1,553 matches
-
aveam stare, m-am hotărât să iau autobuzul din Dorobanți. Am traversat în fugă Piața romană și am luat-o spre Dorobanți fără să scap nici o clipă de sentimentul că eram urmărită. Mi-l închipuiam pe Sjork cu chiloții în vine, furios, punându-și dulăii să mă urmărească și să-mi dea o lecție pe care fără îndoială că o meritam, pentru că fusesem atât de tâmpită încât să nu-mi dau seama de riscurile pe care le implica un asemenea joc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
voi trata diviziunea cocotologiei, căci nu se poate trata vreo știință fără a face mai înainte diviziunea în I,II,III; A,B,C; 1,2,3; a,b,c; etcetera. Știința nu poate fi fluentă și continuă ca o vână de apă, trebuie să fie liniștită și discontinuă ca un rozariu. EMBRIOLOGIA Trebuie să încep prin studiul embriologiei păsăricii de hârtie, plecând de la pătratul elementar de hârtie care, ieșind din protoplasma papiracee, este ovulul, de unde păsărica se va dezvolta. Și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
tihnă, În primul rînd; profitori - deloc inocenți, cum păreau, ei tot vroiau, vroiau, oferind În schimb doar drăgălășenii și pozne, mult pentru părinți; nu se pierdea neamul, aici era totul: satisfacerea unui orgoliu, Împlinirea unei iluzii, viața părinților continuînd În vinele, În trupurile urmașilor. Urma să se schimbe ceva peste un timp, erau semne: muritorii, egoiști, doreau, În locul fiilor, clone; Eu, Eu, Eu; dubluri. În fii se pierdea ceva, urmașul lua, de multe ori, ceea ce era mai rău de la tată sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-ul de amorul artei, chiar așa considera. Nu jefuia conturi, nu șantaja pe nimeni, nu trăgea nici un folos În afara plăcerii. Doar se uita pe gaura cheii cînd jupînii erau la masă, puneau la cale afaceri sau erau cu nădragii În vine, cam așa. Urîtă treabă. Dar cîte lucruri nu erau pocite? Așa că Lars nu-și făcea pentru indiscrețiile sale mustrări de con știință. Dum ne zeu, care vedea tot, crime, printre altele, adul tere, perversiuni sexuale, ticăloșii de tot felul, avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, pe care, convinsă, Îl socotea - după ce-ar fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor; doar Antoniile erau pătrunse de har, se găseau Încă destule, ziua blestemau păcătoșii, Însă, noaptea, unele dintre ele aveau vise mult prea nelalocul lor, iar altele se uitau la filme deocheate, ce să facă, să spargă televizorul? - și prin vinele lor curgea sînge, cîndva clocotitor. Ultimele zeci de ani tot sterilizaseră virtuțile; viciile, În schimb, deveniseră mai rodnice ca niciodată. Dacă brusc s-ar fi pocăit toată America, pentru că acolo se zicea că sînt strînse toate relele lumii, s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cuceritori, asta fuseseră coloniștii; spiritul lor de Învingători ar fi stat ascuns În fiecare grindă a clădirii, În pereți, În ultimul cui. De acolo, s ar fi răsfrînt, fie și În mică parte, asupra celui tînăr, potențînd ceea ce, latent, În vinele acestuia exista moștenit de la Thomas: spiritul viking, cel rus și cel german; numai cuceritori, dacă priveai În urmă. Luptători! Dar lumea se schimbase; peste tot, supușii de odinioară, doar cu o valijoară În mînă sau chiar cu mîinile În buzunar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frece cu benzină. - Va să zică, ai să studiezi medicina? Domnul doctor Felix Sima! Sună foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, dar mare. Însă, apropo, Felix, fiindcă zici că te faci doctor, îmi bate inima grozav câteodată și-mi zvâcnesc vinele. Crezi că am ceva la inimă?... Ia-mi pulsul! Și Otilia îi întinse o mână. Felix îi luă mașinal mâna rece și subțire, în care nu băteau decât ușor vasele sanguine, și apoi îi dădu drumul încet, fără nici un verdict
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau? Ce pofteștidumneata? - Poftesc că nu vreau să arunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin 1958, dacă nu mă înșel, în Gazeta literară, ca Doamnei brune din sonetele lui Shakespeare să i se ridice carnetul de brigadier. 30 DANIEL BĂNULESCU de la lucru, din străinătate, pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
artă, colecții și fragmente de colecții, unor necunăscători, cărora, în chip obișnuit, probabil, nu le-aș fi încredințat nici un ac. Aeronava mozambicană decola de pe Otopeni, la orele 10,45. 121 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Zice: Du-mă, în vână, la madam Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l paralizeze în întregime, să-i paralizeze, cel puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul gleznelor, să n-o ia vântul pe dedesubt. Aglaia povestea de ale ei. Era după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitau la șanteze. Pe scenă ieșiseră vreo cinci femei, abia acoperite de rochiile scurte. Aveau pulpele goale și dansau după sunetele unui pian. Negustorii se prăpădeau privind. Ele băteau podelele murdare cu tocurile pantofilor în același timp, se lăsau pe vine, săltau din buric și făceau cu ochiul crailor. Aceștia aruncau cu piese de cinci lei pe scenă și clipeau la muieri. In jurul lămpilor se strânseseră țânțarii. Răcoarea toamnei acoperea boschetele de iederă roșie și leandrii țepeni de la intrare. - Pă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să-l arunce pe staroste la pământ. În mână ținea încă suriul. Ura îl copleșea. Se repezi la cel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de crucea lui Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin până a început să simtă băutura în brațe și în picioare. A chemat lăutarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi alege, parcă nu știu eu?! Alege
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumea și cu ea tu însuți, că pari a asculta la marginile unei mări ce și-a retras apele lectura propriilor memorii scrise într-o altă viață... Încotro aleargă mintea, spre ce nicăieri își dizolvă granițele? Se topesc ghețari în vine? Și-n ce anotimp al sângelui și-al spiritului te afli? Mai ești tu însuți? Nu-ți zvâcnesc tâmplele de teama contrară? Ești altul, ești altul... ... Cu ochii pierduți spre celălalt în melancolia neprihănită a parcurilor. Despre orice - și-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în forma ei elementară - este o genialitate a materiei. Inspirație primară fără gânduri. Trupul și-a înfrînt condiția și tinde la o participare "superioară" lui, iar în formele reflexive ale tristeții procesul este completat de o descindere a spiritului prin vine, ca pentru a ne arăta cât de organic ne aparținem. Răpindu-ne firii și redîndu-ne nouă, tristețea-i o izolare substanțială a firii noastre, în deosebire de împrăștierea ontologică a fericirii. În "accesele" de milă se manifestă o atracție secretă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Văzut-ai cum ghețarilor le mijesc vinele? Nu gândesc asupra morții, ci ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist decât prin timpul de care e capabilă veșnicia ei. Întru cât se apără de propriul ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut. Nu mai sânt obiecte care să te rețină, nici stâlpi de rezemat, nici bănci să-ți odihnești povara cărnii îngîndurate. Încheieturile ți se topesc și cazi în veșnicia anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume, nu mai adăpostesc mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la pământ, părul în dezordine, ochii închiși cu vehemență. Pleșuvul îl ridică încet de la pământ și-i dezgoli pieptul. - Cât pe ce era să i se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adânc. În vreme ce doctorul (veți fi ghicit că pleșuvul nostru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]