3,889 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNDVA... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 557 din 10 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Crăiasa anotimpurilor, iarna, și-a etalat colecția veșmintelor de sezon. Mantaua albă de zăpadă acoperă pământul, care hibernează somnoros. Ninge, natura este în sărbătoare. Văzduhul își cerne perdeaua de nea. Fulgii jucăuși se împletesc în părul femeii, privește fascinată cum se topesc, transformându-se în picuri mici de
CÂNDVA... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351424_a_352753]
-
apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva inimi ea vindeca mâini picioare și câteodată suflete știa că nu moartea e cea mai fără de îngeri timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir la uscat pe locul odăii am făcut grădină cine-a știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare Referință Bibliografică: poem în
POEM ÎN ALB ŞI FIR CUSUT DE MÂNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351422_a_352751]
-
simțit cum iese viața din mine. Dar nu vă pot spune apoi ce extraordinară a fost ridicarea, ridicarea la Lumină, atragerea în sus - pluteam în sus înspre ceva. Am trecut de o poartă și mi-a apărut Cristos în niște veșminte de un alb incredibil. Nu i-am văzut fața, dar am realizat că Dumnezeul de care m-am îndepărtat, Dumnezeul pe care ?l credeam o farsă penibilă, de fapt există și este viu. Reporter: A fost o schimbare frumoasă a
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
deopotrivă, dăruindu-le viața dumnezeiască: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viață până în veac” (Ps. 132). Întreaga viață a omului credincios se întemeiază pe frumos și bine [14] , iar
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CONFESIUNI Autor: Mariana Dobrin Publicat în: Ediția nr. 103 din 13 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului DOMNULUI EMINESCU Nimenin-a știut mai bine să dea aripi la cuvinte, Să le-mbrace-n armonie, pentru veci le-a pus veșminte. Razele din alba lună tu le-ai tors amețitor, Suspinat-ai împreună cu luceaferi la izvor. Într-un cuib de turturele ai furat un pui de somn, Ai zburat până la stele, tu ai fost și prinț și domn. Și cu lira
CONFESIUNI de MARIANA DOBRIN în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350795_a_352124]
-
văd pe mincinosul de politician român cum împarte el prisosul la săraci intr-un cătun sugând măduva și zgârciul alb curat le-arată osul și mai văd cum prin altare popi-și smulg din barbă părul că-i înțeapă sub veșminte cu pumnalul adevărul mei, ce spui? mai ești cu mine ori te-ai ridicat în zborul altei lumi ce nu-mi priește doar aici e oxigenul încă-i gratis nu știu mâine... bat in lemn doamne, ferește! mei, ce faci
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Hrist ! Luna venea după El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L bătea cu argint pe veșminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură: - De unde vii, Doamne, din ce veac? Iisus a dus lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DIN SUFLET VĂ COLIND Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Veșmânt de alb, luciri diamantine Îmbracă-n juru-mi totul, ce splendoare! Un roi de fulgi, un cor de voci divine Oblăduiri de îngeri în strai de sărbătoare, Un brad gătit cu trudă, din cuvinte Cernute în crâmpei de gând frumos, Picuri
DIN SUFLET VĂ COLIND de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350948_a_352277]
-
mă nasc / în altă viață, / în altă moarte / ca să mor. Dac-aș putea fi frunză / și dac-ai fi copac, / până la rădăcini aș coborî, / ca rugăciunea / în cuvântul cel dintâi. Dac-aș putea fi aer, / aș putea să-ți fiu / veșmânt; / dac-aș fi iarbă, / mi-ai deveni pământ? / 2 decembrie 2011”. Una din poeziile reprezentative, scrise recent este cea cu titlul, fără echivoc, “Zi de naștere” - un posibil bilanț provizoriu, încă o etapă străbătută, încă o etapă de străbătut, o
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
stearpă cu tineri și copii sacrificați. - O mașinărie de chinuit bătrâni îngenunchiați. - O populație fără viitor. ... Cultura nealterată se păstrează și este creată, prin oameni `cu fruntea sus, oameni `cu o coloană vertebrală dreaptă. Românul adevărat trebuie să poarte prin veșminte și alte cele, istoria acestui neam. „Casa” lui trebuie să fie cioplită sau zidită, `cu viață. Frunza codrilor, pământul, munții, văile, câmpiile, bătrânii și tinerii, să-i cânte bucuria sau tristețea. Cuvântul lui să fie literă de lege, onoarea coloană
CENACLUL LITERAR ROMÂNIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351567_a_352896]
-
să facem împreună o casă de modă, cu marca Stelei... ...Altă dată, un episcop inițiat și cunoscător a sfintelor sacramente, și pianist pe deasupra, în vizită în atelier, a exclamat: “Eu văd în această Stea o viitoare haină preoțească și un veșmânt ceresc!...Eu cred că, amândoi, și tânăra doamnă și episcopul, vedeau în Stea propria lor matrice ADN - EI; vedeau amprenta genetică de natură solară și poate chiar “semnătura emoțională... Acuma, drept să spun, în sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
încă o mai caută și acum cu disperare pe Regina din Saba...pe Maria Magdalena din Dinastia Merovingienilor...sau poate chiar pe MD s-o readucă înapoi în Terra Mirabilis, în Grădina din Creasta Anilor... ... Cine v-a îmbrăca acest “veșmânt ceresc”, sau poate chiar o astfel de „haină biofotonică” croită după modelul “Stelei arzătoare cu opt raze”, nu se mai poate dezbrăca de Lumina din lumină ce întrece toate luminile...Nu i se va mai permite căderea în ispita rătăcirii
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vreau toamna de-acasă ... cum aștept să-mi îmbrățișez toamna... toamna de-acasă, din munți știu sigur că „doamna” mă vrea și Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
de curcubeu”, „izvor de apă vie”, „icoană de închinat și drac de fată pentru sărutat”. Se constată în continuarie același exces de pudibonderie, îndrăgostitul repudiindu-și chiar și o privire indiscretă: „Ți-am sugerat / ...să te dezbraci / să-ți pui veșmântul / la uscat;/ să te privesc / ca pe-un Rodin în dăltuire; / o fi un sacrilegiu, / un mare și de neiertat păcat?”(În parc). Poetul apare, așadar, ca un romantic incurabil, „un cupidon arhaic / demodat”, timid, dar exuberant, vesel și copilăros
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
el copil. Modernitatea poveștilor lui Toader Ungureanu survine, pe de o parte, din prelucrarea unor motive sau teme din bas �mele populare (de pildă, motivul fluierului fermecat, al cuplului fără copii), pe care le aduce în actualitate, îmbrăcându le în veșminte mai ușor de înțeles de către copiii de azi, pentru care basmele vin în primul rând de pe ecranul televizorului, sub formă de desene animate, și mai rar tipărite pe hârtie. Pe de altă parte, autorul conferă note de modernitate poveștilor din
INCURSIUNE ÎN LUMEA COPILĂRIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351712_a_353041]
-
surprinzător de apropiat și cald: - Fii binevenit, fiule! Dorești să te rogi ori să vizitezi sfânta biserică? Secunde lungi au trecut până ce a îndreptat privirea în direcția din care auzise vocea. A observat chiar în pragul ușii un om în veșminte bisericești. Erau negre. Și barba mare a preotului era aproape neagră și spațiul din napoia acestuia era la fel de negru. "Din cauza asta nu l-am observat. Peste tot e negru. Nu pătrunde soarele și în biserică e aproape întuneric. Și umbra
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. (3) Ion VANGHELE: PRIN MINE CAD TARDIVELE ÎNGHEȚURI Prin mine cad tardivele înghețuri Cu degete-mbrăcate-n staniol Din versuri scot uitate înțelesuri Ca din veșminte trupul tău cel gol. Mă-ngână basmul cu povestea rară Și ninge alb, cu furii de poet, În nostalgia ta crepusculară Ce înflorește arborii încet. Aripa ta s-a legănat la poartă Cuvintele s-au prăbușit troian În clipa care
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
și înfocat pentru dialogul cu Roma. Și își mărturisește public patriotismul, deși aruncă vorbe grele despre „lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei Constantinopolului și Moscovei” care îi încătușează pe “moldo-valahi”. Cine înțelege însă cum trebuie înțeles rostul unor asemenea fastuoase veșminte sacerdotale care înfășoară discursul autorului (multor cărți și nenumărate articole Viorel Roman ia cunoștință de un punct de vedere original care, mereu reluat și explicitat, devine o viziune fascinantă și - de ce să nu o spunem - una altfel asupra problemelor trecutului
UN SECOL HIPER-RELIGIOS de CORNELIU VLAD în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346652_a_347981]
-
ce face posibilă fuga ființei spre sine, un alt „sine”, eliberat: „O, istovitele mele cuvinte/ Cum vă uscați ca niste ierburi care mor [...]/ Nu v-am crezut/ și nu v-am vrut/ spre cerul vieții mele înălțate/ V-am vrut veșminte/ pentru gânduri și v-am stricat (croite-n rânduri)/ și v-am ciuntit (la forfecare)/ O, istovitele mele cuvinte (barbare)!” (Alte cuvinte). Desigur, „căderea”, această stare psihică, ne îndepărtează de sine. Există, în mod deosebit în literatură, o cale de
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
Acolo, pe o platformă de lemn stăteau soldații înarmați cu arbalete și arcuri. Când văzură bătrânul trecând cocoșat pe lângă ei și sprijinindu-se cu un toiag, toți soldații, majoritatea tineri, i se închinară lui. Totuși, el nu era îmbrăcat în veșminte nobile. Avea o mantie albă în jurul lui. Barba lungă și părul purtau de asemenea culoarea zăpezii. Ochii, însă nu respectau culoarea albă predominantă a bătrânului. Aceștia erau verzi, la fel ca și inelul de pe degetul mijlociu, care arăta ca un
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
iarna, colț de stei, mai caut, încă, Dumnezei. STAFII Nimeni nu vrea să asculte Ochii ce văzut-au prea multe. Cine să dea înapoi Lumina ochilor goi ? Se deșteaptă o geană, o geană mai moare ; Pleoape-n derivă și fără veșmânt. Pustiul zăpezii nici nu ne mai doare Când mulți dintre noi nu mai au loc pe Pământ. Și tocmai de-aceea tăinuim cât se poate Și tot cât se poate murim tăinuind. La margini de timpuri trăit-am de toate
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
Mă cuprinde-o amețeală, Mă furnică dulce pielea, Te văd toată în beteală Și-atunci uit de toate celea. Uit de visuri de mărire Și de păsurile-mi toate, Într-o sfântă cântărire Mă simt sclav în libertate. Îmi dezbrac veșmântul humii Și doresc să fiu mai bun, Măcar azi, când pruncii lumii Îl așteaptă pe Crăciun. Referință Bibliografică: Când zâmbești atunci eu știu / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor
CÂND ZÂMBEŞTI ATUNCI EU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351043_a_352372]
-
de euroi, și-ți implementez un prohod trăsnet! Ți-o trimit pe Malaghenia în Rai fără stagiatură în Purgatoriu, sau test-grilă la Poarta Raiului... -Cât, mă, Puiule? 4 milioane, mă? Ai tu sufletul ăsta, mă? -Bătrâne, nu te lua după veșmântul meu: sutana e sutană, iar viața e viață ... -Am înțeles, da', Doamne ferește! - n-aș vrea să rămână Grădina Domnului fără suflete!, am exclamat temător. Doar o știi pe nevastă-mea ... -Tomna' d-aia ... Mă rog... Apoi, unul dintre jucătorii de
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Far călăuzitor Se dă de-a dura luna pe faleză, Eu te dezbrac de cuvinte, Mă îmbrățișez ca o meduză Lipindu-ți corpul de veșminte. Cu tine-n mijlocul verbelor sfinte Mă simt ca într-un taler de balanță Când marea acoperă morminte Și nemiloasă șterge ultima speranță. Lacrimi din ochi îți cad Când valul mă duce-n neștire Și rochiile de pe tine toate-ți
FAR CĂLĂUZITOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351142_a_352471]
-
este singular; el este ca un / Pătrat magic /...în care interesele se țin lanț; cele emoționale, cele afective și mai ales cele spirituale. *Păunul se rotește-n mii de arce . În baia de șofran a razelor de soare Roșul iubirii, veșminte dionysiace ... Iar Tu, îmbrățișeazămă-n culoare ! * Întreaga carte , formată din cele aproape 40 de poeme, îmi apar sub ochi, ca niște reliefuri pictate pe deasupra în culori nealterate :unele înglobate în luciul apei fantomatice, altele atât de plângătoare și nostalgice ce merg
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]