25,587 matches
-
avea de suferit. Va trebui să plece de la școala aceea. Din aceste motive nu știu cum să procedez.“ Semnă raportul și așeză puse pe biroul lui Mma Ramotswe. Apoi se ridică și privi pe fereastră, deasupra salcâmilor, sus spre cerul larg și uscat de arșiță. Absolvise cu brio Colegiul de Secretariat din Botswana și asta era foarte bine, dar acolo nu se învață filozofie morală, iar ea nu avea nici cea mai mică idee cum să rezolve dilema pe care i-o provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toți în cap... treaba ta... eu ți-am spus... Am avut și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du-te... Mi-l și imaginez cu fesul pe cap, istovit după ieșirea la colț să cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa “îi rup picioarele dacă-l mai prind pe derbedeu”. Cheia e sub un gavanos cu pământul uscat, deschid dulapul cu trei uși, în care nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un foc mare din ramuri uscate, Întinse o pătură pe nisip, se dezbrăcă la rîndu-i pentru a face o baie În mare numai pentru cîteva clipe și așteptă În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plînsese prea mult În viața ei pentru propriile-i greșeli ca să o mai facă și acum, cînd se socotea nevinovată pentru această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
th în loc de sunetul f. Contextul în care-l vei folosi te va ajuta să fii înțeles. — Aș prefera să fiu la Shethfield, zice logopeda. atunci du-te la Shethfield, scriu eu. — Nu, zice, repetă. Gâtul mi-e mereu zgâriat și uscat, chiar și după un milion de lichide băute toată ziua prin pai. Țesutul cicatrizat e zbârcit și neted în jurul limbii nevătămate. Logopeda zice: — Aș prefera să fiu la Shethfield. Eu zic: — Salghrew jfwoiew fjfowi sdkifj. Nu, nu așa, zice logopeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
include și-un sărut, ca să-ți dea sperma și materiile fecale în gură. Tăcere. Dă-mi control. Dă-mi calm. Dă-mi reținere. Flash. Cartofii sunt exact așa cum îmi plac mie, dulci ca zahărul, dar crocanți pe deasupra. Umplutura e puțin uscată. Îi pasez mamei untul. Tata își drege glasul. — Cucuieț, zice el. Cred că fletching era cuvântul pe care-l căuta mama ta. Zice: Înseamnă să tai curcanul în feliuțe foarte subțiri. Tăcere. Zic, o. Zic, scuze. Mâncăm. Capitolul 8 Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a intrat în erecție, nu? Zice: — Am dat un sac de bani pe banane acum, în afara sezonului, în caz că ai nevoie să exersezi. Asta-i o capcană. Dacă zic: O, da, cât e ziulica de lungă trag prezervative pe noi erecții uscate și mă aleg cu o predică despre preacurvie din partea tatei. Dar dacă le zic: Nu, o să ne petrecem toată ziua de Crăciun exersând cum să mă apăr de fructe. Tata zice: — Sunt o grămadă de lucruri pe lângă SIDA. Zice: Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fost să sting becurile din cameră. Apoi s-au auzit pompierii venind din depărtare. A fost lumina portocalie pâlpâind dincolo de draperiile mele, și când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni și bluze, toate arzând și descompunându-se în bătaia brizei. În câteva secunde, tot ce iubeam a dispărut. Flash. Sari înainte cu câțiva ani mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e Brandy Alexander. Capitolul 21 Sari la o dată, nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu mâinile pe sub văl, atingând cochiliile și fildeșul molarilor mei expuși, împungând pielea gofrată a țesutului meu cicatrizat, uscat și lustruit de respirația mea care trece încolo și-ncoace peste el. Ating saliva acolo unde mi se usucă lipicios și crud pe laturile gâtului, și Brandy zice să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
jos la Medgidia pe la ora două noaptea, iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stea pe bancă în fața gării pînă dimineața! Întîi a bătut sfios, apoi din ce în ce mai tare, întîi s-au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai că vin". Ținea lampa în mîna stingă, ridicată deasupra capului și dreapta era ascunsă cumva la spate, "o fi avînd pistol, măcar un topor tot ține în mînă" s-a gîndit și s-a străduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iarăși, sau mai bine spus, hlizindu-se la aparat. "Uite, îl vezi, cum să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totul, nu-și mai lasă portițe de scăpare, promite, semnează, jură, arde totul în spate. Iar în al doilea rînd pentru că din Serviciu nu pleci cînd vrei. Pleci cînd poți și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui ce ai fost atunci cînd Mihail a considerat că ești îndeajuns de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]