3,613 matches
-
colaboratoare pentru multe din făptuirile mele ziaristice, într-un asemenea mod în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă, poate fi
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
am promis, Majestate! răspunse căpitanul Zefir. În aclamații și urale, alaiul Primăverii se puse în mișcare. Soldații căpitanului Zefir și norii cei voinici începură să cânte. Cântau bucuria de a sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului, ecoul preluându-le cu multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii, se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriașe și viscolul formau un cor gălăgios și insuportabil în văzduh. Zburară așa o perioadă, la fel ca și moșii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi: - Măi surioarelor, haideți să-l căutăm pe Moș Crăciun, să-l cunoaștem și noi. Mai ales că moșul ăla negru și urăt, împreună cu ai lui îl
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dă-mi o liră... voi mai scrie încă poate doar poeme de iubire, așa nude, descărnate, să rămână-n amintire. cu orgi și cu harfe vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Nu-i Poezia o dădacă, Depinde cum și ce îi spui, Când vine ea urâtul pleacă, Se duce în pustia lui... Cu fiecare zi se naște, De-acolo din văzduhul ei Oriunde-ai fi te recunoaște Dacă ești Om între mișei... Mult mai presus decât e firea, De-a pururi servul ei rămân, Ea nu suportă lingușirea Nici aerele de stăpân... Nu-i Poezia mea săracă, Nici cerșetoarea nimănui, Când
NU-I POEZIA O DĂDACĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367364_a_368693]
-
mirabila sămânță” care a crescut într-o eflorescență ce mă va ademeni și va forma gustul pentru reflecție, prietenie, intimitate și frumos. Și, nu e puțin lucru!... Bună și neuitată Doamnă Olteanu Elena, pe unde veți fi cutreierând acum „vămile văzduhului” ori dincolo de ele, rămâneți pe cerul simțirii mele Steaua Polară, ce va dăinui și-mi va orienta mereu aprecierea ori satisafacția lucrului făcut cu folos, temeinicie, stenică pasiune și neîntrecută pricepere !... Referință Bibliografică: Dascălii școli de ieri, prietenii și părinții noștri
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer cu marginile orbitor luminate. Apoi începuseră să zboare prin văzduh mici crengi, fragmente de panouri publicitare și obiecte de camping. Să plecăm, spusesem, cu siguranță soția dumneavoastră s-a adăpostit pe undeva. Nu, nu, îmi răspunsese Cucaras, profitând de altă scurtă acalmie, acum nu mai are niciun un rost, n-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și frumoasă precum căprioara, este iederă pe scenă, iar glasu-i este văzduh! Cântă înzeit muzică populară, folclor din toate zonele tării, doine, romanțe, tango-uri, valsuri, muzică usoară. În inima ei cântă toate cântecele, cum cântă în pădure toate păsările, dar în glasul ei cântă numai ea! În glasul Adrianei cântă copilăria ei
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
crin cu boboc, în grădina de flori. Pe atunci scena-i era naltă, deasupra bretonului. Urca țânc pe scările culiselor, la concursuri și festivaluri și cobora ghemotoc de înger de fată, emoționată, copleșită de aplauze; azi scena e uniformă cu văzduhul pentru ea, iar spectacolele în care cântă sunt biruinți asupra finitului uman, reputate de o artistă care reface frumusețea, puritatea, farmecul divelor olimpiene. Scenele din România sunt covoare sub pașii ei, iar cântecele-i sunt tapiserii sufletești care nu doar
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
pentru ea, iar spectacolele în care cântă sunt biruinți asupra finitului uman, reputate de o artistă care reface frumusețea, puritatea, farmecul divelor olimpiene. Scenele din România sunt covoare sub pașii ei, iar cântecele-i sunt tapiserii sufletești care nu doar văzduhuri sonore fascinante expun, ci și vizuale. A purtat aceste refrene și tablouri sufletești prin toată lumea, în Statele Unite ale Americii, Canada, Italia, Germania, Austria, Bulgaria, Ukraina, Grecia, Ungaria, Australia... A realizat duete musicale cu Gheorghe Zamfir, Irina Loghin, și Leo Iorga
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
pe cer, cad cu amurgul mieii-n genunchi, luceafărul uitat se zbate-n delir, cântecele naturii au alte sunete, bucuria se urcă prin crengile copacilor, roșii și murgi caii sălbatici alunecă prin mine ca niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple cu stele pădurea, sălciile dorm culcate pe perne de puf, sună vântul frunzele lor, le spală cu rânza zării pe față; în timp ce amurgul se sfâșie între un deal și
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
o stinge, dorul de mamă adânc te străpunge?.. Pasărea care cântă, de ce te-nfioară, cum ar fi să fie, veșnic primăvară?.. Cine se roagă ca soarele să mai răsară, copilul din tine, să nu afle viața amară?.. Gândurile, de ce umblă-n văzduh, hoinare, speranțele se pierd așa repede-n zare?.. Lacrima de durere nu se uscă pe față, zâmbete se pierd și răman veșnic în ceață. De ce, omul calcă pe frunzele ofilite, și speranțele nu se reîntorc în vise împlinite?.. De ce, atunci cand
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc. Inconjurată de o tainică tăcere Am întrebat muntele tăcut Despre devenire și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un foșnet șuierat Adus de vânt, criptat Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc Iar noi, de nu
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
În acest fel fiecare suflet despărțit de trupul lui ori va fi în rai ori in iad. Când? Astăzi , a zis Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce înțelegem prin cuvântul astăzi și cum împăcăm această expresie cu învățătura Bisericii despre Vămile Văzduhului și despre a treia, a noua și a patruzecea zi după moarte? Pe pământ sunt zile, nopți, și ani; dincolo de mormânt nu este decât veșnicie, luminoasă sau întunecată. Deci, cuvântul astăzi desemnează timpul de după moarte, adică veșnicia. A treia, a
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
m-am rugat lui Dumnezeu pentru el și Dumnezeu m-a ascultat și mi l-a dat.". Zicând aceste cuvinte, a scos de la sân o pungă plină cu aur și a dat-o îngerilor, spunând: Când veți trece prin vămile văzduhului și duhurile rele vor începe a chinui sufletul său, răscumpărați-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
de talcioc care nu iradiază interior pe nimeni și care e un triumf doar al minților lor bolnave, vrednice de plâns. Unii vor să intre și în genunchi, dar numai să intre pe poarta, și așa prea largă „a marilor văzduhuri”. Nu conștientizează că visul lor e sterp, că nu poate fecunda niciodată eternitatea. (Apare tânăra poetesă, recomandată criticului literar absolut de un amic de-al său ca amantă și ca viitoare candidată la „Cetatea Spiritului”). Tânăra poetesă: Domnilor colegi, (râde
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
zumzetul scăzut de voci, una din Nocturnele lui Chopin, și sunetele (vorba lui Arghezi) „au umplut clădirea toată./ Sertarele, cutiile, covoarele./ Ca o lavandă sonoră”... Degetele distinsei doamne se odihnesc ușor, dar eu mi le imaginez lunecând pe clape, îmbălsămând văzduhul și înobilând locul, prin însăși forța lor de suflet, dominând prin curățenie și eteritate. -Țvica, vreau să-l cunoști pe domnul Roni! M-a luat de mână, până la soțul ei. Puțin, am fost surprins, dar m-am recules într-o
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
În timp ce cerul se strecoară pe sub ea Ca o față de masă trăgând în jos Făcând-o să urce tot mai sus Pe ea... Șireată lună Cu cât se vede mai mare cu atât e mai mică Iar când pe aripi de văzduh argint Se face mică, atunci devine mare Pentru tine... FEMEILOR Am să vă pup pe suflet Astăzi ca și când Soarele răsare în Lună Respirând Izvoare de dorințe încăpățânate Topesc încet marmură de amor Cu fire de reproș depanate Care mai deunăzi
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
zi senină Cel ce-ntinzi cerul ca un cort în grabă Și cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri Cel ce acoperi cu gândire alt loc Și pe slugile Tale pară de foc Hotar ai pus de nu trec de văzduhuri În depărtare pe toate le-ai zărit Glas de tunet cercetarea va fugi Se vor înfricoșa prin văi și-or mugi Lucrările Tale cu mult s-au mărit Toate cu înțelepciune le-ai făcut Toate pe pământ din Duhul Tău
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
grâu te-a hrănit dincolo de clime Pune la hotarele tale pace Cel ce trimite Cuvântul Său spre rod Cel ce dă zăpada ca lâna din pod La forța Sa divină n-ai ce face Cel ce aruncă gheața Lui din văzduh Gerul Lui cine-l va suferi acum În vremea rea va sufla sfântul Lui duh Lui Iacob îi vestește cuvântul său Lui Israel judecata sa la drum N-a făcut așa oricărui neam la rău PSALMUL 148 Lăudați-l pe
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
unei mașini îl readuse la realitate. Era în cămașă și afară bătea un vânt rece de toamnă. Frunzele se târau pe asfalt. Nu aveau curajul să se ridice, oricum s-ar fi gasit o rafală neîndurătoare să le salte în văzduh și de acolo cine știe unde avea să le risipească, departe de copacul cu care au trăit într-o simbioză perfectă. Intră în barul de peste drum. Se așeză rușinat la măsuța lui din colț. Știa că nu face bine, dar nu se
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT? de Ștefan Lucian MUREȘANU Fulgi mari se jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
uitat, să urce din nou ca în vremurile de glorie, apuse acum... Se apropie de fereastră privind cerul senin. Sus, în largul albastru, apăru o pasăre ce se învârtea într-un cerc uriaș. Cu aripile întinse urca și cobora tăind văzduhul, iar zborul ei atât de liniștit îl făcea să se creadă că această pasăre nu ar fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca o săgeată, să pornească spre
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
într-un cerc uriaș. Cu aripile întinse urca și cobora tăind văzduhul, iar zborul ei atât de liniștit îl făcea să se creadă că această pasăre nu ar fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca o săgeată, să pornească spre pământ. „Și-a ochit prada”, gândi voievodul: „și atunci când ghici că vietatea nu-l observă, se repezi să o ucidă”. - Vornice, domnia mea dacă-ntr-o zi sultanului nu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]