5,886 matches
-
sunt foarte mari. La școală, când ne-au fost solicitate exemple negative din viața cotidiană, de care, ne-a zis doamna, trebuie să ne ferim ca de Ucigă-l Toaca, eu am prezentat cele două secvențe americănești din sportul acela urât, fiind apreciat ca de obicei: "Nu degeaba îți zice lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am și ce vreau să ajung atunci când voi fi mare!" Răspundeam însă mereu: "Nu vreau să ajung cerșetor!" În rest, orice... Lumea râdea în hohote, atunci când auzea răspunsul, dar mie îmi dădeau lacrimile, când vedeam cerșetori. Visele mele cele mai urâte erau acelea în care jucam roluri de cerșetor. Mă trezeam plângând. Îmi plângeam de milă. Spaima aceasta m-a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
impresie bună despre educația mea. Și reușii, pentru că invitându-și musafirii să se simtă ca la ei acasă, îmi ceru onoarea unui dans. Ulterior îl furai pe Angi, care părea că se simte prea bine în compania Améliei (ce nume urât) pe ring. Și deși totul începu răutăcios, în brațele lui Angi mă simțeam atât de bine, totul trecu și nu puteam să nu -mi facă plăcere mișcările lui rafinate, mângâierile lui cu grijă, apropierea de un bărbat cucernic ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uită la Erickson, din umbră. Zâmbi, amuzat. Desigur. Îl putea manevra. Va fi cu atât mai interesant, cu cât se simțea o oarecare rivalitate între cei doi. Vlad vrea să se asigure personal că nimic nu va lua o întorsătură urâtă. Eroul nostru. Aș fi mândru să-l ajut, spuse Erickson. Vlad plecă indiferent. Cumva, în loc de prieteni, cum puteau fi, ajunseră nici să nu-și poată întoarce spatele unul altuia. Pe Vlad chestia asta îl obosea. Nu-i plăcea situația. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da, voi suna Ia tine. Pa. Pa. Să-ți trimit un doctor? Nu. Te sun eu. Îmi deconectez telefonul. Pa. Nu i se mai întâmplase. Viața mersese întotdeauna înainte. Mai avusese greutăți ca acestea și avusese parte de lucruri mai urâte. Îi era greu să înțeleagă de ce acum se simțea așa și de ce nu se ducea la servici. Nu lipsise decât de sărbători, de ani de zile. Avea nevoie de o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dar era mai mult un refuz mintal, parcă s-ar fi ascuns de ea. I se părea stupid. Seara târziu era pe terasă. Vântul bătea și Doru spera Ca'vântul să-i ducă departe starea inertă, totul. Ca un vis urât. Sau poate să-1 ducă și pe el și să nu se mai oprească decât peste o veșnicie. Și să nu-și mai amintească nimic. Ieși pe străzi. Le colindă absent. Nu vroia să fie în acea stare. Nu avea sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unde se nimerește, și faci ce te apucă, mai rău ca un animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele, dar adevărul e că am nevoie de iubirea sa nesfârșită, dăruirea, generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spune: După ce vor fi publicate toate lucrurile, poate te las să pleci. Ne oprim la o cafenea pe autostradă. Mă uit la el. Se uită la mine și zâmbește. Dar nu contează situația. Părem chiar parteneri. Nu știu, nu e urâtă situația, căci el știe să o facă plăcută. Îmi dau seama deci cât îmi place de el. E inteligent, nu e malefic, chiar fain. Nu e tipul rău rock, nici un criminal oarecare. E drăguț, plăcut, independent, știe ce vrea, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne contrazicem ca și când lucrurile ce nu-mi prea plac, dar îi plac lui sunt, de aceea, nu chiar așa de rele. Mergem la o cabană, mai izolată decât altele. Viteza cu care se desfășoară lucrurile nu lasă loc nici unui sentiment urât. Nu e decât un chef nebun de a fi aici, și un chef nebun de a pleca. Și mai e și faptul că din punct de vedere fizic suntem foarte apropiați. Chiar și din punct de vedere psihic. Simte-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iau dacă erau pentru ea? Nu mă mai necăji și tu, te rog! —Să-ți fie rușine c-ai jignit-o. A plecat foarte tristă. Suntem îngrijorați din cauza ei. Venise să-și ia rămas bun și tu i-ai vorbit urât... — Te rog, nu-mi mai spune nimic. Văzându-l că stă aplecat pe poartă, Elena l-a întrebat; — Ce faci? Nu pleci? S-a urcat în mașină. Fără să-i adreseze vreun cuvânt Elenei, a pus capul pe volan fără
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
copilul nostru. Să te iubesc și mai mult. Dar când se va cunoaște sarcina și voi umbla ca o rață și-mi vor ieși pistrui pe față, mă vei mai iubi? — Mai mult te voi iubi atunci. Chiar dacă voi fi urâtă? — Pentru mine vei fi întotdeauna frumoasă. Mi-e drag de tine, mi-e drag de tine, o îmbrățișează strângând-o tare. După patru luni sarcina crescuse bine. Într-o seară, stând amândoi tolăniți pe canapea și uitându-se la televizor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Răule, mă faci să mă simt și mai prost, se îmbufnează Cecilia. Cum poți să spui așa ceva, iubito! — Poate nici nu mă mai iubești ca la început, când mă vezi cum arăt. — Cum crezi că arăți? — Bineînțeles că sunt mai urâtă cu burtoiul acesta, cu mersul greoi, cu.... —Balonaș scump și drag, ochii tăi albaștri sunt mai frumoși, că sunt mai blânzi, pe față nu ți-au ieșit pistrui cum te temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pasă? — Nu te-am crezut atât de nerușinat. — Hai, lasă-mă-n pace cu morala ta, nu mă mai bate atâta la cap ca o cață, se înfurie și mai tare și strigă Matei. După ce continuă să-și spună cuvinte urâte unul altuia, Cecilia își ia geanta și iese vânt. Mincinosul naibii, om fără cuvânt ce ești, trântește ușa după ea. —Cecilia, stai! o strigă Matei, regretând felul în care-și vorbiseră. Cecilia nu-l mai aude, fiindcă deja cobora scările
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mișuna de jur împrejurul său și făcea diferite constatări în gând. Se uita mai ales la fețele oamenilor și le analiza cu grijă. Și nouă ni se întâmplă câteodată exact același lucru. De pildă, pe lângă persoanele în întregime frumoase sau în întregime urâte, mai vezi uneori și oameni ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca și acum, nu aud și nu văd realitatea din juru-mi, norii zvăpăiați de pe cerul albastru sau miile mărgele care cu ușurință se joacă cu ochii și cu gândurile mele, deșirându-se pe firul apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să cuget, să visez... să visez mereu! Dar, vai! Lipsea repausul; lipsea liniștea și totul mă tulbura mai mult. Mergeam încet, privind o mică bisericuță, unde se află înmormântat prințul român George Bibescu (1887), când deodată mă pătrunse un miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un vis urât, bietul regățean îi mulțumește și apoi venind spre mine, îmi spuse: "Vai.. Văzuși părinte, ce pății de la ticălosul asta? Dacă nu era "creștinul de păgân" mă omora "păgânul de creștin!..." Audiatur et altera pars. (Flacăra sacră, III, 4, 1936, pp.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sensibilitate și fiind purtată de ea. Astfel, lumea vieții, lumea reală în care trăiesc oamenii, cade pe de-a-ntregul sub incidența categoriilor esteticii și nu este comprehensibilă decât prin ele. Este o lume care este frumoasă sau care este urâtă, în mod necesar; dacă nu este nici una, nici alta, se află într-un soi de neutralitate de mijloc, care nu este decât o determinare estetică printre celelalte, o anumită stare a sensibilității căreia această lume îi este menită în principiu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o reduc la imaginarul său pur (distingând-o astfel de suportul său, care aparține singur lumii percepției) trag de aici concluzia că lumea reală în ea însăși nu este frumoasă și nici nu ar putea fi astfel nici frumoasă, nici urâtă. Dacă așa stau lucrurile, devastarea pământului de către tehnica de care va fi vorba ar fi lipsită de gravitate, sau mai curând nu ar fi. Căci cum ar putea fi desfigurat și cufundat în respingător ceea ce eludează prin natura sa orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lungă scrisoare ticluită de preotul satului nostru, În care Îi amintea lui Diego Alatriste de promisiunile făcute și prietenia cu răposatul. Îmi amintesc că atunci când am intrat În serviciul lui se Întorsese de puțin timp din Flandra, fiindcă o rană urâtă pe care o avea Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi cauza dureri mari; iar eu, abia sosit, timid și sperios ca un șoarece, Îl auzeam noaptea de pe salteaua mea de paie plimbându-se În lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită senzație de vulgaritate de cea mai joasă speță; trăsăturile ordinare și antipatice, gâtul gros, nasul puțin Înroșit, mâinile neîngrijite, felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]