2,042 matches
-
l aruncă lui Severus, care se grăbi să strângă mica avere de pe pământul bătătorit care ținea loc de podea. Abia când se depărtase la mai bine de un kilometru, Mas ridică pe umăr laserul său și îl tăje pe bătrânul vagabond îri două jumătăți perfect egale. 33. Nu se poate ca nimeni să nu remarce cât de mult te asemeni cu Dumnezeul Tău. Ești conștient desigur că, dacă El ar fi fost altfel, probabil că nu tu ai fi fost cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reproșezi? Aș putea să te înfrîng și să te trimit în livadă să fii hrană copacilor fără să-ți dai seama ce se întîmplă. Dar nu o să fac asta. Tu ești parte din ființa tribului meu. Pentru mine, ești supus. Vagabondul acela care a încercat să ne fure nu mă interesează. - Și de ce mă rog nu răspunzi la întrebarea asta? Nu te du acolo! Xtyn deschise gura, dar cuvintele refuzară să iasă. Alaana strigase în mintea lui atât de tare încît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interesant dar mai puține decât îmi trebuie ca să înțeleg întregul", enunțase predecesorul său încercarea. Reușise cu brio, minunîndu-se însă atunci de inutilitatea unui asemenea test. Începu să vorbească cu voce joasă, egală: - Noi credem în învățăturile sfântului Augustin. - Da, știu, vagabondul care a întemeiat Abația. - Nu, nu, de data asta mă refeream la un creștin, Augustin. Nu suntem însă nicicum creștini, se grăbi să precizeze Abatele la vederea dezaprobării din ochii lui Vassur. - Te joci cu focul, popo!? - După Augustin, care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
secole de transmisii orale de folclor, de la bunici la nepoței. "Copilăria mea este plină de povești despre lungul drum al săracilor prin timp, ne mărturisește un bătrîn, Gérard Belloin. Aceste istorii apar de la o bucată de pîine aruncată, de la un vagabond ocărît, de la un rest de supă lăsat în farfurie (...). Le știam de la bunica, care și ea la rîndul ei le auzise de la... Asemenea acelor rîulețe subterane, ale căror cursuri nu reușim să le găsim, fiindcă la un moment dat apele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
speranța de a trezi un sentiment mai puternic al responsabilității față de generațiile viitoare, În termeni cu care publicul larg era deja familiarizat: „Ce trist e să știi că copilul tău, În loc să moștenească minte, va ajunge poate Într’un azil de vagabonzi sau alienați, sau va deveni un răufăcător din vina ta!”37 Discuțiile publice pe marginea folosirii criteriului moștenirii ereditare ca bază a reformei educației le-au oferit, asfel, adepților eugeniei oportunitatea de a-și afirma rolul de elită morală și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ineficiența măsurilor voluntare aplicate În alte țări, printre care Norvegia. De fapt, Făcăoaru critica până și primele inițiative legislative ale Reich-ului, pentru că nu reglementau anumite grupuri, precum „degenerații moral, seducătorii, perverșii, prizonierii instituțiilor de corecție, dependenții de droguri, prostituatele și vagabonzii de meserie”65. Admirația lui Făcăoaru pentru politicile eugenice din domeniul sănătății publice elaborate de al Treilea Reich i-a adus mai târziu recunoașterea din partea Gărzii de Fier. Alți adepți ai ideilor eugeniste Își căutau punctele de referință În locații
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
voluptății întregul ei preț. Ciuma, de exemplu: în fața atâtor trupuri care cad ca muștele și putrezesc chiar pe locul unde s-au prăbușit fără a se mai ridica, pradă descompunerii în sate, mâncate de corbi, sfâșiate în bucăți de câinii vagabonzi, umflate sub soarele verii, la spectacolul hoardelor de oameni năpăstuiți rătăcind pe drumuri cu familiile lor înghesuite în căruțe, marcați cu toții de moartea persoanelor apropiate, a unor prieteni, ei înșiși îngroziți la gândul că ar putea contracta boala fatală - toate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți arată cum să găsești bucuria... Așa cum bănuim, Socrate îi răspunde că el predă virtutea, că esențialul e în altă parte, că Antiphon greșește crezând că fericirea depinde de ceea ce bei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare î323), generalii săi își dispută leadership-ul. Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și delincvenți, precum și angajarea drojdiei societății în trupele de mercenari care, pentru un blid de linte, sunt în stare să se dedea la asasinate: Grecia se îndreaptă către sfârșitul ei; de altfel, după Epicur, filosofia încetează să mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau așezați cuviincios pe jilțuri aurite: într-un cuvânt, părinții privilegiului și ai puterii. Nu se face nici cea mai mică referire la părinții măturători sau zidari, pălmași sau mineri, mecanici sau turnători la furnale ori la părinții hoți sau vagabonzi. Moștenirea despre care se vorbește este una de clasă, a unor părinți cu apartenență socială bine definită. Fără îndoială, este nevoie de multe eforturi pentru a-și putea păstra cu sfințenie propriile privilegii. Dar, dincolo de toate acestea (pe care eu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ce fac copiii care cândva erau considerați, fără atâtea tragedii, niște „neadaptați”? Fac tot ceea ce fac, după părerea lor, copiii bogaților, studenții. Aceștia le oferă modelele vii de urmat. Și deoarece acei copii, „cei mai săraci dintre săraci”, sunt efectiv vagabonzi și nu au un cămin al lor, li se pare, evident, foarte comodă viața protestatară, prin urmare își însușesc - siliți de nevoie-, comportamente care devin imediat neautenticitate. Părul lung, mânia, drogurile. Le amestecă pe toate: și încă o dată, adevăratele obiecte
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În momentul demarării studiilor. De exemplu, În studiile clasice, un „caz” poate fi un individ. Jennifer Platt (1992a, 1992b) a observat că studiile de Început ale școlii de sociologie din Chicago s-au ocupat de antecedentele delincvenților minori sau ale vagabonzilor. Vă puteți imagina foarte ușor și cazurile pacienților, ale studenților eminenți sau ale liderilor politici. În toate aceste situații, un individ reprezintă cazul studiat și unitatea primară de analiză. Se colectează informații despre fiecare individ relevant, iar un anumit număr
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
totul s-a șters o dată cu vremurile trecute, cu vremurile bune cînd eram și noi oameni. De luni de zile, de șase luni nu numai că nu mai sîntem oameni, dar uneori sîntem mai rău decît cîinii. PÎnă și de cîinii vagabonzi se-ngrijește hingherul și le găsește o moarte demnă de ei; dar de noi cine să aibă grijă? Mor cu sutele oamenii noștri și nimeni nu dă socoteală, cîți ne vom Întoarce de-aici? CÎți și cînd? acasă, ce dor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care ardeau pădurile și cultivau terenurile pentru cîțiva ani, lăsând apoi jungla să le reocupe și regatele constituite În văile cultivate cu orez. Problema depășea Însă nivelul geografiei regionale. Nomazii și păstorii (cum ar fi berberii și beduinii), vânătorii-culegători, țiganii, vagabonzii, oamenii fără casă, grupurile itinerante, sclavii fugari și șerbii au deranjat Întotdeauna statul. Eforturile de a sedentariza definitiv aceste populații par să facă parte dintr-un proiect permanent al statelor, care Însă a fost rareori Încununat de succes. Pe măsură ce am
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
planificarea socială științifică. Proiectele menite să le Îmbunătățească acestora existența cotidiană au fost promulgate prin politici urbane și de sănătate publică progresiste și aplicate În orașe-fabrică model și În nou-Înființatele agenții sociale. Subpopulațiile problematice și, În consecință, potențial periculoase - nevoiașii, vagabonzii, bolnavii psihici și criminalii - puteau deveni obiectul celei mai intensive inginerii sociale. Metafora grădinăritului, sugerează Zygmunt Bauman, redă În mare măsură acest nou spirit. Grădinarul - de fapt, poate că cea mai potrivită paralelă ar fi cu arhitectul peisagist specializat În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
era și o cucerire simbolică a interiorului pentru o națiune care, În istoria sa, se dezvoltase de-a lungul coastelor. Totuși, la Început, muncitorii atrași spre noua capitală au fost numiți peiorativ candangos, cuvânt care Înseamnă „oameni fără calități, inculți, vagabonzi, de joasă speță”. Kubitscheck a schimbat acest lucru. El a folosit ridicarea capitalei - care era, la urma urmei, menită să transforme Brazilia - pentru a face din acești candangos eroii proletari ai noii națiuni. „Viitorii interpreți ai Civilizației Braziliene”, declara președintele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman în două volume, Mai sunt oameni buni (1940), s-a bucurat de atenția criticii și a cititorilor, datorită subiectului de permanentă valabilitate, impregnat cu note de compasiune și duioșie. Un copil orfan și vagabond, Vlad, împreună cu cățelul său sunt culeși de pe stradă de Dan Prună, lucrător la pavaje. Având inteligență vie și activă, copilul, ocrotit de tatăl adoptiv, se remarcă prin sârguință, obține brevetul de mecanic, își deschide un atelier, devenind la rându-i
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în zdrențe” (Artiști). Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
moartea tatălui său, va fi întreținut de rude. Deși la gimnaziul din Roman (1883-1887) obține rezultate excepționale, la Liceul „Codreanu” din Bârlad (1887-1890) ajunge „cu banii strânși prin subscripție”; mai târziu suferă „literalmente de foame”, fiind „multă vreme ca și vagabond”, cum reiese dintr-o scrisoare către I.Al. Brătescu-Voinești, din iulie 1906. Este perioada în care, împreună cu Raicu Ionescu-Rion și alți colegi de liceu, înființează societatea „Orientul” (1887). Tot acum redactează cu Panait Mușoiu și Eugen Vaian revista literară „Școala
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Dar știu că-n vis l-am cunoscut.” Prin câteva motive, ca acela al călătoriei pe mare („Pornea o barcă verde spre albastrul unei mări”) sau cel al slujitorilor excentrici ai „albastrelor legi” („triștii, trudiții, nebunii pribegi”), care amintesc de „vagabonzii” lui Ion Minulescu, prin reliefarea cu majuscule a unor abstracții (Nădejdea, Durerea, Speranța, Lumina, Minunea), animarea unor adverbe de timp („azi”, „ieri”), prin recursul la numărul fatidic trei („Plângeau pe mal trei sălcii, cernindu-și moarte foi”), poezia scrisă de
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
Tudor Măinescu); Henry Fielding, Joseph Andrews, București, 1966; P.-D. Gaisseau, Shangrila, vale pierdută în preistorie, București, 1966; Eça de Queirós, Crima părintelui Amaro, București, 1968, Relicva, București, 1972, Familia Maya, București, 1978, Vărul Bazílio, București, 1983; Fernando Namora, Casa vagabonzilor. Minele din Sân Francisco, București, 1970; Fernăo Mendes Pințo, Peregrinare, București, 1974; Érico Veríssimo, Incident la Antares, București, 1975, Domnul ambasador, București, 1981, Anna Terra, București, 1993, Un anume căpitan Rodrigo, București, 1993, Teiniaguá. Frumoasă Luiza, București, 1994, Războiul, București
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996; Zbor și cuib, Vălenii de Munte, 1937; Instantanee venețiene, București, 1938; Răzbunarea pământului, Vălenii de Munte, 1938; Regele Cristina, București, 1939; Moartea lui Alexandru, București, 1939; Toate poeziile lui ..., I-II, Vălenii de Munte, 1939-1940; Vagabondul, București, 1940; Pagini alese, I-II, îngr. Mihai Berza, București, 1965; Pagini de tinerețe, I-II, îngr. și pref. Barbu Theodorescu, București, 1968; Scrieri despre artă, îngr. și pref. Barbu Theodorescu, București, 1968; Studii literare, I-II, îngr. și introd
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
afirma că „Panait Istrati nu poate fi revendicat nici de spiritul francez, nici de spiritul românesc”, categorisindu-l drept „oriental”. De multe ori, autorul Chirei Chiralina a fost privit ca o curiozitate, ca un exponent al senzaționalului excentric, etichetat drept „vagabond intercontinental”, „haimana internațională”, „cavaler rătăcitor.” În I. se vedea numai „cazul” ieșit din comun al unui salahor din portul Brăila, care, după lungi peregrinări prin Orient și Occident, ajunge deodată scriitor de renume. Au fost însă și mari scriitori și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Alexandru Talex, Panait Istrati, București, 1944; Pierre Foix, Panait Istrati. Novela de su vida, Mexico, 1956; Mircea Zaciu, Panait Istrati, TR, 1957, 4; Al. Piru, Panait Istrati, VR, 1957, 2; Al. Oprea, Panait Istrati, București, 1964; Edouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, 1968; Demostene Botez, Memorii, I, București, 1970, 473; Monique Jutrin- Klenner, Panaït Istrati, un chardon déraciné, Paris, 1970; Zalis, Aspecte, 149-155; Vlad, Povestirea, 98-100; Cioculescu, Aspecte, 281-283; Gabriela Maria Pintea, Panait Istrati, București, 1975; Muthu, Lit. rom
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
schița De vorbă cu dracu, în timp ce Teodor A. Naum traduce din Catul. Critica este susținută de E. Lovinescu (Hortensia Papadat-Bengescu), Nicolae Petrescu (Despre originalitate), Ion Biberi (Rimbaud văzut de Jacques Rivière), Șerban Cioculescu (Predealul și poetul), Emil Serghie (Un înger vagabond: Dimitrie Stelaru), Tudor Vianu (I. Vlasiu, Eminescu prozator, Mentalitatea estetică și timpul nostru). N. Carandino deține rubrica „Note teatrale”, K.H. Zambaccian este autorul unor comentarii despre pictori români și străini, iar Mihail Fărcășanu semnează articolul Libertate și existență. Bine apreciată
REVISTA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]