3,218 matches
-
prin natură și revelație, pentru că unică este și specia umană, el a trebuit să se dividă în aspecte de mai mică sau mai mare claritate, în funcție de fiecare popor in parte, ce îl păstrează cu mai multă sau mai puțină grijă. Unicitatea transmiterii Adevărului absolut nu exclude, totuși, o cucerire ulterioară din partea respectivelor popoare, printr-un proces treptat, moral, intelectual, spiritual, fie direct, fie prin influența altor popoare, după un plan recunoscut al Providenței, ce poate fi descoperit cîteodată, uneori, cu greu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fiecărei învățături, inclusiv cea creștină: un asemenea procedeu, care pornește de la o exigență excesivă a metodei comparative, minimalizează singurele date speculative luate în considerație, pe plan filozofic și pe plan istoric, echilibrează epocile și anulează distanțele; ci pe baza unei unicități, de natură și de revelație a speciei umane, deci tot pe baza unei convergențe a concluziilor speculativ-religioase, fie prin comunitate de gîndire umană, fie prin influența reciprocă a unui popor asupra altuia, astfel încît să se distingă exact de la un
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
eu exist pentru mine iar restul este o exterioritate ce mi se opune în mod clar, așa cum eu mă opun ei. Ca elemente din afară, lucrurile iau forma unei conexiuni inteligibile și a unui sistem de raporturi în care însăși unicitatea mea este o verigă, o unicitate ce se înlănțuie cu ele, aceasta este sfera intelectului. În vis, dimpotrivă, lipsește această separație [38 td]. Aici omul nu distinge propria sa personalitate, ce există prin sine, de ceea ce îi este exterior: toate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este o exterioritate ce mi se opune în mod clar, așa cum eu mă opun ei. Ca elemente din afară, lucrurile iau forma unei conexiuni inteligibile și a unui sistem de raporturi în care însăși unicitatea mea este o verigă, o unicitate ce se înlănțuie cu ele, aceasta este sfera intelectului. În vis, dimpotrivă, lipsește această separație [38 td]. Aici omul nu distinge propria sa personalitate, ce există prin sine, de ceea ce îi este exterior: toate legăturile cu exteriorul, această percepție a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și de libertate [42 td]. Există la indieni o lume a reprezentării, o interioritate maximă, dar ea nu este formată din concepte, ci de o îmbinare a celor două extreme ale exteriorului și ale interiorului. Motivul fundamental este ideea de unicitate ce are la bază individul și conceptul. Considerat pentru sine, acesta constituie temelia oricărui adevăr, dar cu privire doar la reprezentare, devine o extravaganță. Trebuie să observăm dacă reprezentarea acestei unități este pe deplin universală, dacă este divinizat în egală
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
moștenește incarnarea unui zeu, reprezentat printr-un cap de elefant. În Tibet, la nord de Himalaya, această religie își are propria reședință. Ideea este că Buddha s-a incarnat într-o ființă vie. Restul este o întreagă confuzie; totuși, această unicitate domnește peste toate spiritele." La p. 118-133, Hegel se oprește îndelung asupra Statului și castelor din India: prezentarea geografică și istorică pe bază de concepte în mare parte deja amintite sau abordate: "Statul este acea realitate spirituală care face ca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tendința apuseană de a surprinde în concretul ei fiecare clipă, de a da, oarecum, pecete materială fiecărei perioade, oricît de scurte, istorice. Diversitatea nîzuințelor din Occident pune adesea sigiliu de nemurire oricărei treceri, oricît de nesimțite, a timpului, pe cînd unicitatea preocupării indiene contopește diferitele etape istorice în una și aceeași clipă veșnic prezentă, care proiectează constant efemerul în etern. Și care ar putea fi, pentru indian, nota distinctivă a diferitelor clipe, cînd toate participă deopotrivă la una și aceeași integrală
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
biografie, vizitatorul candid al Muzeului de Artă, în cazul celor doi magiștri, frecventatorul expozițiilor, în cazul meu, străin deci de datele unor atari biografii periodic bulversate, acest vizitator, acest frecventator, va descoperi doar unda de lumină inefabilă ce marchează, inimitabil, unicitatea. Datele se modifică în cazul unui alt vîrf al picturii ieșene, Dan Hatmanu. Afirmîndu-se ca exponent al unui realism robust, cu soluții ce-l exacerbează curajos, discipolul lui Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea, recurgînd la arsenalul suprarealist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conștiința că doar tu deții, discreționar, soluția notorietății unice, nu se poate realiza nimic măreț. Că bufonada autoevaluării cunoaște forme de manifestare care mai de care mai șocante, mai teribiliste, asta ține de neesențialul subsidiar comportamental al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românesc de altădată? Asta, doar ca să cădem un pic în operetă. (Deși, de dramă e vorba.) Pentru că țării, înțeleptei Românii gîndite de bărbații ei înțelepți, îi erau suficiente trei importante universități: Iași, București, Cluj, acestea asumîndu-și, în timp tocmai prin unicitatea lor prestigiul asemănător celor din partea selectă a Europei. Subsumîndu-se sistemului comunist de exterminare a elitei românești, proliferarea prostească a așa-ziselor universități era, de fapt, aceeași față hidoasă a bagatelizării, a uniformizării de inspirație bolșevică. Procesul era după chipul și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gregare combinații, capabili, cîndva, prin desprindere, să meargă doar pe picioarele lor. Lipsindu-le, de fapt, talentul. Nu cel al cîte unui staroste șmecher, foarte priceput în plierea pe lucrative rețele internaționale, ci pe acela din născare, singurul cu șansa unicității. Brâncuși nu s-a combinat cu nimeni: nu a simți nevoia. Nu a vrut. Aici, de altfel, trebuie găsită ecuația imensei sale reușite. Netulburat (cu atît mai puțin post mortem), de gîdilitura unui Januszczak (puah, redundanța consoanelor estice!), a izbîndit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
statal funcționează încă amatoristic și doar o multașteptată integrare continentală ar mai putea ameliora situația. Carența vine, evident, dintr-o alterare lungă și brutală a tradiționalului stat românesc de către un comunism care, aici, în spațiul ce s-a mîndrit cu unicitatea lui latină, a proliferat mult mai habotnic decăt la vecinii slavi. Viciindu-i ființa profundă și scoțînd din imunde afunduri la suprafață o pătură care a avut obrăznicia să se priceapă la toate. Nepricepîndu-se la nimic. Decimarea elitelor competente: cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
genetic, acest program există în forme primare și la niveluri preumane. Prin învățare și educație unele dintre aceste mecanisme sunt amplificate și reconstruite, altele sunt suspendate, astfel încât la un anumit nivel al dezvoltării subiectului ele poartă amprenta unei înalte subiectivități, unicități și originalități. Dispunând de o oarecare autonomie, acestea sunt capabile să mobilizeze, să întrerupă, să transforme activ cauzele externe, să medieze variabilitatea infinită a raporturilor omului cu mediul, cu sine însuși și să asigure energia și constelația de sensuri pe
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
aderării statului candidat la Uniunea Europeană Politica Agricolă Comună (PAC) = domeniu de competență exclusivă a Comunității Europene, vizează asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatorii europeni și o remunerare echitabilă a agricultorilor. Principiile inițiale pe baza cărora s-a dezvoltat PAC sunt: unicitatea prețurilor, solidaritatea financiară și preferința comunitară. Principalul obiectiv al PAC îl reprezintă asigurarea autosuficienței alimentare a Comunității Europene. PAC a cunoscut mai multe perioade de reforme ( 1992, 1999, 2003). Ultima reformă a urmărit o plată unică pentru exploatațiile agricultorilor europeni
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
et philosophie modernes: la pensée du complexe (Rațiunea contradictorie. Științe și filosofie moderne: gîndirea complexității), Paris, Albin Michel, 1990. 47 Gilles Gaston Granger, L'irrationnel (Iraționalul), Paris, Odile Jacob, 1998. 48 David Gross, On the Uniqueness of Field Theories (Despre unicitatea teoriilor cîmpului), in A Passion for Physics (O pasiune pentru fizică), Proceedings of the G.F. Chew Jubilee, September 29, 1984, World Scientific Publishing Company, 1985, pp. 128-136. 49 Edgar Morin, La Méthode, vol. I La Nature de la Nature (Natura naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
procesului 146 (și condiționată de acestea), constituindu-se ca ,,plan de acțiune", precum și ca ,,modalitate de acțiune"147, se concretizează într-un ansamblu de procedee, elemente/operații subordonate care, într-o actualizare diferită, nuanțată, redimensionată în plan contextual, îi conferă unicitate. Aceeași metodă didactică poate cunoaște, astfel, valorificări diferite prin prisma locului pe care un anumit procedeu îl ocupă în structura sa sau prin îmbinările particulare de procedee didactice ,,dictate" de anumite caracteristici ale situației de comunicare didactică. De asemenea, procedeul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
structura sufletească a chemării către creația originală implică o anumită reprezentare a timpului: fiecare moment are realitatea sa specifică și, în urmare, trebuie utilizat în scopul împlinirii vocaționale. Nu este vorba aici despre o reflecție asupra timpului, ci despre "instinctul" unicității fiecărui moment trăit de omul de vocație. Simpla conștiință a faptelor proprii se transformă în conștiinciozitate asupra rostului acestor fapte. Exercițiul dispozițiilor sufletești pentru simpla adaptare devine activitate aptitudinală care are drept scop invenția unui nou mod de muncă. Arta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și luați pe nepregătite am asistat la o defilare feerică a naturii de care Încă mai dispunem. Ce concluzie să tragem de aici? Bucuriile se nasc În anumite contexte și țin de anumite experiențe de viață. Nu ineditul, raritatea sau unicitatea fac dintr-un fapt o situație excepțională, ci felul cum se leagă aceste fapte În lanțul Întâmplărilor de zic cu zi ale persoanelor În cauză și greutatea semnificației reieșită de aici. Pentru unii, o simplă frunză căzândă sau zâmbetul inefabil
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se face sub oblăduirea lui Dumnezeu. Chiar dacă se edifică pe o bază concretă, imanentă (intercunoașterea și apropierea sufletească dintre fini și nași), aceasta legătură Își sporește valoarea prin faptul că are permanent originea Într-un orizont sacru. De aici rezultă unicitatea și altitudinea valorică a acestei legături. Dacă alte tipuri de raporturi pot fi accidentale, circumstanțiale și temporare, relația dintre fini și nași devine unică și definitivă, fiind Înscrisă pentru totdeauna pe răbojul temporalității și al memoriei afective a celor implicați
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in absentia, pe axa „paradigmatică”, a experienței căminului de altădată (cel al părinților, de pildă). Din cumulul de semnificații virtuale, cel mai mult va cântări semnificațiile datorate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ca experimentare „În viteză” a prezentului de către ființă, constituie una dintre capacitățile fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare. Ea se revendică din infinitatea unor acte de multe ori insesizabile și inconștiente. Paradoxul ființei ar consta În faptul că unicitatea ei se recompune dintr-o infinitate de experiențe de bază. Elementul fugitiv, integrat operativ și aureolat valoric Într-un mod corespunzător, deschide persoanei posibilitatea unei Înaintări spirituale indiscutabile. Întreaga cultură modernă și postmodernă confirmă fugacitatea și glisarea temporală. Pictura de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
diferențele sau contrastele de ordin economic, juridic, administrativ etc. trebuie diminuate sau anihilate, militându-se pentru modele și strategii comune, nu același lucru trebuie să se Întâmple și la nivel cultural, spiritual, religios. Unificarea despre care se vorbește nu Înseamnă unicitate, aplatizare a deosebirilor și nu se cere materializată În aceeași proporție și În același ritm mecanic pentru toate componentele ansamblului societal. Unificarea din punct de vedere strategic, militar, economic și juridic (desigur, progresivă și parțială) se justifică, pentru că va garanta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În același ritm mecanic pentru toate componentele ansamblului societal. Unificarea din punct de vedere strategic, militar, economic și juridic (desigur, progresivă și parțială) se justifică, pentru că va garanta o funcționalitate și o raționalitate aparte spațiului comunitar. Unificarea culturală sub spectrul unicității (lingvistice, religioase, artistice etc.) conduce la disoluție identitară, la atrofiere spirituală și nu poate genera decât experiențe nefericite. Este preferabil ca ceea ce poate fi unificat să fie unificat, iar ceea ce nu se poate unifica să rămână În spiritul unei ființări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]