1,315 matches
-
uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și dat... — De ce ? — Acuma nu mai știu... Așa a fost atunci... Rada nu era pregătită să continue discuția. Simțea că mai bine ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele, căci Magul frunzelor, cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
taică-tău, Dumnezeu să-l odihnească. Toată lumea la mare, să se zbânțuie ! Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi chiar că am muncit, șopti Jenică, tot cu ochii în jos, acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se stingeau, pe rând. Astfel încât, în permanență, doar lumina dintr-o singură cameră era aprinsă. Maca înțelese că bătrânul trăia singur. Iar din mania stingerii luminilor în semn de economie și a încuietorilor suprapuse, mai înțelese și că, între vedeniile lui, se țicnise pe jumătate. Îi fu, pentru o clipă, simpatic. Dar alungă acel gând, amintindu-și de cealaltă jumătate, de care nici măcar nebunia nu se încumeta să se apropie. Se ținu după el, nici nu trebuia să pornească motorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza lui Mihail Sadoveanu, fantasticul se detașează de alte opere prin încercarea de transfigurare mitică a realului. Oamenii au o taină în una dintre povestirile din Hanu Ancuței, Județ al sărmanilor, au vedenii în compania babelor descântătoare și a solomonarilor care alungă grindina în Crâșma lui moș Precu, știu povești frumoase cu rădăcini în fabulosul popular, cunosc sensul tăcerilor și al simbolurilor ancestrale, sunt atrași de feeric sau miraculos. Magia apare și în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o tortură mortală. (Herrmann plânge cu capul pe masă) DOAMNA KOVACIC: Asta e o grozăvie îngrozitoare, da, totul e... a degenerat, cum se spune. DOAMNA GROLLFEUER: Dar, doamnă Kovac, asta e limba, reacția bruscă a limbii venită din păsărescă, această vedenie vorbitoare, știați asta, nu ar fi trebuit unui om, unei neliniști de decenii, unei nemilostive singurătăți... totul care mă constipă... să las așa de la mine. Și, doamnă Kovac, eu nu mă am decât pe mine... și eu am auzit că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asude Cine știe Dacă un președinte veritabil poate să existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii Mereu tragi cu urechea la vedeniile tale Și vedeniile astea sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
veritabil poate să existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii Mereu tragi cu urechea la vedeniile tale Și vedeniile astea sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii Mereu tragi cu urechea la vedeniile tale Și vedeniile astea sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii lumea ca pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii Mereu tragi cu urechea la vedeniile tale Și vedeniile astea sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o ureche vedeniilor tale Că altfel iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii lumea ca pe o scroafă, Și să pui mâna pe lumea înjunghiată Și o mușcătură din măruntaiele lumii s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O mușcătură pentru gaura lumii (râgâie și scuipă) Dar atunci când lumea nu poate fi spintecată Atunci nu poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai coji de ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum câinele ( Câinele scâncește de-o bună vreme în spatele scenei) Câinele este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
repede Că lui Sepp Botdejigodie o plasă cu carne de pulpă i-e prea puțin El n-are nevoie decât de o cizmă de cauciuc Că el e la piciorul ciuruit de glonț un președinte Din cauză de dureri și vedenii (bea mult) Că noi suntem doi președinți ai marii armate a lumii Eu, și eu însumi (râde) Un președinte trebuie să aibă carne de la coroană O coroană înaltă și cărnoasă Crescută dintr-o halcă de friptură de la piept Nu așa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
n-a visat niciodată pe toată durata lungii sale vieți, iar În legătură cu oamenii de altădată se povestește exact același lucru despre Thrasymedes din Heraia. Cauza trebuie căutată În temperamentul corporal. Oamenii melancolici 1, dimpotrivă, sunt copleșiți de vise și de vedenii. Aceștia, pe cât se pare, se bucură de privilegiul de a cunoaște viitorul pe această cale. Faptul se explică prin salturile imaginației, la dreapta și la stânga, Întocmai săriturilor făcute dearuncătorii cu mai multe suliți ușoare, (438) care adesea izbutesc până la urmă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Apoplexie. Hemiplegie: dambla, săgetătură. Paraplegie: ologeală, damblageală. Paralizie: slăbănogie. Alienație mentală: nebunie, nebuneală. Epilepsie: boala copiilor, boală rea, boală sfântă, bau cel rău (Maramureș), aboală, stropșală, stropșitură, năbădăi, poceală, , ceas rău, călcătură, ducă-se-n pietre, ducă-se pe pustii, vedenie. X. Bolile ochilor Oftalmie, În general. Conjunctivită: durere de ochi. Leucom: orbeală, orbeață, apă albă. Glaucom: apă neagră. Cataractă: perdea, ceață pe ochi, pohoiele. Hemeralopie: orbul găinilor. Chalazion: ulcior, urcior, mainegoci (Banat). XI. Bolile de urechi Otită: năjit. Otoree: scurgeri
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
venit, explicându-li-se că au fost victimele unei erori de „planificare socială” (și mă tem că lucrurile se îndreaptă chiar spre acest gen de atitudine). Noi nu evoluăm, ci așteptăm vremuri mai bune, înghesuiți pe o insulă populată de vedenii, o insulă ce se îngustează, pierde neîntrerupt din suprafața ei. Într-o bună zi s-ar putea să ajungem niște curiozități exotice, niște exponate de muzeu, pe care vizitatori flegmatici le vor examina intrigați, schimbând între ei vorbe într-un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de cronici teatrale, politice ori de viață universitară din capitală Belgiei ce vedeau lumină tiparului în "Cronică" primei părți a anului 1904, precum "Floréal", "Prometeu", "Zenit", "Fortunie", tot Florian Becescu se ascundea 67. Din aceași perioadă datează și poeziile Pseudo-Civilizației, Vedenii, Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol, Povestea sufletului meu, Ultimul cântec, O, ce păcat 68... Pe 19 februarie 1904, în ciclul corespondentelor din capitală Belgiei, pe care le susținea Florian Becescu, apărea în "Cronică" sub titlul Scrisóre din Bruxelles
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Floare Albastră, București, 1995. 2.3. Presă Becescu, Florian I., Pseudo-Civilizației, în "Cronică", IV, 799, 9 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Scrisóre din Bruxelles. Universitatea liberă, în "Cronică", IV, 807, 19 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Vedenii, în "Cronică", IV, 800, 10 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol, în "Cronică", IV, 811, 23 februarie 1904, pp. 2-3. Becescu, Florian I., Povestea sufletului meu, în "Cronică", IV, 821, 6 martie
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
decembrie 1903, p. 2); Zenit, Din Bruxelles. De la Societatea Studenților Români (IV, 780, 15 ianuarie 1904, p. 2) și Fortunie, Scrisoare din Bruxelles (IV, 936, 3 august 1904, p. 3). 68 Pseudo-Civilizației ("Cronică", IV, 799, 9 februarie 1904, p. 2), Vedenii ("Cronică", IV, 800, 10 februarie 1904, p. 2), Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol ("Cronică", IV, 811, 23 februarie 1904, pp. 2-3), Povestea sufletului meu ("Cronică", IV, 821, 6 martie 1904, p. 2), Ultimul cântec ("Cronică", IV, 895, 10
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
cea bună. Legați printro dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soți se cunosc atât de profund, încât Vitoria intuiește toate acțiunile și deciziile lui Nechifor, refăcând drumul lui fără greș, comunicând cu el întrun alt plan, care sfidează moartea (vedenia [...] grăind lămurit numai pentru urechile ei). Aceeași înțelepciune se manifestă și în modul în care Vitoria regizează, magistral, mo mentul dovedirii vinovăției celor doi ucigași. Scena care constituie punctul culminant al ro manului e de un intens dramatism: în fața celor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar noi avem libertatea voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dorințe la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă nici o tulburare trupească în starea de veghe; 5) să rămână impasibil atunci când se atinge tema înmulțirii speciei umane, să nu aibă gânduri necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
șapte pâlnii la cele șapte candele, ce sunt cei doi măslini și de ce se află de-a dreapta și de-a stânga lămpii? Răspuns: Cuvântul proorocesc, descriind de departe, în chip simbolic, măreția prealuminată și suprastrălucită a Sfintei Biserici, a zugrăvit vedenia aceasta astfel, voind să arate, cred, înțelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlăudată a lui Dumnezeu, curată și neîntinată, neprihănită și nealterată, nemicșorată și primitoare a adevăratei lumini. Căci se spune că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo, aerienii Orfeu și Euridice, Argus și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pretext de fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să mă privești". El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie, / Așteaptă să treacă / Tulburea fugă de moarte / Ascunsă în rut..." Ton scăzut, limbaj mâhnit în total contrast cu vivacitatea din cartea debutului; remanențe luminoase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]