6,525 matches
-
cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de mișcare nu prea reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prea reda starea de spirit pe care ea o încerca atunci când asculta această muzică nouă. Într-adevăr, ritmul era alert, bine conturat, cu un bas ce-ți răsuna în stomac dar, ascultându-l, nu-i venea, nicidecum, să sară, să urle și să-și scuture capul de parcă ar fi vrut să-l arunce în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fricii ori, cine știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la parter, radioul. Vocea răgușită a lui Ceaușescu striga "Liniște! Dragi tovarăși și pretini, liniște. Vă mai dau o sută de lei..." Apoi vacarm, o hârâială de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul repetă cu seninătate. Ea se înroși și începu să urle. Îl făcu în fel și chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu vârf și îndesat. Scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată după ajutor. Alertată de zgomot, vecina Scarlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
capul, fata apăsa butoanele mașinii. Cordel simți că explodează. Dacă nu mă crezi, du-te și-l întreabă. Calmul și lipsa de reacție a celei pe care se chinuia zadarnic să o supere, făcură să-i sară muștarul. Începu să urle: Nenorocito, ești arogantă și mă sfidezi. Te crezi superioară deși nu ești decât o biată dactilografă iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să le strice relația. Era inevitabil ca familia Noia să se întâlnească cu Ștefan Escu pe stradă sau în altă parte și acesta să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată dramă după fiecare întâmplare de acest gen. Luana suferea și Iuliana nu putea să suporte asta. Nu se atașase de Radu. Era convinsă că de o iubire atât de sinceră și profundă ca a lui Escu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gât cu partenerii de viață, războindu-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia, un fraier care nu vedea cine e, de fapt, nevasta lui dar ea, Nuța Cordel, dotată cu inteligență, cunoștea exact talentele doamnei dactilografe. Urla atât de tare, încât inginerul, aflat pe culoar, dădu buzna în încăpere să vadă ce se petrece. Auzi ultima remarcă și se crispă de mânie. Se repezi la Nuța cu mâna ridicată și Luana sări să-l oprească. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce arăta și nu poate, punând în pericol tihna cuibușorului de nebunii. Doamna Noia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii, i se umeziră ochii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voi fi doamna Noia, tu nu vei putea fi al meu. Ștefan Escu reuși să se miște cu mult după plecarea ei. Cu mișcări greoaie se ridică și se sprijini de perete. Apoi, cuprins de o furie oarbă, începu să urle și distruse totul în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când a Început muzica aceea stridentă, discordantă, misterioasă, niște sunete și niște ritmuri de neînțeles pentru o ureche occidentală. Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mod curios plină de energie; gâtul Înțepenit n-o mai deranja și nu se mai simțea letargică. Întotdeauna ai acceptat lucrurile așa cum sunt, te-ai lăsat dus de curent. De când 148 te cunosc, tot așa ai rămas. Îmi vine să urlu. Ce-mi tot spuneai când ne-am cunoscut? L’action c’est pas la vie, așa că de ce să ne batem capul, sau un rahat de felul ăsta. — De fapt, era L’action n’est pas la vie, mais une façon
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care o să-i fie mișcarea următoare. Dar știi ce? Tot nu pricepem nimic. Ți-amintești de izbucnirea de acum șase luni, când Dean Rusk a anunțat că n-o să mai dăm nici un ajutor Indoneziei? În toate ziarele lumii Sukarno a urlat la dracu’ cu ajutorul vostru! Băiatul ăsta de care-ți vorbesc a scris un raport de douăzeci de pagini doar despre rândulețul ăla. și concluzia lui? Cum că Sukarno n-ar vrea ajutor american. Doamne sfinte! Dim potrivă, tu știi, Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
astea la un loc sau poate că nimic, nimic care să-i spună ceva, iar asta a spe riat-o. Ochii ace luia, gălbui, erau Împăienjeniți de vinișoare roșii, iar dinții Îi erau niște cioturi negricioase. A deschis gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult, și, chiar prin fereastra Închisă, i-a deslușit grosolănia glasului. Fusese mai de grabă o reacție animalică decât un cuvânt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de multe Împotriva cărora e de protestat, zisese Într-o zi Din, parcă nu chiar fără intenție. Câteodată Îi batjocoreau pe neo-dictatori, adică pe profesori, uneori huiduiau America și Marea Britanie, alteori Îi Înjurau pe politicienii corupți, dar cel mai adesea urlau aceeași lozincă, Ganyang Malaysia. Zdrobiți, zdrobiți, zdrobiți Malaysia, scandau la nesfârșit, Încât până și ei păreau că se plictisesc. În ziua aceea erau Însă relativ liniștiți și numeroși, mai bine de două sute de persoane. Asta a Îngrijorat-o pe Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îndreptățită să nu-i suporte. Departe de America, nu mai avea nici un motiv să se socotească de-a lor. În trenul de la Le Havre spre Paris a tras cu ochiul la ziarul citit de cineva din preajma ei. CHINA DEVINE COMUNISTĂ urlau literele groase ale titlurilor. Mao proclamă Republica Populară Chineză. O poză mai mică i-a atras atenția și a Încercat să urmărească paginile date una după alta, era o imagine neclară a unei persoane cu tenul ceva mai Închis decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar când m-am urcat și ușile s-au Închis În urma mea am Înțeles. Frații călugări și infirmiera fluturau mâinile spre noi, iar mașina a pornit. M-a cuprins un fel de greață și eram paralizat de spaimă. Voiam să urlu, să-l strig pe frate meu, să spun: Opriți-vă, opriți-vă, dar nici nu m-am mișcat și nici n-am deschis gura. Am Îngenuncheat pe banchetă cu fața la orfelinatul care se pierdea În depărtare. Se ridicase un nor de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și urlă prelung, din gâtlej. Observă că pe tavan înflorea o pată negricioasă de igrasie. Vecinii de sus aveau instalația sanitară defectă, mereu le spunea, dar ei nu luau nici o măsură. Aveau dese inundații era imposibil ca umezeala să nu pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]