1,113 matches
-
ajuns până la poalele Balcanilor, iar în marele războiu, Armata a IV-a, în capul căreia te găseai în momentul intrării noastre în acțiune, a fost condusă, cu bărbăție și hotărâre, din victorie în victorie, până-n inima Ardealului. Mai apoi, sub urgia nesfârșitelor străduinți de cotropire ale vrăjmașului, ai rădicat zăgaz neînvins pe vechiul hotar al Moldovei. Comandant al grupului de armată din Muntenia, grație minunatei forțe morale a domniei tale s a putut înscrie glorios în istoria noastră marea bătălie de pe
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
găsi izbăvirea este redată și prin asocierea pâinii cu rodia, un al simbol al fertilității, al norocului, al vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să reprezinte sfera ideilor, spiritualitatea, se restrânge, se "zbârcește", infectându-se de materia degradată. Plânsul și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este un "zbor întors", o prăbușire în sine, dar care nu are capacitatea de a apropia omul de centrul său, de sine: "Muzeul cu bătătura sa largă,/ tras de-o pasăre slobodă, aleargă/ prin peisajul ca un pom retezat." (Pasărea urgiei). Și aici tensiunea se naște din antagonismul aparent dintre spațiul restrâns, metaforă a sufletului ("muzeul"), și ideea de libertate (sugerată de adjectivele "largă" și "slobodă"), libertatea nu este însă posibilă, nici înălțarea pentru că tot tabloul descris poate fi redus la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-i al nostru - și minte;/ rămâne un cuvânt negru, fierbinte/ de spus în fiecare zi lângă ușă." totul se destramă, nu mai există granițe între exterior și interior: simt "mâna care intră pân' la fund/ în inima parcului arsă." (Pasărea urgiei). Poezia și-a pierdut valențele catartice. "mă obosește cerul și nu pot/ să-l scutur - mătrăgună-n manuscris (...)" (Trotuarul din memorie). Limbajul devine și el argotic "păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dimineață, 150, 239 Mahalale, 142 Memorie, 149, 150, 203, 215 Mesagiu pentru colivia poetului, 222 Omul profilat pe cer, 141, 142, 196, 239 Oxidare, 141, 149, 158, 218 Pacienți, 137, 138, 148 Panopticum, 212, 225 Partitură, 140, 207, 224 Pasărea urgiei, 139, 141, 224 Trotuarul din memorie, 147, 149, 224 Vizită celestă, 142 Viziunea de la no. 7, 142, 148, 224 Cassian, Nina, 46 Cassian. Nina Golful nesigur, 47 Halucinație intenționată, 47 Sufletul nostru, 47 Cazaban, Teodor, 89 Cazaban. Teodor Dacica, 89
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cea din secolul al XVIIlea - o distanță în timp de 1000 de ani - când, în Moldova, la Iași, domnea Vasile Lupu, cel cu firea mai mult împărătească, decât domnească. Atunci, din stepele rusești s-a abătut, ca de atâtea ori, urgia slavilor cazaci. Fiul lui Bogdan Hmelnițchi, Timuș (nume tă tărăsc, de la care cazacii au împrumutat și felul de trai) o pețește pe Domnița Ruxandra, frumoasa, cultivata și rafinata fiică a lui Vasile Lupu. Ca să fie mai convingător, a lăsat pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
(sonet acrostih) Istoria de oameni este scrisă, Urgia vremii urme să nu lase, Rămînă numai faptele frumoase, Acelora păstrarea li-e permisă. Să nu mai știm de fețe tenebroase, Căldura inimii s-o știm transmisă Umbritei vieți de ursitori prezisă, Ce are doar aspecte nebuloase. Trecutul chiar de-
DEMNITATE by Vasile Larco () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84328_a_85653]
-
1900. Dacă ne referim la anul arătat, 1750-1756, apar primii locuitori cu mult mai înainte. Din scrierile lui E. Camilar, primii ce s-au statornicit au fost maramureșenii, prin anul 1717, fie prin transmutanța turmelor de oi sau siliți de urgii și vremuri tulburi să emigreze. Casele sau târlele vremelnice au fost înlocuite de meșterii de case veniți de undeva din sâhle, de unde și numele de Sâhleni, mai târziu Sahlean, ca apoi numele corect, cel de Sâhleanu. După ocuparea Bucovinei de către
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele humor. El este expresia unei afirmări de sine, întemeiată pe autocunoaștere. Vorba spusă despre măiestrie că aceasta se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să povestești despre comunism sunând la apartamentele de pe un palier de bloc. Dacă ai fi de partea cealaltă a ușii, cum s-ar vedea comunismul prin vizor? Comunismul nu a existat. Când am trecut de revoluție am aflat de toate urgiile... deținuți politici, turnătorie, omorârea inițiativei. Eu m-am jucat cu comunismul în cadă, la nisip și era un tip haios, pe bune. Niciodată nu a crescut prea mare, ceea ce m-a obligat să nu cresc nici eu, ca să-i fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă, atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără început și fără sfârșit” (p. 283). Ducerea la extrem a acestor semnificații este exprimată prin imaginea dătătoare de
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
pentru că nici unul din șefii partidelor nu vrea să-l ajute, să-l sprijine, nici cu vorbe”.” La cine să mă adresez mamă? La cine să-i cer ajutor,cu cine să mă aliez,ce să fac, că sunt singur în fața urgiei,pe care drum să apuc?” „ Simțeam că mi se rupe inima de milă, spunea mama, dar nu puteam să-l ajut cu nimic.Mă așezam lângă el,îi luam capul în poală și plângeam și eu de mila lui. Mă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cât mi-a stat în putință. Nu cunosc nici colegii mei să fi făcut rău oamenilor, așa după cum se spune de către unii și-n special cei care lucrează în mass-media aceasta infectată de toate bolile și toate relele. Cu toată urgia și isteria înființată de unii și-n special politicienii, eu, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș merge la fosta instituție, fără să am vreo remușcare. Acolo am putut face unele servicii și fapte umane, am putut ajuta
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu-i sunt caracteristice, dar care răspund unei imperioase nevoi psihice. Cazul Hameleonului este semnificativ în această privință. Hameleonul este ființa hidoasă în care autorul a pus tot veninul adunat, a turnat toată ura și dușmănia împotriva lumii devenită “chipul urgiei”. “Ochiul sufletului” scriitorului mărește enorm și agravează în sens negativ: Portretul grotesc anamorfozat al Hameleonului este cel mai reușit din toată Istoria ieroglifică. Scriitorul punctează din loc în loc descrierea fizică cu elemente care conturează portretul moral al personajului: perfid, ipocrit
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
conștiința colectivă, exprimată în drept și în hotărârea magistraților, care nu sunt servii lui Dumnezeu (Rom. 13, 1 sq.). Dar Biserica este anti-mund pentru că stă în capul lumii, pentru că a înfrânt lumea, trecând dincolo de ea"10. Pornind de la cazul "năprasnicei urgii de la Costești" din 1930, unde Patriarhia a trimis un ajutor de zece mii de lei, Nae Ionescu ia în discuție comportamentul Patriarhului Miron, ca urmare a emiterii unei pastorale, ce vine să oficieze cezaro-papismul în Biserica Ortodoxă Română. Amestecul Patriarhului în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nae Ionescu, Zece mii de lei și o pastorală, în "Cuvântul", an VI, nr. 1800, 27 aprilie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 386. 12 Pastorala Prea Fericitului Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu privire la cazul urgiei de la Costești, reprodus în Nae Ionescu, Zece mii de lei și o pastorală, în "Cuvântul", an VI, nr. 1800, 27 aprilie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Cezarismul bisericesc, pp. 386-387: "Din acest trist caz e vorba
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci truda
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
perspectivă istorică, mitul apare după ritual și legat de acesta ; el este "partea vorbită a ritualului ; el este povestea pe care o reeditează ritualul". Ritualul este oficiat pentru un grup social de către preotul acestuia în scopul de a îndepărta o urgie sau de a obține ceva ; el este un agendum care trebuie să se repete periodic, întocmai ca recoltele și ca actul de perpetuare a rasei umane, ca inițierea tinerilor în cultura societății lor, ca grija pentru asigurarea celor trebuincioase morților
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Sale ca să- l dea exemplu, Însă poporul acesta se arată “tare În cerbice și netăiat Împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7, 50); se pocăiește de nevoie, superficial și nu de bunăvoie și din adâncul inimii, pentru că simte urgia pedepsei Lui asupra sa, pare că se pocăiește, dar când trece urgia divină, revine la ale sale. E un lucru pe care oamenii au obiceiul să Îl facă. Când omul se află la ananghie, devine religios și se gândește puțin
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
În cerbice și netăiat Împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7, 50); se pocăiește de nevoie, superficial și nu de bunăvoie și din adâncul inimii, pentru că simte urgia pedepsei Lui asupra sa, pare că se pocăiește, dar când trece urgia divină, revine la ale sale. E un lucru pe care oamenii au obiceiul să Îl facă. Când omul se află la ananghie, devine religios și se gândește puțin și la păcatele lui. Când trece primejdia, amenințarea, se Întoarce la ale
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
Sosiră mai întîi, cei care își mărturiseau credința lor, apoi, sub îndrumarea lor, mulți alții, acuzați nu atît de a fi dat foc orașului cît de ură împotriva neamului omenesc- odium humai generis”. Poate că istoricul Tacit care a prins urgia fiind copil, iar după vreo treizeci de ani cînd a scris lucrarea, a avut în mînă o parte din manuscrisele fanaticilor zeloți cu toată turbarea lor, pe care noi le-am cunoscut după descoperirea celor de la Qumran sau poate că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
plăsmuirilor ivrite cultivate cu atîta osîrdie de mozaici și mai tîrziu de către greci și romani, trebuie să fac o leacă de istorie ca să rostuim și rînduim vremurile și oamenii iar glagoria să o punem pe calea cea luminoasă. Necazurile și urgiile istoriei i-au dus pe o parte dintre ivriți în anul 580 î.e.n. în refugiu la ,,dușmanii lor de moarte” în Egipt, unde și-au clădit pe insula Elefantina un templu închinat lui Yaho, una dintre divinitățile la care se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se pupe cu Satana. A patra nenorocire este incendierea soarelui astfel ca prin dogoarea mărită cum scrie la 16,9: ,,Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit numele lui Iahwe care are stăpînire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Cred că este vorba de seceta din vara anului 377 care a dus la o lipsă cumplită de alimente în Balcani în rîndul ostrogoților veniți de curînd pe aceste meleaguri. Grecii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Înciudatul satanist își îndeamnă urdiile fanatice să se răzbune cu vîrf și îndesat pentru că a sosit momentul lor de slavă scriind la 18,8-11: ,,Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile: moartea, tînguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pen-tru că Elohim care a judecat-o este tare. Și împărații pămîntului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Prea put asemenea judecăți parșive și idioate. Iar noi înjunghiem cu sutele de mii, nevinovații miei și nu ne rușinăm deloc! Neam de păstori, mioriticii carpatini își venerau animalele pentru că ele, prin darurile lor i-au scos din necazurile și urgiile timpului. Mitra ca divinitate solară, împreună cu Mama Pămîntească cîrmuiesc viața universului iar moartea nu este decît o distrugere temporară necesară unei noi renașteri. În acest univers mitologic trebuie privită sacrificarea ritualică a taurului în religia mitraică. Dar taurul mitraic are
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]