Doamne!... - Roagă-te, roagă-te!... îi șopti un gând. Și urletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu!” -Neclintit stau în mută rugăciune... Dragostea de Dumnezeu nu știe vorbe nici de moarte nici de viată. Necontenit inima bate în mine ca o toacă, și cheamă la rugă sângele din toate ungherele... și, se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina... Frunzele cad din copaci la câte o adiere de vânt. Tăcere... o tăcere adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Înmoaie ca să o poți remodela, era Însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt În care Înaintezi spre moarte, de câte ori ai spus NU ungherelor ascunse care au apărut În viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci În acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela În stomac, al golului care apare când te lași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela În stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai Închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă În loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit În curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok‑ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar iată că el exista cu adevărat, În mod independent. Probabil În graba Împachetării lucrurilor pentru plecarea Înapoi În românia foto- grafia alunecase din ungherul unde stătuse dosită În ultimele săptămâni. Am luat poza În mână și m-am scufundat În fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea se insinuase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
înmoaie ca să o poți remodela, era însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt în care înaintezi spre moarte, de câte ori ai spus NU ungherelor ascunse care au apărut în viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci în acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela în stomac, al golului care apare când te lași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela în stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă în loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit în curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar iată că el exista cu adevărat, în mod independent. Probabil în graba împachetării lucrurilor pentru plecarea înapoi în românia fotografia alunecase din ungherul unde stătuse dosită în ultimele săptămâni. Am luat poza în mână și m-am scufundat în fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea se insinuase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-mi ceri mai mult decât îți relatez, te rog! continuă ea, privindu-l altfel. De-a lungul vieții unui om intervin momente ori situații ce nu se pot dezvălui, cel puțin nu oricum și oricând, ele rămânând într-un anume ungher al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iuliana, Eugen nu i-a ascuns acesteia vestea, chiar dacă era sigur că întâlnirea lor se va sfârși mai înainte decât o doriseră a fi. Au ajuns la spital când întunericul îmbrăca orașul și aducea un plus de liniște în toate ungherele lui. Numai la Terapie Intensivă nu se extinsese, dar faptul că Iustin se afla singur în acel salon le-a oferit posibilitatea de a se folosi de acest mare avantaj. Au rămas acolo, într-o liniște mormântală, comunicând numai din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
e să facem ceva, ajutându-i pe ceilalți, acest serviciu nu se poate concretiza decât în măsura în care acceptăm să fim ajutați și în măsura în care conștientizăm faptul că suntem limitați, ba chiar autentici păcătoși în anumite ascunzișuri ale proprii inimi și în anumite unghere ale propriilor trăiri. Dacă nu îmbrățișăm această atitudine, riscăm să devenim «maeștri» ai tuturora și în toate, închipuindu-ne că suntem în stare să-i învățăm pe cei căsătoriți cum să trăiască împreună fără să fi trăit vreodată bucuriile și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]