1,883 matches
-
vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul întors și privind la el pieziș, cu groază îi întinde potirul... Ea-i vorbește de Biblie și de-o noapte de rege; când el, slab dar beat de venin și amor, se-apropie, ea-i scoate lui pumnalul și-i spune că-i călugărită - "un pas înainte și te omor cu pumnalul tău! " Când el cade-n genunchi, ea-l apucă de mâni cu mînile ei și se uită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său un inamic - monolog. A căzut. Espunere. 2. Scularea lui și anunțarea că e călugăr. 3. Furia și declararea că e domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând pe când unul ține pumnalul dasupra ei. 5. Bea, simte moartea viind. Doamna-n spaimă. 6. Când moare boierii-l țin în sus ca să-i privească murind. Clopotul sună ***. {EminescuOpVIII 231} 2 [R Î S U L M
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
formă de om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul actului are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
239} în scena întîia e scuzabil dacă vorbește cu Magdalina de moarte, virtute, pe când ea-i vorbește de amor. Ca model scena din Cabale u[nd] Liebe între Ferdinand și maitressa. [SCENA I] Ambitul Curții domnești Miron i-aduce Magdalinei veninul (narcotic) și totodată ea-l adimenește, întrebîndu-l dacă el a iubit vreodată. Ea-i spune că-l iubește - el însă-i răspunde că e din acele caractere melancolice care nu iubesc pe nimeni, însă cari iubesc cu toate astea pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de fiară * este copilărie pe lângă otrava lacrimelor mele. N-am nevoie să mă fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu?... pe tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d-a crede că Dumnezeu crease lumea și pentru tine (în culmea durerii, cătră statuă) Piatra, fă-te eu! eu, fă-te piatră! A mă fi rupt în bucăți... a mă fi-nfierat pe frunte... a-mi fi spart inima cu venin arzător ar fi fost nimic!... Dar a face să {EminescuOpVIII 242} mă cred o lume când sunt o pulbere, a face să mă cred Dumnezeu pe când sunt mai urgisit decât un Satan este prea mult... prea mult! Da, mai voiai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-ar face d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2 2254 Să scald gândurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toată țara asta ai dat altor popoare, Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu crudele-i sudori El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ați apărat cu sânge, I-ați crescut mari și d-aia mințile lor nătânge Azi vă domină: n-aveți ce zice contra lor. În loc de-a sparge capul năpircei sub picior Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n ceruri dreptatea locuiește; Popii ce spun că-n ceruri e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geniu mândru plin de-ndărătnicie, În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La orcine în lume dai ceea ce nu-i trebui. Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu - de mine. Atât venin în suflet ș-atît amar în gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și bine, aș învenina vremea în care-s osândit De a trăi. O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea, iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2254 Făceți trâmbiță cerul, făceți-mă un zeu Să trîmbiț nor și tunet în largul mare-al său, Să trîmbiț noaptea tristă din sufletu-mi amar Pe lumea spăimântată. Al morții crud păhar Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
față prin deosebite măsuri dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterului. Unitatea caracterului Avizăm la cele două scene mari dintre Othello si Iago (Act. 3, sc. 2) și dintre Macbeth și Lady Macbeth (Act. 1, sc. 7). În cea dentăi vrem să vedem prin mijlocul jocului mut influințele treptate ale veninului pe care Iago-l picură-n sufletul neîngrijatului Othello (arglos). Fiecare frază a lui Othello trebuie să ne-arate prin jocul lui cel mut cu care el acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împrejurărilor. Această conștiință numai îi va ridica asupra tuturor considerațiilor de partidă și-i va asigura contra jocului intrigei, în care ei sânt mai în pericol de a cădea decât șefii oricărui al institut. Jocul intrigiii însă este tocmai acel venin care infințiază mai mult viața artei noastre și căreia poate adesea să-i fie chiar victimă. Un șef care se coboară însuși în cercul partidelor și a meschinelor animozități și-a pierdut orce influință adevărată asupra exercițiului artei, ba a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primitivă de a fi regină numai prin creștere, respectiv prin hrană în timpul în care e viermuș, devine o ființă subordonată; în loc de genitale dezvoltate capătă membre puternice, în loc [de] pofta genitale, iubire de muncă, în loc de nervi tari o beșică plină de venin, acid de albină, pentru ca să poată și ca ostaș temut să-și apere patria. Dar și regina în cursul vieței ei de mai mulți ani (viața lucrătoarelor nu trece peste jumătate de an) are a suporta lupte cu rivale. HOTĂRÎREA DE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o poțiune euforică : „Băutura le este aerul [= aburul degajat de broaștele puse pe foc], pe care-l strâng în cupe transformat în rouă” (Storia vera, I, 23) (289). Este vorba probabil de anumite broaște veni- noase, bufonide, care secretă în afară de venin și unii alcaloizi halucinogeni (bufotenină, bufotalină etc.). Practici similare cu cele privind intoxicarea masageților descrise de Herodot (Istorii, I, 202) par să se fi perpetuat timp de peste două milenii la descendenții îndepărtați ai sciților masageți. Este vorba de oseții nord-caucazieni
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și cele din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Antichitate pentru a vindeca mușcăturile animalelor veninoase. Preparatul conținea mai multe ingrediente, remedii efective sau magice. În afară de opium (ingredientul principal și cel mai activ), theriaca trebuia să conțină și carne de viperă, căreia i se atribuia calitatea de a neutraliza veninul (potrivit unui principiu al magiei : similia similibus curantur = cele aseme- nea vindecă cele asemenea). Legenda spune că theriaca a fost creată de Mithridate al VI-lea Eupator, crudul suveran al Pontului (112-63 î.e.n.), care era obsedat să nu fie otrăvit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al folosirii unui preparat opiaceu (theriaca) pare a fi cel dintr-un Descântec de [mușcătură de] șarpe, aflat într-un manuscris din 1784 : Ediți, prestiți [= Iudiță, pestriță] (230), dedi di peliți, pelița di carne, carne di os, osu di folos, veninul pe os în jos, leacul [de] la tiriacul... (167). Nu este vorba de un caz izolat. Variante aproape identice au fost culese în cursul secolului al XIX-lea și chiar la începutul secolului XX. În unele dintre ele apare chiar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]