944 matches
-
nu Încăpea Îndoială că Oberlus era o ființă captivantă, cu privire la care Niña Carmen - Carmen de Ibarra pentru toți de multă vreme - nu se simțea În stare să Își clarifice sentimentele. Se trezi la prînz, urină, puse mîna În tăcere pe vîsle, verifică direcția și Începu din nou să vîslească, fără să se mai oprească din treabă decît pentru a mînca ceva la căderea verii și a continua, nepăsător și tăcut, tot restul nopții. CÎnd soarele răsări din spatele munților Înalți, lumină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o luptă diferită, În care va trebui să mă pun la Încercare zi de zi... ZÎmbi și fu chiar pe punctul de a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acelor de ceasornic, recurgerea la clepsidră, evident, nu servește la nimic în aceste cazuri. Poate că raționamentul e greșit, Dar de când guvernează raționamentul hotărârile umane, deși nu este ușor de răspuns la întrebare, tot e mai bine să ai o vâslă decât nici una, în afară de asta, e scris că barca oprită nu călătorește, prin urmare comisarul trasă o cruce unde i se păru că trebuia să fie postul șase și demară. Cum tranzitul era redus și nu se zărea nici umbra vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Sfântul Sava, aici, lângă noi, unde era elev. Și când era încă în creștere, la 14 ani, s-a dus la Conservator, fără știrea părintelui său. Nu era deloc frumos, avea brațele prea lungi, ca la maimuțe, cu palme ca vâslele, fără expresivitate și, mai ales, picioare strâmbe, în O. Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era adevărul. În clipa când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-o oferi lui Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece asupra lui. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora așeza vâsla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-o oferi lui Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece asupra lui. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora așeza vâsla pe punte, îngenunche în dreptul ei, se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și cei mai buni zece oameni ai lui se urcară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și cei mai buni zece oameni ai lui se urcară la bord, purtând fiecare câte o vâsla. Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde o primă adiere de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o stăpânească, iar Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea cunoștințelor, atunci când trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot mai mult, cu fiecare mișcare a vâslelor, în cel mai îndepărtat, pustiu șinecunoscut dintre oceane, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot mai mult, cu fiecare mișcare a vâslelor, în cel mai îndepărtat, pustiu șinecunoscut dintre oceane, în același timp cel mai adânc și mai înfricoșător, chiar și pentru acești oameni care se născuseră iubind oceanele. Câteodată, atunci când întunericul era mai pătrunzător, din cauza norilor sau a unei ploi dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem sub forma unui uragan, urmat de altul și mai cumplit, în chipul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe apă. Încet, vasul începu să alunece către est, împins de curentul puternic, care îl purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se rup spinările! adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o cum înoată, spuse. E vorba de o femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje unde să le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că noi. Dacă Miti Matái n-ar ști să gândească așa cum o face, probabil că astăzi am fi căzut în mâinile sălbaticilor ălora... Apoi adaugă: Marea Damă Solitara e pe punctul să dispară... În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din întuneric, putură vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vor măcelari pe bărbați și le vor violă pe femei. Victoria finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei caiacului, sub presiunea vâslelor, lângă mâna Piei atârnând afară peste bord. Îl opriră, în cele din urmă, noaptea și repezișurile râului pe care nu putu să le traverseze pe întuneric cu ambarcațiunea supraîncărcată. Trase la mal și aprinse focul fără să o miște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zise Nick. Nu, răspunse Marjorie. Era atentă tot timpul la undiță, chiar și atunci când discutau. Îi plăcea foarte mult să pescuiască. Îi plăcea să pescuiască cu Nick. Un păstrăv mare țâșni la suprafață aproape de barcă. Nick trase tare de-o vâslă ca să-ntoarcă barca și momeala care se răsucea departe-n spate să treacă prin zona În care-și căuta păstrăvul hrana. În clipa În care spinarea păstrăvului se ivi din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu tine, Nick? Întrebă Marjorie. — Habar n-am, spuse Nick, adunând lemnele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe rug Împreună cu vrăjitoarea, pentru a destinde atmosfera aceea Întunecată. Dacă oligofrenul Își Însușește limbajul oral și scris, este lăsat să privească telenovele ușoare, putînd ajunge să efectueze chiar unele operații stereotipe, În cadrul atelierelor protejate, precum munca la traforaj, la vîsle, la tomberon, În parlament. E vulnerabil și imediat influențat de factori negativi (trăsnetul, de pildă), de aceea necesită urmărire pe jos sau penală și protecție din partea adulților mai puțin afectați de maladie, chiar după obținerea aparentă a independenței materiale. Inconvenientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au pozițiile alea și noi sîntem prinși În pîrÎu - nu și le lasă ei ca să ne gonească din pîrÎu. — Care pîrÎu? — Știi tu cum se cheamă pîrÎu’ Ăla. — A, pîrÎul Ăla. — Da, sîntem pe pîrÎul Ăl și n-avem o vîslă. — Hai Înăuntru. Nu era nevoie să stai s-asculți schimbu’ Ăla de focuri. Așa-i În fiecare noapte pe-aici. Traversarăm holul trecînd pe lîngă portarul de noapte, care stătea la biroul lui de la recepție, iar el se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]