2,308 matches
-
la Praga cereau să le fie cedat teritoriul locuit de slovaci, la Zagreb se cerea Croația, Slavonia și Banatul sârbesc, iar la București și Iași erau revendicate teritoriile românești de peste munți - cereri drepte - la care, însă, maghiarii, împinși de o vanitate regretabilă ce domina liberalismul, declarau că nu cunosc nici cehi, nici slovaci, nici croați, nici români: „nu există în Ungaria [...] decât maghiari și supuși maghiari” pretindeau ei. În această situație foarte complexă, românii și polonezii se apropiau în cea mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și interesul personal nesocotit, chiar depreciat, care-l situează printre personalitățile remarcabile ale epocii moderne ale continentului nostru, între care nu știu dacă putem număra degetele unei singure mâini, care să se așeze într-o dispunere caracterologică cu deviza: fără vanitate, fără orgoliu, fără profit personal și, dacă e necesar, „fără mine în fruntea treburilor publice”, și toate acestea în pofida unor „slăbiciuni omenești” pe care a avut curajul să le recunoască chiar față de pudicul D. A. Sturdza, fost secretar al său, apoi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în esență, echivalente. Aceste obiecții sunt justificate dacă adoptăm drept criteriu exclusiv de realitate eficacitatea pe planul materialității directe. Dar consecințele privind atitudinea pe care o avem în raport cu ceea ce cunoaștem sunt radical diferite în cele două modele: într-un caz, vanitatea luciferiană ce conduce iremediabil la distrugere, în celălalt caz, respectul pentru organizarea cosmică armonioasă în care omul își are propriul loc. Paradoxal, atitudinea pe care o avem în raport cu Realitatea este o componentă inseparabilă, activă a Realității înseși. TERȚUL TRĂIT Structura
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
De occulta philosophia, scrisă în 1510, dar publicată în 1531; este o încercare de sinteză a creștinismului și Kabbalei, cu elemente de platonism. Agrippa avea însă să renunțe la ocultism exceptînd alchimia în 1527, cînd a scris De incertitudine et vanitate scientiarum et artium (Despre incertitudinea și deșertăciunea științelor și artelor), publicată tot în 1531. 23 Vezi Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, Die Magischen Werke, 1982, pp. 251-252. Într-adevăr, Tiriel este prezentat că "Inteligență lui Mercur", iar Zazel un spirit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Simțirea eului este o motivare subiectivă "pe care a dat-o conștiința acestor diferite anticipații organice. Dimpreună cu simțirea eului și-au făcut apariția, în sufletul omenesc, și diferitele nuanțe emoționale legate de atitudinile corpului (în momentele de luptă): trufia, vanitatea, ambiția, gelozia, invidia, deoparte; simpatia, generozitatea, mărinimia, iubirea, de cealaltă. Toate aceste nuanțe de emoții sunt cu mult mai vechi în sufletul omenesc decât cele mai elementare acte intelectuale. Ele au găsit în eu un fel de cadru organizator"134
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îngăduie, prin actul de revalorizare a vieții înseși, refacerea culturii (în forma culturii vieții) și a omului (ca purtător al voinței de putere). Într-un "program cosmic", omul este o treaptă.244 Lui Nietzsche îi apare ca un act de vanitate afirmarea ideii omului ca scop al întregului univers (în măsura în care judecata este plasată într-o ordine finalist-biologistă). Și, mai mult, chiar această idee îndreptățește credința în existența unor ființe superioare "spiritual" omului: "Ar trebui să existe ființe mai spirituale decât omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îl consideră un trădător. În final îi oferă să aleagă între capul lui sau și cel al lui Ernani. Aria Oh de'verd'anni miei - Cavatina din Actul III Rezumat: Așteptând sosirea conspiratorilor, Carlo se referă la gloria efemera și vanitatea care există în lume. Din istoria operei După succesele înregistrate cu operele Oberto, Nabucco și I Lombardi, Verdi dorea să demonstreze că este capabil să satisfacă gusturile unei mai largi audiențe. Din aceste motiv el s-a decis să facă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta...! Hm! Să-ți faci o scenă în cameră...! Gh. P. unu: ...Ușoare disperări de actor..., de actor la pensie... Gh. P. doi: Aiurea! Vrei să spui, melodrame..., vanități de actor... adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau în tramvai... Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
albă, / E-o inimă, vai, / Crescută peste iarbă”. Evoluția scrisului lui A. se produce în sensul discursivizării lirismului, al transformării poemului în reportaj liric în care domină ironia, paradoxul și asocierile șocante. Volumul cel mai reprezentativ în acest sens este Vanități (1980); aici baladele caligrafice ale începuturilor devin, sub presiunea formulelor poetice la modă, parabole cu rădăcini în epica vieții cotidiene ori expresii șarjate ale unei viziuni poetice bonome, cu accente de parodie. Rama preponderent epică a tablourilor adună accente moraliste
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
bem camfor / pentru orice eventualitate, / ne mustră conștiința / că n-am făcut pentru lume nimic.” SCRIERI: Să visăm, București, 1970; Imn la Cetatea Luminii, Timișoara, 1974; Odihna lacrimii, București, 1977; Lanul cu vedenii, Timișoara, 1978; Neguțătorii de triluri, București, 1979; Vanități, București, 1980; Azilul de cuvinte, București, 1983; Poeme, București, 1989; Repulsii, Drobeta-Turnu Severin, 1997; Trei basme pentru Măriuca, Drobeta-Turnu Severin, 1999; Lanul cu vedenii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Ion Pop, Valeriu Armeanu, „Să visăm”, ST, 1970, 11; Ilie Constantin, Valeriu
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de interese, ambiții, vanitate, rivalități, egoism și pofte, foarte vie și foarte impură, dar fără de care n-ar fi putut trăi. Evadează uneori în lecturi și peisaje, căci are, după cum se vede în notațiile din Egipt, simț poetic și plăcerea fanteziei, dar adevărata lui
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, șarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocație. Așadar? Infracțiunetc "Infracțiune" Dacă simpla enumerare a acestor accepții poate nedumeri, ba chiar intriga, e la fel de adevărat că ea dă În același timp seama de anvergura conceptului. Dincolo de sensuri, se Întrevede o imensă bibliotecă la care au trudit sute
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al XIV-lea; prin sângele rece și stăpânirea de sine, prin neprevăzutul conduitei (căci una din trăsăturile dandy-lor era de a nu face niciodată ceea ce se așteaptă de la ei) - prin toate acestea Lauzun a fost un dandy. A avut acea vanitate necruțătoare, de fiară aproape, a dandy-lor. ș...ț S-ar putea scrie un studiu grozav despre Lauzun, dacă n-ar fi fost deja scris. Și, culme a norocului trufiei, el a fost scris tocmai de prințesa care, Între toate femeile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interioare la coafură și - ei, bine: da - la felul de a face nod cravatei, să fie toate acestea, cum crede (În același spirit conservator) Maiorescu, simple preluări, imitații de suprafață, „vițiu radical”, „neadevăr”, „lustru”, „superficialitate fatală”, „iluzii juvenile”, rod al vanității? Subiect fierbinte, neepuizat nici azi, după atâția ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care Își găsește, de altfel, numeroși precursori, unii provenind chiar din rândul celor ce au adus moda Occidentului de la Paris, Viena sau Berlin În București ori Iași. Ei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
legii În felul său, balcanic ș...ț. Poetul nu cultivă eleganța meticuloasă și discretă a lui Brummell, nu este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece pe la 1821 prin Calais. „Cu moliciunea unui suflet blazat a aranjat lucrurile astfel Încât să poată avea loc o Împăcare; dar Brummell nu a acceptat decât pe jumătate aceste combinații oficiale. Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși ș...ț. Ce s-ar fi Întâmplat dacă s-ar fi văzut? «Regele Calais-ului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așa ceva. Dar avea o fire infinit mai complexă, mai amplă și mai omenească decât povestea asta englezească. S-a spus de nenumărate ori, dar trebuie insistat: limfa, acest soi de apă potolită, care nu se Înspumează decât atunci când o biciuie Vanitatea, este baza fiziologică a dandy-ului, iar d’Orsay avea sângele roșu al Franței. Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe simpatică. Avea o mână superbă și un fel de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doctrină a aparenței sau a suprafeței, dandysmul nu scapă nici altor definiri, care sugerează (când științific, când poetic) caracterul său de sistem. Iată-l numit, fie și În trecere, „doctrină a specularității”, dar și „doctrină a revoltei”, „a efemerului”, „a vanității”. Numai că formulările cu pricina Îl prind Într-un cadru prea vast și difuz pentru a răspunde neistovitei noastre porniri de a ordona totul. Tocmai de aceea am ales soluția delimitării câtorva câmpuri În care dandysmul Își manifestă din plin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca utopie. Ca doctrină a diferenței, dandysmul Își afirmă orgolios dorința de a-și delimita subiecții, de a-i face să fie mereu altfel. Principiile sale - În acest sens - pot fi numite cu o brutală directețe: unicitate, individualitate, narcisism, orgoliu, vanitate, singularitate, singurătate, contestare. Simpla parcurgere a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt redimensionate, regândite, din unica perspectivă a suprafeței-aparență-simulacru-artificiu care fascinează, paradoxal, prin densitatea pe care le-o dă noul lor sens. Bărbați În fața oglinziitc "Bărbați În fața oglinzii" Pentru primul dandylog, Barbey d’Aurevilly, dandysmul e, Înainte de orice, un „fruct al vanității”. Nici Baudelaire nu se Îndepărtează prea mult de această definiție atunci când vorbește despre cultul eului, unde dandy-ul ar sluji ca preot. Care să fie cauzele adânci ale unei asemenea autoadorări? Răspunsurile diferă În funcție de cei care se străduiesc să le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu pare de neacceptat nici varianta conform căreia dandy-i sunt prinși În vârtejul „voinței de putere” tocmai datorită acestei fragilizări a eului (pe care psihanalistul german o numește „complex de inferioritate”). Egomani și egolatri tc "Egomani și egolatri " O vanitate devastatoare, o neostoită dorință de a se pune În valoare Îi Împinge pe dandy În tot ceea ce fac, spun sau scriu. Ei vor „putere și superioritate”. Fără să fie primul care descrie vanitatea nemăsurată (au făcut-o Înaintea sa, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și egolatri tc "Egomani și egolatri " O vanitate devastatoare, o neostoită dorință de a se pune În valoare Îi Împinge pe dandy În tot ceea ce fac, spun sau scriu. Ei vor „putere și superioritate”. Fără să fie primul care descrie vanitatea nemăsurată (au făcut-o Înaintea sa, cu strălucire, moraliștii francezi sau Barbey d’Aurevilly), Adler este totuși pionierul argumentării științifice a acestei „trăsături de caracter de natură agresivă” (cum o numește el Însuși În Cunoașterea omului, alăturând-o geloziei, invidiei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înaintea sa, cu strălucire, moraliștii francezi sau Barbey d’Aurevilly), Adler este totuși pionierul argumentării științifice a acestei „trăsături de caracter de natură agresivă” (cum o numește el Însuși În Cunoașterea omului, alăturând-o geloziei, invidiei, avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție de faptul că Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
moraliștii francezi sau Barbey d’Aurevilly), Adler este totuși pionierul argumentării științifice a acestei „trăsături de caracter de natură agresivă” (cum o numește el Însuși În Cunoașterea omului, alăturând-o geloziei, invidiei, avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție de faptul că Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl fac să se gândească
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl fac să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama decât, cel mult, de felul În care este judecat de alții, vanitatea Îl duce cu ușurință la pierderea contactului cu realitatea. Comportamentul său trădează o lipsă de Înțelegere a relațiilor interumane, Îndepărtarea de viață, uitarea cerințelor acesteia, a Îndatoririlor sale de om1. Alți autori, mai aplecați spre interpretări sociopsihologice, Îi refuză dandysmului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]