1,781 matches
-
prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici, pe această plajă pe jumătate sălbatecă, timpul părea să nu mai aibă nicio grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
ea, Că totdeauna-i șugubeață. Suntem prietene pe viață Și totul pare-a ne lega, Dar când e vorba de dulceață, Eu nu pot să o-mpart cu ea. Aș vrea să ne iubim mereu Și pace-aș face pe vecie, Dar nu accept ca tatăl meu Nepotul ei, cel drag, să-i fie. De n-ar fi acaparatoare Eu aș iubi-o toată viața, Dar simt că sufletul mă doare Să-i dau pe tati și dulceața! Referință Bibliografică: POEZII
POEZII PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375900_a_377229]
-
râzând și plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaților e făcută din carne și os, Din moși și strămoși ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-o lume din Marele Paradis, Las în urmă jocul de patimi ce ne frământă Și lacrima ce pică pe ultimul vis. vineri, 9 septembrie 2016 Referință Bibliografică: pe ultimul drum / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
loc! Prea mulți dușmani îi stau aici în drum Și cei vânduți dau iama prin păduri, Iar Testamentul lui e numai scrum: Te-ntreb, române, cât mai poți să-nduri? Pe Câmpul de la Blaj spunea:„ Eu jur!” Și se cutremura vecia toată, Vă rog să-i faceți liniște în jur, Ci numai clopotul din cer să-i bată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Sărmanul Crai... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul VI, 09 septembrie 2016. Drepturi de
SĂRMANUL CRAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375959_a_377288]
-
ușă, răspicat, fiecare cuvânt: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.... ................................................................................................. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez, spre iertarea păcatelor; Aștept învierea morților; Și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
mama trădătoare... Poveste pilduitoare, necunoscută în istorie până la voi. Prin Euripide - poetul anticei Elade Fapta voastră ajuns-a și la noi. Trăim o nespusă mândrie Pentru tine, eroină tragică A seminției omenești. Trădarea cere răzbunare, iar tu, Electra, rămâi pentru vecie cea mai vitează făptură din mulțimea de femei -------------------------------------- Harry ROSS decembrie 2014 Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (1) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Harry Ross : Toate
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
Nu-ți întinde mâna să-l ajuți pe prost. Nu va ști să-ți mulțumească, iar când se va ... VIII. LIGIA-GABRIELA JANIK: GÂNDURI..., de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. 1. Iubirea este unica vecie dată nouă, oamenilor. 2. Îmbrățișarea unui suflet frumos face mai mult decât o mie de vorbe. 3. Poezia înseamnă orice trăire din supraplinul inimii noastre. 4. Puțini sunt acei care înțeleg că două cuvinte simple, spuse la vremea potrivită, sunt
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mai întreba nepăsător: "ce am făcut?" 7. Dacă crezi că în viață nu ai făcut nimic mai bun decât să-ți verși mânia asupra altora, nu uita că și Dumnezeu, la timpul potrivit, ... Citește mai mult 1. Iubirea este unica vecie dată nouă, oamenilor.2. Îmbrățișarea unui suflet frumos face mai mult decât o mie de vorbe.3. Poezia înseamnă orice trăire din supraplinul inimii noastre.4. Puțini sunt acei care înțeleg că două cuvinte simple, spuse la vremea potrivită, sunt
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc.E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc.E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
ramura ce-mi bate-n geam Și mă-nsenină‘ dimineața. Să fiu ca roua-n palma ta Ascunsă, dincolo de soare Și raza ce mă căuta Să fie-ntâia sărutare. Să mă privești în ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
să fie viața,Tu ramura ce-mi bate-n geamși mă-nsenină‘ dimineața.Să fiu ca roua-n palma taAscunsă, dincolo de soareși raza ce mă căutaSă fie-ntâia sărutare.Să mă privești în ochi, tăcut,În semn de binecuvântare,Căci pe vecie a ta suntși ce-i al tău în veci nu moare.IUBIREAIubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
Căci pe vecie a ta suntși ce-i al tău în veci nu moare.IUBIREAIubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.E taina ce îmbracă mantia omenirii.Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Neprihăniți în fapte și dor de jucării.Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc:Este
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
munți și de acasă. Așa cum vrei mereu să-ți fie bine, Gândește-te o clipă și la mine ! Căci, dac'ar fi ca să mă sece dorul Și-n munte s-ar slei de tot izvorul, Atunci tu ai rămâne pe vecie, O râpă îmbrăcată-n bălărie. Iar trupul ți s-ar umple de noroaie, Târâte de șuvoaiele de ploaie ! Atât i-a spus și a pornit agale, Ducându-și unda lină înspre vale, Dar și-a vestit iubirea printr-o boare
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
apus în toți, să fiu de raiuri nins!” Întărit în credința sa („Mori în mine viața toată/Și în Domnul-niciodată!”), poetul străbate dincolo de țărmurile Speranței, acolo unde „Viața cu moartea merg la braț,/ Tristețea mea-cu bucuria,/Prin crângul psalmilor, vecia/ Mă buciumează cu nesaț.” De-aici încolo, poetul, imunizat împotriva vitregiilor existențiale, călătorește senin pe cărările Timpului, sub „Boltă lină”, unde, „ Urcând pe-o rază de argint, cocorii/salută morții care ne conduc.” Morți care „poartă cravată, dogme și trabuc
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
cuvântului” în care muncește poetul pentru „îmblânzirea eternității clipei”, așa cum descrie în psalmul „Cântec revoltat: „Când luna uită să răsară/ Când rănile uită să doară/ Când viața uită să și moară/ Deschide geamurile-n noapte/Să intre-n ele nechemate/ Veciile. Să-ți cânte toate,/Să nu mai plângi!” Nu pot trece cu vederea câteva dintre temele abordate, în care picură dureri din rănile mereu sângerânde: -în „Bradul interzis”, poetul evocă „strădania” celor care „i-au găsit cătușe grele” bradului (identității
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Te mai rog Preasfinte, fie-Ți milă, De-ai Tăi copii, ce-au hainele pătate, Căci mulți se duc la Adunări cu silă, Uitând ce-nseamnă har și pietate. Topește Doamne sloiurile firii Și Duhul Sfânt să-i umple pe vecie, Să înflorească iarăși trandafirii, Să Te slăvim mereu cu bucurie! Căci mult prea scurtă-i viața, trec decenii, Mai ieri eram un țânc, azi văd Iordanul, Doar câțiva pași mai am, două milenii, Vor fi secunde ce-ntregesc cadranul. Te-
REVARSĂ-ȚI SFÂNTA BINECUVÂNTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375197_a_376526]
-
e tot ce e mai bun, mai sfânt sub soare! Si dacă omul e în tot și-n toate, Mă-ntreb acum: de ce cunoaște-atâta nedreptate, Și-atâta suferință, și-atâta dușmănie De la acel ce lângă el e... om...pentru vecie? De ce tu Om pe Om rănești? De ce cu vorbe umilești? De ce din înger câteodată tu te transformi în bloc de piatră, Și nu-nțelegi că cel ce plânge lângă tine e...om? Și-atunci mă-ntreb din nou: Ce este
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]
-
Hafez) Poate că aceste versuri, selectate de noi în mod arbitrar, reprezintă ultima dorință, ultima speranță și mesajul către posteritate al marelui poet Otto Starck. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Poezia lui va fi adevăratul său monument funerar, pentru vecie. Fie-i amintirea binecuvântată. --------------------------------------- http://baabel.suprapus.ro/2016/ 01/otto-starck-un-poet-adevarat/ Lucian-Zeev HERȘCOVICI Ierusalim, Israel, 2016 Referință Bibliografică: Lucian-Zeev HERȘCOVICI - OTTO STARCK - UN POET ADEVĂRAT / Lucian Zeev Herșcovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
spunem NU cu îndârjire ! dar cu iubire și ritos Celor ce au mai sus "de toate", dar nu-L au pe IISUS CHRISTOS... Să spunem DA ! Slăvite DOAMNE, celor ce vor să-și vină-n fire Și se smeresc pentru Vecie, întru ÎnDumnezeire ! Să spunem DA oricărui frate ce-a rătăcit, dar a zis : "gata !" Și vine în Ortodoxie, cântând spre Tine : "Maranata !" Să spunem DA, cui Te iubește și ucenic îți e loial Cu toții să-Ți Slujim pe Terra și-
SĂ SPUNEM NU CREDINȚEI FALSE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372610_a_373939]
-
fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei... pierit-au cu toții Păgâni și coloni de Țară Strabună Și duși pe vecie și fum de nălucă În zarea cea lungă. Poporul din Vale E liber acum și așa o să fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
la margini de mormânt realizăm că, de cele mai multe ori, l-am greșit. Ne-am născut pentru a iubi, a răspândi lumină, dar din păcate, purtăm în viață tot mai multe măști și mulți sfârșim lipsiți de iubire. * Iubirea este unica vecie dată nouă, oamenilor și dacă îmi lipsește... nu sunt nimic. ----------------------------------------------------- Mențiune: Mulțumesc pe această cale domnului George Roca și Revistei „Confluențe Literare” pentru publicare, susținere și încurajare. Totodată, aduc mulțumirile mele doamnei Elena Toma pe al cărei blog, „Elena Toma
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]