KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

dus atunci să-l văd. Propriul meu tată. Cel care nu m-a supus niciodată la vreun abuz, niciodată nu m-a obligat să mănînc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sînt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol, așa Încît s-o aibă pe conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gîndim și avem Îndoieli și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gîndim și avem Îndoieli și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

am fost sacii lui de box. Timp de 11 ani m-a bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i doream moartea, Îl uram și-mi venea să-i zdrobesc cu un pietroi mutra lui de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva, dar ți-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Timp de 11 ani m-a bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i doream moartea, Îl uram și-mi venea să-i zdrobesc cu un pietroi mutra lui de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva, dar ți-am mai spus, eram de-acuma Înrăit. Fugeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie, nu par a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care coboară ca și el. Vrea să meargă cu metroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva cu tine. Crezi că mă duci cu zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

că n-ai să rămâi niciodată fără mine. Și repeta întruna: Îți mulțumesc, îți mulțumesc, de parcă deja îi redasem libertatea. După cum vezi, nu ți-am sucit gâtul, am zis. — Copilul meu, copilul meu drag, răspunse ea. 4 — Deci nu mă urăști, Martin, nu-i așa? spuse Palmer. Stăteam întins pe canapeaua din cabinetul unde Palmer își primea pacienții. Eram cu adevărat pacientul lui. Eram împins cu viclenie spre a accepta un fapt neplăcut într-un mod rațional și civilizat. Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nu-i așa? spuse Palmer. Stăteam întins pe canapeaua din cabinetul unde Palmer își primea pacienții. Eram cu adevărat pacientul lui. Eram împins cu viclenie spre a accepta un fapt neplăcut într-un mod rațional și civilizat. Nu, nu te urăsc, am răspuns. — Suntem oameni civilizați, zise Palmer. Trebuie să încercăm să fim cât se poate de lucizi și de cinstiți. Suntem oameni civilizați și inteligenți. Da, am răspuns. Stăteam nemișcat și sorbeam din paharul de cristal pe care Palmer mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-o arătase. — Ah, cum mă mai urăști în clipa asta! rosti Georgie. Mă privea încă de sus, cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi smulgă din creier gândurile. Dac-ai ști cât de mult greșești! i-am răspuns. Am privit-o și eu fără să zâmbesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și o priveam cum plânge. Mi-era milă de ea, dar mila mea era doar o prelungire a propriei mele dileme. — Vasăzică, Honor Klein e cu voi, am spus. — O urăsc pe femeia asta, spuse Antonia. Urma să se întoarcă la Cambridge, dar în momentul de față e încă aici, practic locuiește cu noi. Pur și simplu îmi dă fiori. — Și mie, am spus. Soneria de la intrare a sunat și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un demon, să fii convins. Iar dragostea poate muri foarte repede, cred, așa cum se poate și naște foarte repede. M-am îndrăgostit de Anderson într-o clipă. — Ura! totul e bine când se termină cu bine! Am constatat cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
întâlnești cu Anderson în locul meu? M-am trezit complet. — De ce? am întrebat. La ce-ar folosi? Și de ce nu te duci tu? — Nu vreau, spuse Antonia. Numai Dumnezeu știe cu adevărat ce sentimente am față de Anderson. Uneori cred că îl urăsc. Dar îmi e cât se poate de clar că între noi totul s-a terminat. — Și atunci de ce să mă întâlnesc cu el? am întrebat. Dar sufletul îmi ardea de nerăbdare. — Ca să termini treaba definitiv, spuse Antonia. Și mai sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și l-au transformat într-un fel de Dumnezeu abia după moartea lui, și-apoi - apoi ticăloșii ăștia, nenorociții ăștia vin după aia și cine-s primii persecutați pe lista lor? Pe cine n-au încetat să omoare și să urască de două milenii încoace? Pe evrei! Pe cei care le-au dat pe scumpul lor Iisus, de la care se trag toate! Te asigur, Alex, că n-ai să auzi așa o mișegos 1 de rahat amestecat cu polonicul și așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de râs și de rușine după bunul tău plac, n-ai decât să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fata a cărei pizdă am visat s-o ling toată viața. Oare de ce mă simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, urăsc convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
reușit să-mi croiesc drum până la ele, din cauza ta... — Nu sunt lesbiană! Să nu-ndrăznești să mă faci lesbiană! Că dacă sunt, apoi numai din cauza ta sunt. — O, doamne, nu...! — Ba da, pentru tine am făcut-o - iar acum mă urăști pentru asta! Atunci, dacă-i pentru mine, hai să n-o mai facem, bine? Că rezultatul e caraghios și de tot căcatul. Numai că în seara următoare, la cină, ne-am ațâțat unul pe altul - exact ca în primele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ține minte treaba asta. — Marfă, nene. — Băi, pulică! Tu nu vezi ce viață am eu? Crezi că mie îmi place să fiu un nimeni? Crezi că mă-nnebunesc după viața asta găunoasă pe care o duc? Ei bine, o detest! Urăsc New York-ul! Nu vreau să mai calc în viața mea în canalul ăla colector! Vreau să trăiesc în Vermont, Adjunctule! Vreau să trăiesc în Vermont cu tine - să fiu un om în toată firea, orice ar însemna asta! Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de Dezbateri Jack & Sophie Portnoy? Cine mai auzise până atunci că o discuție în contradictoriu poate fi purtată și astfel? Niciodată nu-și ridiculiza oponentul! Și nici nu părea să-l urască pentru ideile lui! A-ha,vasăzică asta înseamnă să fii copilul unui goi, șeful de promoție al unui liceu din Iowa, în loc de New Jersey; da, de-așa ceva au parte goimii care au parte de ceva! Autoritate fără hachițe. Virtute fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aveam propria mea gașcă pusă pe demolarea onoarei și integrității lui Charlie și, în același timp, deveneam amantul acelei frumuseți aristocratice tipic americane, ai cărei strămoși debarcaseră pe aceste tărâmuri în veacul al XVII-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]