1,091 matches
-
v-ați uita încă o dată la daruri, dacă ați reciti, în cheia tandreții de data aceasta, cu siguranță ați recunoaște tandrețea geamănă cu care vi s-au făcut darurile. Îmi pare rău să vă spun că nici un funcționar incurabil în uscăciunea lui aparentă nu vede împrejur și pretutindeni doar lucru funcționăresc, util și el la urma urmei, nu vede în fiecare fereastră ce i se deschide un ghișeu, și înăuntru un robot mulțumit de nemulțumirea pe care ți-o inspiră. Îmblânzindu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
o mamă, fostă prostituată, marcată pe viață de o diformitate fizică și fiul ei, Paulie, gay, bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării, sordidului, promiscuității
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu s-a schimbat prea mult, în ciuda trecerii secolelor, și că, iubite de autor, s-au așezat în spațiu ca personaje înfloritoare, nicidecum uscăciuni de insectar. Apropierile de Caragiale vor face din Cehov totdeauna, în România, unul dintre autorii cei mai citiți. De pildă - luată la întâmplare - "Chibritul suedez"- nuvelă țesută pe o canava polițistă - amintește și ea de nenea Iancu: Un boiernaș dispare
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
negustor misterios și de iluzionist prin bîlciurile lumii, dar cu priviri de moralist și cu gîndul împovărat de speranța că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revela în toată slava lui orbitoare, Ilfoveanu, mai aproape de uscăciunea monastică și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se poate? Să fie și lună plină și să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șifonierului, se uitau la el, sau nu se uitau, dracu să-i pieptene! că ochii și zâmbetul lor erau de carton, apă de ploaie, dar lui așa i se părea ori de câte ori îi vedea, și simțea un nod în gât, o uscăciune. Inima-i zvâcni mai tare. Se simți luat pe sus, legănat și destrămat, în liniștea ochilor Irinei, cu transparența lor verzie de apă rece din care semințe de grâu ieșeau la suprafață ca niște flăcărui. Vrei să mănânci ceva? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și va reveni. Trăiesc ca o lunatecă, îi mărturisi lui Tudor noaptea aceea, lăsând capul pe spate și închizând ochii, ca și când ar fi privit adânc în sine. Mă arunc în farmecul nopții ca-ntr-o apă-vie care mă curăță de uscăciunile zilei. Ți-amintești poveștile cu feți-frumoși care ziua sunt porci sau mai știu eu ce, și numai noaptea își regăsesc făptura. Sufocată de pielea blestemată care mi-e dat s-o port aici, eu nu voi fi niciodată liberă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care căută să și-l anuleze învîrtind lingurița în ceașcă. Era de aceeași vârstă cu doamna Valsamaky și peripețiile organice ale prietenei sale îl turburau ca un aviz pentru sine citit în oglindă. Când îi sărutase mâna, zărise modificarea încheieturilor, uscăciunea pergamentoasă a pielii. Madam Farfara nu mai avea parfum biologic, mirosea a coIonie și a cold cream. Își ascundea involuția cu procedee chimice. Prin mâneca ei de dantelă neagră, lui Ioanide i se păru a distinge un braț violaceu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îngeri căzuți în mocirla concretă a străzilor, a metroului și halelor de pește, târau cu ei în mormânt secretul sângelui lor albastru. Dacă n-ar fi fost unul dintre ierarhii "mănăstirii Secu", aula lor enigmatică, al cărei nume trimitea către uscăciunea și asceza spiritului, orbul ar fi ajuns să facă perii, asemenea imensei majorități a celor atinși de cecitate. Așa, se crease anume pentru el postul de maseur la Colentina, bine plătit și aproape de casă. Nevasta lui superbă, îmbrăcată mereu ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corp și una afară din corp, mirifica sferă Shahasrara, ce-i ardea ca un mic soare deasupra creștetului. Imobilitatea era credința sa, nemișcarea era Calea. Era călugăr rătăcitor, și rătăcirea lui era nemișcarea. În jurul lui se roteau anotimpurile, musonii și uscăciunea, în jurul lui roiau constelațiile ca gâzele de noapte ce se ard în flacăra luminării. Era punctul imobil al lumii mișcătoare. Încremenirea-i era răsplătită, căci, pe acel vârf de munte, un mic templu fusese ridicat în preajma lui și i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negru în urma lui. Bocancii grei stârneau zvonuri sinistre pe culoarele pustii ale Abației. Ajuns în cel mai întunecos dintre beciuri, Starețul își așeză palma stângă și ochiul drept în fața unor fante abia ghicite în zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu la o parte lăsîndu-l pe bărbat înăuntru și apoi culisă la loc. Cu gesturile unui om care știe ce face, Abatele luă din boccea o cutie ferecată în aur și argint. Din ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ploaie. Aici, în marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin în contradicție cu obiectul relatării, dezvăluind pe omul pudic și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o fetișcană și s-a apropiat alergând: - Îndată! strigă ea. - Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci; apoi, către noi: nu plec de aici până nu le termin. - E normal, am zis eu, după atâta uscăciune! Tarzan se așeză pe iarbă, chiar lângă magazin, și sorbi dintr-o sticlă: - Vezi că înghiți și sticla, măi, omule! îi spuse Gabi. - Sfârâie pe gât! făcu Tarzan cu satisfacție. Apoi a venit la poartă un om între două vârste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cunoaștere de sine, concomitent cu artificializarea, contrafacerea ireversibilă a acestuia. Și, încet, forma culcată în valuri începu să suspine, să-și amintească. Așa cum, din baia de cloroform, cineva bolnav ieșise, înotând greu, la suprafață. Așa cum, în scoicile ce-s numai uscăciune, marea se întoarce uneori. (Hop-la!) Această "întoarcere" este o mișcare echivocă, sensul ei nu e foarte sigur, nu se lasă ușor decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
iluzii. Iluzia neagră și cea albă, toate astea pentru a lărgi limitele realității pentru oameni și a face totul asemănător visului. După Oleg, arta și iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
decât un strop de ulei. Imediat observară că picăturile mari de sudoare ce le cădeau de pe frunte nici măcar nu ajungeau până jos, deoarece se evaporau înainte, iar acel fenomen straniu se putea vedea doar în câteva locuri de pe glob, unde uscăciunea mediului înconjurător era absolută și temperatura foarte înaltă. Aziza, în Libia, salinele din nordul Ciadului, câteva locuri pierdute din Valea Morții, din Arizona, și, bineînțeles, Tenere se bucurau de onoarea îndoielnică de a oferi călătorului un asemenea spectacol, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare, fără să-și poată da seama
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]