1,109 matches
-
nu pusesem niciodată piciorul la Castel. Nu era de mine. Aș fi arătat ca o rufă oarecare printre batiste de mătase. M-am mulțumit să-i dau târcoale, să mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
măsurile care vor fi luate pentru remedierea situației. Principiul orientării publicului vizează atingerea sistemelor de referință care ar permite o judecată independentă. În acest sens sunt atacate prin Scânteia publicațiile cu orientări diferite și oamenii politici susținute de ele. Astfel, "Văpaia era organul bandelor de huligani și atacatori care avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste, calomnii la adresa Națiunilor Unite"164. În același mod se discuta și despre adversarii politici. Iuliu Maniu și Brătianu "au organizat sabotajul, au lansat calomnii și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
fără argumente raționale. În România anului 1944, propaganda comunistă folosea peiorative colorate ca "bestia legionară", "călăii hitleriști", "huligani", care erau folosite fără excepție de câte ori era vorba de realități dușmane. Aproape fiecare anunț își avea forța în peiorative. Iată un exemplu: "Văpaia, organul bandelor de huligani și atentatori, avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste, calomnii la adresa Națiunilor Unite și investigații șovine, cu scopul de a provoca neliniște și tulburări în sânul poporului." (Scânteia, 1994, nr. 316) Altă tehnică prin care discursul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
mai fierbinte femeie, omule! Am fost cu ea în noaptea trecută.... Vreo trei ceasuri, dar..., dar... știi cum a fost ea în trei ceasuri? - De unde să știu dacă nu-mi spui? Cred că te referi la Ofelia... - Daaaa! A fost văpaie, frățioare! A fost totală, mă înțelegi?! Fierbinte și greu de satisfăcut! Adică... greu, nu, dar îi trecea repede și tot mai vrea, încerc să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut ceva rarisim, pentru că, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
altceva decât să lumineze simbolurile și sensurile cele mai generale”, e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe. Și Țara nu poate exista decît sprijinită de această formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o văpaie și își dori să aline orice durere care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât de familiară. — Tu ești atât de plină de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de eficient. N-avea nici un chef să se bage în așa ceva. Să concureze cu Citizen în materie de subiecte era un lucru. Chiar și lansarea unui ziar rival părea să facă parte din cruda realitate. Dacă Fran nu putea înfrunta văpaia pe care o presupunea activitatea de ziarist, atunci nu trebuia să stea lângă foc. Dar asta era cu totul altceva. Să îl ademenească intenționat pe cel mai mare client al Citizen-ului îi mirosea a treabă necurată, mai ales că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
început să ai tabieturi de fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în minte imaginea lui Jack Allen, cu gura lipită de sânul ei, în timp ce atingerea degetelor lui stârnea o văpaie mistuitoare în întreaga ei făptură. Încetează, își spuse și încercă să evoce o altă imagine, mai potrivită. Nu reuși să găsească nici una. E ciudat, nu-i așa? medită Henrietta plină de ea. Îți doreai un copil și te-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fi știut cât de vulnerabilă era ea după ani de zile de tratament pentru fertilitate, cât de ușor îi era unei paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una dintre ele. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
brațul drept, pe care mi-l pusese în piept, slăbi, căzu. O cuprinsei tare, îi sărutai pleoapele. Ea tot își ferea fața. Și brusc îi simții buzele într-o arsură de foc, iute, pe când ochii i se aprinseră într-o văpaie neagră. Și-n glas dintrodată parcă-i tremura o durere: — Vine taica de-acum... Se face ziuă... Stăi! uite, i s-aude și glasul... Deschise grăbit ușa. Iezerul până în depărtări mari fumega aburi calzi în revărsarea umedă, posomorâtăa zilei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai făcut o leacă de mâncare?... De unde să fac? întrebă într-un rând, încet, Tudorița. Sta palidă și tristă, într-un colț. El se întoarse spre dânsa și o privi lung; îl privea și ea țintă, cu ochii plini de văpaia suferinții. Ce fel de vorbă-i asta? Ce? în casa mea să nu găsesc eu o bucată de pâne? Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! Te simt mereu o văpaie, un foc, Vise plutesc, se aprind și se coc La căldura buzelor tale fierbinți Și visez cum noaptea m-alinți. Sunt tristă și-ntrebarea mă doare, În iubire nu-ți poți cere iertare? Afli abia când iubirea s- a dus
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sfânt Ești un înger ești un strop de soare Și privirea ta-i mereu mângâietoare. Surâsul tău de mamă dulce-i și sublim Și mereu ești caldă ca un cer senin Ochii tăi de mamă, dulci ca două flori Strălucesc văpaie în multe culori. Ne-ai crescut în vreme cu dragoste divină Și nu te știm, mamă, c-ai avea vre-o vină, Mereu te- ai rugat la tot ce e sfânt Amândoi s-avem noroc pe pământ. Părul ți-a
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie. 26. Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, 27. ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți. 28. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. 29. Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ai pămîntului, luați seama cînd se înalță steagul pe munți, și ascultați cînd sună trîmbița! 4. Căci așa mi-a vorbit Domnul: "Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, și pe aburul de rouă, în văpaia secerișului. 5. Dar înainte de seceriș, cînd cade floarea, și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă..." 6. Și Asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mîinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, și n-au ascultat Legea Lui. 25. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui, și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile și n-a înțeles; l-a ars, și n-a luat seama." $43 1. "Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, pînă la gît, amețindu-l cu o blîndă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vîră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminînd-o precum razele soarelui, cu „o văpaie uluitoare“, izbăvind-o, astfel, de uitare. 13 Într-o zi la Biblioteca Muzeului Britanic Își vor face apariția doi ziariști cu pălăriile trase pe ochi, ca detectivii, și cu scrisoarea lui Graves În buzunar. Nu era nimic mai ușor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri albe În lumina lunii și poate el Însuși va fi un zgomot de pași. În următoarele cinci-zece minute a așteptat În umbra gardurile, iar văpaia asta era cumva... era atât de aproape, Încât ulterior chiar putea s-o numească. Își amintește că strigase: „Am nevoie de un prost! Of, trimite-mi un prost!“ Asta o făcea Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În a șaptea zi ajunseră în primul oraș demn de acesat nume pe care-l întâlniseră în drumul lor. Era Córdoba. O ploaie scurtă de vară spălase totul împrejur. În umbra caselor spaniole cu ziduri albe, flori roșii ca niște văpăi tremurau în bătaia răcoroasă a vântului, iar pe cer pluteau agale nori de culoarea paiului de grâu. Înștiințată de copii, lumea se adunase la porțile orașului. Ajunși în piața mică, au fost întâmpinați de primarul orașului și de alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost făcută În pripă și că m-am Împărtășit cu nevrednicie. În plus, nu m-am simțit pregătit sufletește, iar În această privință Părintele Arsenie Papacioc avea perfectă dreptate: Nu timpul decide când trebuie să te Împărtășești, ci pregătirea lăuntrică, văpaia care arde În inima ta. Or, furat de proiectele mele, văpaia abia dacă a pâlpâit În această lună. Mai grav e că nici cele lumești n-au produs roade, pierzând pe ambele planuri. Nu-mi rămâne decât să mă consolez
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]