6,807 matches
-
vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de profondis rostit în agonie cum se desfată o vocală sfințindu-ne pruncia iarna își cerne-nstrăinarea de a fi și-n fulguire veșnicia.
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
inclusiv eu) cred că ursitoarele lipsiseră de la eveniment vizionând ,Din dragoste" (Antena 1), iar opoziția, profitând de situație, a pus de-un cvorum votând cu ambele mâini și cu mare satisfacție o lege a firii mele care a compromis pentru veșnicie arborele genealogic autohton al familiei. Cum-cum? Adică, tu crezi că vorobesc în metafore, sau în xerocopii-sinteză după priveliști din emisiunea ,Parlamentul României" de pe TVR1, dublate de câte-o știre din Jurnalele tv? Sau că îți spun fabule despre unii demnitari
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
cum altfel decât îndârjit-distructiv!), asupra ființei și fibrei personalității noastre! “Deșteaptă-te, omule!” ...sau, daca istoria rămâne un dat implacabil, “samsaric-renăscător” - “NAȘTEREMOARTE-RENAȘTERE” (de fapt, stimulat de forțe occult-infernale terestre, să renască și să prolifereze și să se fortifice aparent... intru veșnicie!) care trebuie judecat în toată complexitatea lui și “la rece”: “Sculați, voi, oropsiți ai vieții” ...și ai destinului impus de alții, mereu de alții...și nu mai...“vegetați blandianic”! Altfel...ia ascultați ce scrie autorul, pe Coperta a IV-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Căii ferate scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități care, printr-o muncă intensă, dar și înzestrați cu o sensibilitate aleasă, ieșită din comun, au atins cele mai înalte culmi ale con sacrarii, lăsând amprentele veșniciei pe bolta cerească. Ei sunt exemple rare, simboluri unicat ale unor generații demne de urmat, iar fotografia lor reprezintă o imensă icoana sfântă. În atmosferă acelor ani, privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
capta focul și pucioasa unei lumi în care d-sa se simte doar un vizitator fascinat iar nu un băștinaș: Mi-e greu să înțeleg cum poate cineva, altfel decît de frică, să se închine unui Dumnezeu care pedepsește în veșnicie păcate comise în timp". Ca și: ,Nemuritori, oamenii nu s-ar mai putea omorî unii pe alții. S-ar... devitaliza. Plictisiți de toate, ar fi somnolenți. Ar hiberna". Ca și: , Nu suferim nici pe departe din cauza păcatelor, cît din a
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
gestul recomandării: unde a știut... cum a știut... cum s-a putut. Să-i cunoaștem, să ne cunoaștem. Dar mai întâi să dăm de o parte ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc ține o sabie; cui îi mai trebuie? flăcăii aceștia abia o lăsaseră din mână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în urmă, în Rákosliget, cimitir unde, pe piatra unui mormânt, scrie: „Glorie eroilor români care și-au jertfit viața în lupta împotriva fascismului, pentru eliberarea poporului frate ungar” (tradus din limba maghiară). Eroii dormeau și, spre a nu le tulbura veșnicia, am notat discret, cu sfială, câteva nume care amintesc de oameni simpli - plugari, și muncitori, și învățători - care și-au lăsat vatra, casa, catedra și familiile, pentru a restabili echilibrul uman pe planetă: Când sergenți, când soldați, când ofițeri, când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
empatie divină cu Viața, prin aceea că “spiritul a toate negator descoperă afirmația și și-o asumă”. Nimic nou sub Lună: îngerii au căzut în aura de mister a umanului, s-au recunoscut o clip, apoi și-au văzut de veșnicia lorfără a ne lăsa urmași. Prin aceasta, fără păcat? Pe marele poet Teohar Mihadaș l-am cunoscut, în anii 70: poet cărturar, om și poet unic, dialogurile cu el și poemele sale, din care mi-a dăruit, și pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știa de unde/ Fii bun, bun să fii/!, îl rugăm//unii îl purtau/de la rugăciune la zeflemea/ primea pâinea cea de toate zilele/și slove frumoase/,<false proteze pentru iluzia iubirii>/până când, intr-o-nvalmaseala de zăpezi// și cuvinte căzute//din veșnicii//o aripă i se rupse//dureros??/ învățase de la oameni să fie trist/...începu să geamă/ plângea..hotărăsc să-i cârpesc aripa bolnavă/...’’ Poezia are un titlu surprinzător.. în primul rând, locul îngerului este la vedere, pe umărul celui pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și astfel, inserția divinului în viața obișnuită, reală, tine de ingeniozitatea poetică, lucru întâlnit și în pagini de scriitura sud americană și nu numai. în acest poem și cuvintele cad, poate ele i-au rupt aripa îngerului picat din din veșnicie. Durerea umană transferată îngerului, reliefează întrepătrunderea planului real cu cel imaginar și divin. Repararea, vindecarea aripii îngerului, simbolizează din nou, existenta pe plan vertical, spre cer și orizontal, aici, pe pământ. Dualitatea celor două lumi, doua coordonate existențiale este prezenta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada dar nu chemați poeți scălâmbi să scrie ce îngeri ne-au târât în azăvada acestor cruci de vagă veșnicie vânează corbul literele mele îi dau și lui grăunțe d-aia-i corb să soarbă imnuri dintre menestrele și nu se cade: să rămână orb numai poeții pot umbla-n proteze cu bube mari pe trup - pe cât cuprinde și astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
oamenii, le descoperă afinități, îi lasă uniți de un proiect, de o idee, după care se poate retrage discret. Fără să avem relații durabile, fără să fim prezentați, am ajuns, în contexte amicale, la concluzia că ne cunoaștem de o veșnicie și am colaborat la arhitectura Parnasului. în fond, oamenii se atrag între ei probabil prin energia misterioasă a altei persoane. De aceea, cred că George țărnea trebuie să ne fi făcut, cândva, de mult, cunoștință. George era cel mai bun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături de tăcere Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plută și-și turnă o jumătate de pahar din licoarea verde și groasă. Apoi bău pe nerăsuflate, cu o emoție plină de exaltare. Iar ea, din balansoar, cercetîndu-l, își aminti de noaptea cînd grilajul scrîșnise pentru prima oară - acum o veșnicie! - și se gîndi că n-aveau nimic în casă de oferit musafirului, în afară de sticla aceea cu lichior de mentă. Îi spusese celeilalte femei: ,Trebuie să păstrăm sticla în dulap. Cineva poate avea vreodată nevoie de ea". Cealaltă o întrebase: ,Cine
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
mă cuprind tot mai mult cînd nu sînt vigilentă, care mă țin prizonieră și mă conving că în rutină și în amorțeală nu e chiar cel mai rău. Amîn, mereu, decizii importante, întîlniri importante, amîn să îmbrac anumite lucruri ca și cum veșnicia e a mea. Amîn să merg în locuri la care visez în fel și chip zicîndu-mi că n-a sosit momentul, că nu sînt pregătită, deși cred în hazard și sînt fatalistă. În fine. Paradoxuri. Luată pe sus, cu gîndurile
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
actualei Uniuni Europene, ar fi cu siguranță uimit aflând, în etericele ținuturi în care spiritul său ager planează, de cei mai noi componenți ai partidei. încă mai uimiți, stupefiați chiar, ar fi acei nenumărabili conaționali ai noștri care, trecând în veșnicie sub comunism, nu mai sperau în căderea acestuia, presupunând doar că, prin lucrarea timpului, regimul va căpăta o față umană. N-au bănuit, sărmanii, că-și dau duhul într-o societate mai bătrână decât cei mai bătrâni dintre ei, lovită
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
ne-am dus la Bellu să-i mulțumim lui Augustin Z. N. Pop, pe a cărui piatră funerară stă scris epitaful sub semnătura lui autentică, scris cu caractere gotice: „Cred În Eminescu ca În soare, În magia frumosului și În veșnicia neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești, „poetul nepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim și să ne Închinăm la mormintele altor valori ale scrisului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
însuși într-o continuă transformare. Lumea poetului este una înșelătoare, care își schimbă cu repeziciune contururile. Aici miturile își dau mâna cu filosofia, pictura stă la masă cu poezia, literatura este celălalt chip al existenței cotidiene, clipa se întâlnește cu veșnicia în eternul vis al timpului prezent. Viața este un mereu reînnoit miracol alcătuit din sentimente și uimiri, în care încântarea face loc spaimei, totul se metamorfozează fără încetare, limitele devin variabile, deceniile trec între două clipite ale ochiului. Trecutul și
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
inimii ar fi deci un motiv care trebuie respectat în vederea sfintei împărtășiri cu Trupul și Sângele Mântuitorului. - În afară de spovedanie, cum se cuvine să ne pregătim pentru Sfântă Împărtășanie? - Cu milostenie, în orice chip. Asta este una din marile pregătiri pentru veșnicie: milostenia. Să rupi din tine ceva. - Părinte, ce înseamnă a te împărtăși cu nevrednicie, cum îți poate fi Împărtășania spre osânda? - Cu nevrednicie se împărtășește un om împătimit, necurățit, nespovedit, fără grijă, care merge din obicei sau nu s-a
Despre Spovedanie şi Împărtăşanie [Corola-blog/BlogPost/96763_a_98055]
-
poate trece cu vederea realizarea, de către același grup inimos de români din Hamilton-ul Canadei, a Centrului Cultural Nae Ionescu, gazda de-a lungul timpului a numeroase manifestări culturale de excepție. Iar alături, la umbră verde a unui stejar, tronează pentru veșnicie bustul lui Nae Ionescu, operă celui care a fost maestrul Nicapetre. Ne întoarcem, la sfârșitul acestor rânduri, la cuvintele lui Mihail Sebastian și ne întrebăm odată cu el: A fost Nae Ionescu un înfrânt? Poate, răspundem noi, dar câteodată, cei înfrânți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă Într-o clipă clocotita Dintr-a timpului ursita. Ard și clipe-n insomnie. Nemurirea-i șir din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt unele momente privilegiate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă Într-o clipă clocotita Dintr-a timpului ursita. Ard și clipe-n insomnie. Nemurirea-i șir din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt unele momente privilegiate, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Scenariul: Ioan Antoci, Gabriel Gheorghe, Tudor Cristian Jurgiu. Cu: Victor Rebenciuc, Cristian Pavlu. Genul filmului: Dramă. Durata: 90 minute. Premiera în România: 18.10.2013. Produs de: Libra Film. Distribuit în România de: Transilvania Film. Acolo unde s-a născut veșnicia, adică la sat, cum suna apoftegma blagiană, pensionarul văduv, Costache Moldu (Victor Rebenciuc), își contemplă de pe prispa casei avariate de inundație propria singură tate și un viitor incert. Atitudinea moromețiană a personajului, echivalentă simbolic a unui tragic quo vadis, „Niculae
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
fără Noaptea de martie a lui Voiculescu: „Pe dealurile vremii iernează neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheața-și crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde și pe gingeni și-a prins sărutul crud.// Când pururi veșnicia vorbește numa-n șoapte,/ De unde-atâta foșnet și susure și sfadă?/ Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte/ Și-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă”. Nici fără Trezire, de Blaga: „Copacul meu./ Vântul îl scutură, martie sună./ Câte
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]