1,632 matches
-
Dificultatea în a disocia conștientul de inconștient derivă din faptul că repetarea și diferența în intertext, ca și în mit nu există în stare pură. Repetarea nu se realizează pe segmente egale de la hipotext la hipertext: diferența este cea care valorizează repetarea. "Paradoxul repetiției nu e oare acela că nu poți vorbi de repetiție decât prin diferență sau schimbarea pe care ea o introduce în mintea care o contemplă? Printr-o diferență pe care ea o sustrage repetiției" (Deleuze:1995, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care nivelul lexical pune în evidență repetarea, prin cuvinte din aceeași familie lexicală sau din același câmp semantic, pentru ca elementul de diferire să apară fie la nivelul fonetic (un afix sau o alternanță fonetică), fie la nivelul sintactic, unde să valorizeze schimbarea de manifestare frastică de la hipotext la hipertext în diverse moduri: coordonare vs subordonare, simplitate vs. complexitate, structuri binare sau ternare, juxtapunere vs joncțiune etc. Sensul de desfășurare a procesului de constituire a semnificației artistice se prezintă ca rezultantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai ales prin comparație cu alte propuneri de tălmăcire în limba română (sec. XX) a conceptelor pe care nuvela Sărmanul Dionis le "operaționalizează" artistic. Am fi tentați să apreciem că este vorba despre diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atitudine (supraprotecția), un comportament (crampa scriitorului) sau o trăsătură de caracter (curățenia), și chiar un obiect. Nu se pune problema de a contesta temeiul contrainvestirii în strategiile active sau chiar activiste (de pildă, abstinența de la alcool), funcția sa defensivă fiind valorizată atât de personalul medical, cât și de militanții unor asociații (cum este aceea a „Alcoolicilor anonimi”, care grupează foști alcoolici). Se pare că, neputându-se elibera pur și simplu de nevoia de a bea (iluzia vindecării), subiecții nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inacceptabile pentru subiectul însuși, noi putem adăuga, chiar dacă nu este indicat în text, că ele sunt la fel de greu de acceptat și de către grupul social în care el trăiește. Într-adevăr, formațiunile reacționale citate de Freud au un punct comun: sunt valorizate de societate. Această caracteristică a fost evidențiată de Bergeret (1972/1986), care precizează că formațiunea reacțională se dezvoltă „în folosul valorilor promovate de contextele istorice, sociale și culturale”. Rămâne să precizăm că nu orice trăsătură de caracter este datorată acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apărare și cu alte concepte" Distincția dintre formațiunea reacțională și sublimare nu se face cu ușurință, deoarece în ambele cazuri se produce o înlocuire a unei pulsiuni primitive, inadaptate în raport cu viața în societate, printr-o conduită valorizată din punct de vedere social. Astfel, copiii cărora le place să se joace cu propriile excremente pot sublima această plăcere făcând ceramică, pictând ori frământând aluat, dar pot să aibă și reacții ce denotă gustul pentru curățenie. Freud, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să ocupe un maximum de spațiu depărtându-și mâinile și picioarele. Trăsăturile îi sunt imperceptibile. Parcă ar avea o coadă mare și plină de țepi”. Chabert (1990) notează, la această vârstă, frecvența răspunsurilor ce trimit la aspectul fizic, atât de valorizat de adolescenți: „Periferia, conturul, învelișul servesc de matrice sau măști reprezentărilor umane”. Ceea ce putem înțelege din proiecția exprimată de Cédric în raport cu planșa a IV-a estede fapt preocuparea pentru reprezentarea de sine, cu încercarea de a locui un spațiu nou
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul modern (am putea spune occidental sau iudeo-creștin) este resimțit ca limitat, univoc. Mai ales prin faptul că nu vede și nu încearcă să valorizeze decât un aspect al ființei-împreună. Așa cum bine a formulat Auguste Comte: reductio ad unum, el a fost eficace prin faptul de a reduce toate lucrurile la cel mai mic numitor comun. Dar, în același timp, a trecut pe lângă esența lor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deontologice, vrând să spun prin aceasta cât mai aproape de etimologia acestor doi termeni, o legătură (liant) socială mai punctuală, tributară clipei și cu referire la instinct. O legătură primordială, într-un fel. Pentru care individul nu contează, în timp ce comunitatea este valorizată. Să lăsăm critica facilă și stigmatizantă a comunitarismului fetelor bătrâne înspăimântate despre care vorbeam. Ele acoperă pagini întregi în aceste buletine parohiale care au urmat presei libere și curajoase. Să le lăsăm să se lamenteze! Avem lucruri mai bune de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu o putem "depăși", dar pe care trebuie să o integrăm pentru a dobândi un surplus de ființă. Înțelepciune imemorială care revine. Aceea a acceptării instinctelor, ce deconstruiește construcțiile intelectuale (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea...) ale unei umanități universale, pentru a valoriza obiceiurile specifice grupurilor de oameni înrădăcinați. Astfel trebuie înțeleasă dezinvoltura, din ce în ce mai generalizată, față de politic, ca și reîntoarcerea formelor tradiționale de existență, explozia religiozității, revendicările "necredinței" și alte perspective "arhaice" care derutează observatorii sociali. Oricare ar fi obiectivele, regăsim în triburile
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare nu sunt unanim condamnați. Și pentru unii ei amintesc sacrificiul martirilor gata să moară și să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de bază. El (re)valorizează comuniunile de toate tipurile: sărbători, muzică, sport, efervescențe diverse. Și amintește că religiozitatea este indispensabilă atunci când este vorba de a gândi și de a trăi relația socială. Putem spune că socialitatea postmodernă este forma contemporană a "comuniunii sfinților" din vremurile
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
1987) e o cercetare sistematică, păstrând justa măsură în felul în care sunt apreciate autonomia și heteronomia unei scrieri: „interdependența” nu sacrifică „independența” valorilor extraestetice reunite, prin jocul dialectic al identității și alterității, sub cupola frumosului. O temă incitantă, insuficient valorizată de exegeza anterioară, e abordată în cartea Marin Preda - o filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan a palierului filosofic propriu prozei comentate. În relația om-natură, criticul descoperă „transferul reciproc de substanță”, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
închis are avantajul că se completează ușor de către subiect și poate fi cuantificat sau interpretat ușor, însă are dezavantajul că poate sugera răspunsuri la care subiectul nu s-ar fi gândit. Pentru cercetare, am ales chestionarul cu răspuns deschis deoarece valorizează introspecția și prin aceasta putem măsura percepții, atitudini și emoții. III .6 . DESFĂȘURAREA CERCETĂRII - STUDII DE CAZ Cercetarea a început din septembrie 2009 perioadă în care am aplicat metodele descrise anterior. Observația, utilizată pentru evidențierea schimbărilor de comportament ale copilului
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
descrierilor de locuri și personaje, extinderea viziunii poetice în alegorie țin de esența artei de prozator a lui Z., procedeul regăsindu-se și în romane. Imaginile pitorești, insolitul existențelor în lumea mahalalei evreiești, exploatată și de alți autori contemporani, sunt valorizate cu o percepție dilatată de foc mistic și obsedată de mari idei teozofice. Întâmplări banale, locuri prozaice, lesne identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența („Batman”, „X-men”, „Power Rangers”) sau în seriale difuzate internațional, ca „Texas Walker Ranger”, „X-files” etc. Studiile mai constată o tendință de reducere a violenței în programele difuzate în prima parte a serii (protecția minorilor), dar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului social ca un imaginar care celebrează și valorizează violența (tendința de a reduce interacțiunile umane și relațiile sociale la raporturi de forță). Cercetarea românească a violenței televizuale. Corpusul investigat și perioadele de studiu. Analiză de conținut Conform contractelor cu Consiliul Național al Audiovizualului, cercetarea asupra conținuturilor violente din
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sociofamilial de proveniență al individului, ci și de percepțiile acestuia asupra valorii viitoare a diplomelor școlare. Analizând opțiunile școlare ale absolvenților de învățământ secundar din România de la mijlocul anilor ’70, se observă faptul că diplomele de învățământ superior erau înalt valorizate de către majoritatea liceenilor: doar 4,7% dintre ei considerau liceul ca fiind ultimul nivel de educație pe care intenționau să-l atingă. Cu cât nivelul de educație era mai înalt cu atât opțiunile tinerilor erau mai numeroase: 57,6% intenționau
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va fi valorizat drept cea mai interesantă operă ficțională a autorului studiat, aici viziunea sa modernistă găsindu-și aplicarea și justificarea. Un caz diferit este cel din Introducere în opera lui Vasile Voiculescu (1980), carte scrisă cu aceeași preocupare de a acoperi toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
conciliată cu ideologia progresului nici măcar în ordinea cunoașterii științifice, așa cum va demonstra, de pildă, Th. S. Kuhn în privința revoluțiilor științifice 175. Dar la tema progresului și a discontinuității ne vom referi pe larg în capitolul următor. Ca și Hegel, Comte valorizează la maximum stadiul final; deși necesitatea fazelor intermediare este recunoscută, adevărata valoare vine abia la capăt de drum și stă tocmai în propria-i teorie. Probabil că acesta este riscul ce amenință în mod fatal orice teorie despre progres și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
baza unei reine Logik. Așa cum "matematicianul nu se va îndrepta nicidecum spre istorie pentru a dobândi lămuriri asupra adevărului teoriilor matematice", tot astfel ar trebui să procedeze și filozoful. Istoricul nu poate da seamă decât de domeniul propriu, iar dacă valorizează în afara acestuia fără a avea la îndemână "fundamente și metode de fundamentare" specifice domeniului respectiv -, o face "pe propria răspundere"127. Sub acest aspect, Al. Boboc comentează că "istoria, care se ocupă cu faptele (și semnificația lor) nu are ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
antrenate în istoria faptică, evenimențială" (s.n.)128. Este adevărat, întemeietorul fenomenologiei îl judecă pe Dilthey numai după criterii filozofice, ceea ce înseamnă că respectă, cel puțin aparent, purismul metodologic pe care l-am evocat anterior. În realitate însă, fundamentele în funcție de care valorizează valabilitatea unei Weltanschauungs-philosophie sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că filozofia, care, prin însăși natura ei, este silită să o ia mereu de la început, nu se poate sustrage unei tentații universaliste de refundamentare a lumii și a cunoașterii despre aceasta. O filozofie sau alta este oarecum condamnată să le valorizeze pe celelalte din punctul ei de vedere, unitar și sistematic. În capitolul introductiv (I, 3F) am văzut că nici Hegel, nici Comte nu au putut evita o asemenea fatalitate. Când facem aceste afirmații, nu avem intenția să valorizăm conceptul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să le valorizeze pe celelalte din punctul ei de vedere, unitar și sistematic. În capitolul introductiv (I, 3F) am văzut că nici Hegel, nici Comte nu au putut evita o asemenea fatalitate. Când facem aceste afirmații, nu avem intenția să valorizăm conceptul de "filozofie ca Weltanschauung" și cu atât mai puțin să-i luăm apărarea lui Dilthey, ci doar să-l judecăm în funcție de criteriile pe care le-a stabilit chiar autorul, să rămânem în spiritul lui și al epocii sale, așa cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau Weltanschauung-ul drept o componentă esențială a acelui habitus uman încă foarte prețios, care ne este prezent în spirit în ideea virtuții perfecte, desemnând aptitudinea obișnuită referitoare la toate orientările posibile ale atitudinilor umane, anume de a cunoaște, a valoriza și a voi" (ibid., p. 58). 32 Ibid., pp. 58-59. 33 Ibid., p. 56. De altfel, chiar utilizarea termenului de "istoricist" în loc de "istorist" (vezi II, 1A) arată că autorul vede în Weltanschauung produsul unei supralicitări, al importanței exagerate ce li
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]