27,085 matches
-
că avem de-a face cu o interesantă necesitate formală. Fraza de sfîrșit care rupe dizgratios voalul unor reușite nu este altceva decât un titlu ales în mod arbitrar dintr-un reflex artistic. Și aici intervine o importantă componentă biografică:Val Gheorghiu este și artist plastic. Deși, în cazul de față, materia primă este cuvântul, autorul nu se poate abține și adaugă încă un titlu, un fel de morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
în cazul de față, materia primă este cuvântul, autorul nu se poate abține și adaugă încă un titlu, un fel de morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o informație suplimentară furnizată
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
el, la Manole, și numai la el, în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
numai la el, în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
adevăr impresia clară că sensul adînc al teoriilor prezentate de filozofi rămîne complet impenetrabil autorilor cărții. Retorica alcătuirii Imposturii intelectuale e, la rîndul ei, deosebit de suspectă: scrisă după ce articolul lui Alan Sokal, publicat în Social Text în 1997 stîrnise deja valuri de indignare, cartea se străduiește prea mult să fie imbatabilă, să răspundă tuturor contraargumentelor, să anticipeze obiecții și să păstreze în același timp un cert aer de frondă șturlubatică. Cumpătat și teribilist, acesta este profilul intelectual pe care încearcă să
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Val Gheorghiu Cea mai leneșă artă s-a făcut în comunism. Societate eminamente heirupistă, trîmbițînd munca, dar generînd fetișul ei, "eu mă fac că muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
oxigenat la toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor păsări și fîlfîitul lor din aripi te învăluiește treptat de peste tot, fără să te agreseze, să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
faraonice, să însemne, prin contraofensiva spirituală pe care o provoacă, adevărata intrare a României în istoria culturală a Europei". În planul creației literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se confirma, pînă la un punct, prin apariția, într-un val impozant, a scriitorilor ce s-au putut manifesta grație aproximativei liberalizări îngăduite de autoritățile totalitare, în jurul anului 1965. Simptomatic, așa-zișii poeți șaizeciști se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roșii, reînnodînd
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
zelatorii utopiei roșii, reînnodînd legătura cu tradiția, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănțuirea vizionară pe care o înfățișează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut șansa unei rapide instituționalizări precum exponenții primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate și pentru noutatea izbitoare a producției d-sale
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănțuirea vizionară pe care o înfățișează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut șansa unei rapide instituționalizări precum exponenții primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate și pentru noutatea izbitoare a producției d-sale, cu nimic specific îndatorată poeților noștri dintre cele două războaie, abruptă ca o stîncă spre care nu există poteci. Împrejurare care-l
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
și cotidianului francez de mare răspândire și autoritate. Nu știu dacă acesta, potrivit uzanțelor, a și publicat-o. Eu am citit-o în revista 22 care, pentru edificarea cititorilor români, a găsit de cuviință să reproducă și recenzia stârnitoare de valuri a d-lui Reichmann (nr. 5/2000). Ce a întreprins acum dl Reichmann în Le Monde mie mi se pare că se înscrie perfect în procesul înfățișat pe larg - și cu argumente de nedislocat - de d-na Ileana Vrancea într-
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri împietrite!) Cu doamne nulipare. Cu-n umede rumori eoliene (din insule Hebride, nu Lipare), un evantai de doamne nulipare. Într-un tîrziu fief; regate - norii. Într-un tîrziu, fie fregate - norii!) Cu nume de rumori eoliene: Aura, Favonia, Zéphyrine. Cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
individul avusese niscaiva antecedente de ciomăgar, neieșind din casă fără a avea asupră-și o rangă!) doar când, în ianuarie 1990, am citit câteva texte ale poetului Cezar Ivănescu, în revista "Baricada". Scatologicul demențial, vulgaritatea inimaginabilă, pornografia deșănțată curgeau în valuri de sub pana unui poet ce (mi se păruse mie!) se exersase exclusiv într-o zonă a sentimentelor delicate și părea să trăiască în înaltele sfere spirituale. Lipsind câteva luni din țară, am descoperit, în toamna lui 1992, cât de mult
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
Va fi fost un "reflex", poate ultimul, al "spiritului critic" născut, cum zicea Ibrăileanu, la Iași? Sau, mai bine, un fel de manifestare a ceea ce s-a numit "rezistența prin cultură"? Al. Zub, Al. Călinescu, Luca Pițu, Mihai Dinu Gheorghiu, Val Condurache, Andrei Corbea, Dan Petrescu, Ștefan Afloroaei, Sorin Antohi, Valeriu Gherghel, Ștefan Lemny, Gh. Hrimiuc, Dorin Spineanu, Daniel Condurache, Carmen Crețu, Florin Cântic și alți cîțiva au creat și întreținut iluzia, vreme de două decenii (prin cărți, revistele Dialog și
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență a figurii și trăirii de sub mască. Celălalt motiv recurent al romanului este oceanul: mișcarea permanentă a valurilor liniștește și sperie, tulbură și calmează în egală măsură, pentru că ea simbolizează tocmai această tensiune a implacabilului schimbării. Dacă tristețe e starea produsă de revelația acestui univers chinuit de propria sa instabilitate și incertitudine, dragostea este corolarul ei, dar nu
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
fel cum este și regizorul Claude Goretta, cel ce a lansat pe Isabelle Huppert în Dantelăreasa; că Ursula Andress - "bomba sexy" a anilor '60-'70 a văzut lumina zilei la Berna; că "cel mai rebel și iconoclast cineast al noului val francez - l-am numit pe Jean-Luc Godard - este descendentul unei familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Nicolae Manolescu În martie 1969 primea bun de tipar Euphorion, cartea de debut a lui Nicolae Balotă (dacă nu punem la socoteală Din spuma valurilor, o plachetă de versuri din 1946, menționată în Dicționarul Zaciu, dar despre care nu știu nimic), culegere impozantă de eseuri critice, referitoare la mari opere românești și străine din acest secol, care pleda atît pentru o "direcție nouă" în critica
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
atîtea decenii de interdicție, tuturor temelor și subiectelor, artiștii au umplut galeriile, spațiile publice și piețele cu o artă sufocată de retorică și de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Sub aparența monotonului, coperta unei cărți poate provoca prin simpla alăturare a două nume: G. Bacovia de Radu Petrescu. Predarea lucrării și examenul de obținere a diplomei au avut loc în 1970, la optsprezece ani de la terminarea facultății. Alungat de valul de apărători neînduplecați ai proletcultismului, Radu Petrescu pleacă din București ca să predea în câteva sate uitate de lume. Va renunța la meseria de profesor la reîntoarcerea în capitală - așadar diploma nu mai avea nici o importanță. Și totuși, când vremurile s-
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
de Mozart în repertoriul ales, aceea care arde totul în jurul ei: "Don Giovanni". O producție a clasei de operă pe care Ionel Pantea o conduce acum, ca pedagog și regizor, la Luxembourg unde s-a stabilit în 1984, în urma unui val de constrângeri care l-au determinat să părăsească Clujul și țara. Ar fi meritat să-i dedicăm un întreg text de comentariu. Spectacolul se joacă într-o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]