15,959 matches
-
Observația e valabilă și pentru termenii pozitivi, ca vesel sau binedispus. Alte cuvinte se bazează pe o exagerare a cauzelor și a efectelor beției: de la denumirile trotil sau matrafox, date unor băuturi alcoolice tari, de proastă calitate, s-au format verbe cu participiile trotilat și matrafoxat. Ultimul e o apariție mai recentă, dar care pare să se bucure de succes: "ai ajuns să pleci acasă matrafoxat după ce ai dat gata bătrânește două portbagaje de bere, vodkă și alte soiuri grele..." (dictionarurban
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
a trage un flit ("Aschimodia nu i-a tras un flit între felinare?" - M. Sîntimbreanu, Recreația mare, 1978), care poate avea sensul "a scuipa", dar și, contextual, "a lovi". De la elementul lexical principal al locuțiunilor s-a format și un verb: a flitui "a ironiza", "a alunga", "a scuipa" (Croitoru-Bobârniche), "a mustra, a dojeni", "a goni, a alunga" (Volceanov). Expresia colocvială a da cu flit este foarte des folosită în stilul publicistic actual; toate exemplele care urmează sînt titluri jurnalistice: "Bucur
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
-l anchetează" (Atac online, 28.06.2007), "Vlădescu dă cu flit bursei" (Ziua, 26.01.2007), "Mitropolitul Anania dă cu flit CNSAS" (Monitorul de Neamț, 4.09.2007). În exemple, sensul dominant al expresiei este "a sfida", "a ignora". Și verbul a flitui a fost preluat de limbajul jurnalistic, pentru a fi plasat în titluri șocante: "Vosganian - acceptat de parlament, flituit de Băsescu" (Evenimentul zilei, 13.12.2006); "George Vintilă "flituit" în adolescență!" (Suceava News, 28.09.2007), "Milică, flituit pe
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
în clipa în care, înțelegându-și condiția, încearcă s-o depășească. Disperarea nu este un act de curaj. Pesimismul este filozofia indivizilor comozi. A fi este mai greu (și, prin aceasta, mai nobil) decât a nu fi. A face este verbul cel mai demn din vocabularul nostru." (subl. aut., p. 412) Cine vrea, așadar, să afle ceva sau cât mai multe despre această infinitate tematică a vieții pariziene - prin extrapolare, occidentale - a deceniului 8 al secolului trecut, le găsește în Jurnalul
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
umblă cu populisme, ca de obicei" (romanialibera.ro); "să nu mai bagi populisme de astea" (forum.softpedia.com). Pe lîngă construcțiile colocviale deja citate (a veni cu..., a umbla cu..., a băga populisme), se constată recursul frecvent la combinarea cu verbul a face, care intră ușor în alcătuirea unor locuțiuni sau expresii, ca mijloc simplu, universal, lipsit de nuanțe, de a desemna o acțiune. Se vorbește, așadar, despre a face populisme: Nu e cazul să facem populisme de dragul cărora să sacrificăm
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
și demagogie ieftină aproape zilnic" (ciutacu.ro); Nu mai faceți populisme ieftine" (cotidianul.ro). A face populisme este echivalentul familiar și non-standard al unei formulări de tipul "a avea o atitudine populistă", "a avea manifestări de populism"; utilizarea expresiei cu verbul a face este un semn al vulgarizării limbajului politic actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
că o vedeam aproape prin absurd, un absurd care nu aveam cum să sper că va mai avea puterea să se repete". în chipul unui specific structural, o călătorie are pentru Ana Blandiana două părți distincte, denumite cu ajutorul a două verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
e oare descompunerea o simplitate pe dos?) ale prestației d-sale textuale ori pur și simplu ale existenței. Avem a face, s-ar zice, cu semnele unei sfieli, ale unei rețineri, de factură mai curînd subliminală, a marelui expert întru verb, care nu se îndură a se abandona cu ușurință imaginarului propriu, atît de elaborat, de stufos, de nu de-a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Fie că vorbești de nordul hiperindustrializat, plesnind de prosperitate, de sudul mai sărac, dar de-un farmec unic, de țărmurile de-o frumusețe înmărmuritoare sau de partea ei centrală, mustind de istorie, Italia pare țara ideală pentru a trăi. Subliniez verbul, pentru că nicăieri în altă parte n-am avut senzația că trebuie să renunți la somn, la odihnă, la lene în favoarea unor exerciții de admirație. Există un bun gust seducător în tot ce se întâmplă în Italia. De la modă, la bucătărie
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile ale unor texte îngălbenite, a le face dreptate, N. Manolescu nu idealizează însă niciodată. Nu rareori, verbul d-sale e condescendent-ironic: "Dilema erotică ne amintește chiar de Enăchiță. Iubit de douî junele, Asachi declară încurcat: însă care din aceste/ Să v-o las, care s-o iau,/ Hotărîre gre îm este,/ Nu știu ce să fac nici eu". Sau
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
pentru plural, sensul figurat: "level of energy or enthusiasm"; în internet se găsesc și exemple de calchiere în alte limbi: fr. recharger mes batteries, it. ricaricare le batterie etc.). Întrucît încărcarea bateriilor vizează funcționarea, nu e de mirare că și verbul a funcționa este folosit cel puțin la fel de frecvent, cu referire la existența cotidiană. Banalitatea dezumanizantă e uneori autoironică, alteori pur și simplu clișeizată: "funcționez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
trage pe dreapta "a se culca", a-și face plinul "a mînca, a bea") sau ale situațiilor de criză (a fi în pană, a rămîne pe jantă). În noile inventare de argou contemporan (123urban.ro, dictionarurban.ro) sînt înregistrate și verbul a parca, cu mai multe sensuri figurate, precum și expresia a sta parcat "a sta liniștit, a rămâne calm": Stai parcat mă, e de-al nostru!". Corpul uman poate fi transpus în metafore tehnice (în special automobilistice): întregul e o caroserie
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuși. Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt verbele acțiunilor mele zilnice. Sunt (sau aș vrea să fiu) o părticică din conștiința critică a actualității literare. Încerc să înțeleg și să comunic ce înțeleg. Nu-mi ascund opțiunile, dar nici nu vreau să le impun altora, cu orice preț
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
cîteva nume de scriitori a căror valoare a fost nu o dată exagerată inclusiv din pricini de megalomanie oficială. Pour la bonne bouche, să mai dăm cîteva citate: "...să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
se înfurie Axinte, care în tot timpul ăsta a stat în spatele lui și a citit cuvânt cu cuvânt. Păi, cum adică, băi Ruruk, asta e o porcărie, ne pierdem cititorii imediat. Trebuie să fie ceva mai dinamic, trebuie să ai verb și să le iei ochii. Cine mai citește așa ceva în ziua de azi? Așa nu mai prindem noi publicul. Cine bea vodcă? Numai nenorociții ăia de troli și vreun goblin, vezi să nu te citească ăia. Noi căutăm un public
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
forum.digitalworld.ro); "mersic, mersic și la mai mare!" (metalfan.ro/forum); "eu i-am spus mersic lui Lulu" (egirl.ro) etc. E folosit chiar într-un context tipic verbal, cu subiect (situație în care mulțumesc își reactivează valoarea de verb): "eu mersic că m-ai scos din..." (puck.weblog.ro). În alte cazuri, mersic este tratat ca un substantiv invariabil (ca și mersi, în exemple de tipul "mersi mulți și pupici la toate fetele", treiursuleti.ro/forum). Interpretarea substantivală a
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
trecînd în revistă principalele atestări și dezbateri semantice (p. 133-136). Explicația pe care o dă evoluției semantice a termenului se potrivește foarte bine cu legile cognitive ale schimbării lingvistice și, mai ales, cu o logică a percepției istorice: Faptul că verbul a descăleca, desemnând coborârea de pe cal, a luat la valahi, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului reprezentat de codrii deși, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia nu poate avea altă
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
și însemnări românești din secolul al XVI-lea, p. 111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate: "Așadar, a descăleca înseamnă a cuceri și a coloniza. Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a descăleca îi atestă polisemantismul: verbul apare ca tranzitiv, cu complement direct - care indică fie ocuparea, fie întemeierea: "au început despre Răsărit a pogorî limbi noao și a împresura și cu sila a descăleca părți de-ale Apusului" (C. Cantacuzino
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
XVI-lea, p. 111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate: "Așadar, a descăleca înseamnă a cuceri și a coloniza. Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a descăleca îi atestă polisemantismul: verbul apare ca tranzitiv, cu complement direct - care indică fie ocuparea, fie întemeierea: "au început despre Răsărit a pogorî limbi noao și a împresura și cu sila a descăleca părți de-ale Apusului" (C. Cantacuzino); "acest Roman vodă au descălecat tîrgul
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
specifică zonei lingvistice moldovenești, continuă să circule mai ales în titlul unor antologii de ghicitori. Dicționarele noastre înregistrează secvența cinel-cinel, fără a-i atribui o etimologie certă. Dicționarul Academiei (Litera C, 1940) prefera varianta cimel, pe care o punea în legătură cu verbul a cimili și cu substantivul cimilitură. Din păcate, și verbul a cimili are o etimologie nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
titlul unor antologii de ghicitori. Dicționarele noastre înregistrează secvența cinel-cinel, fără a-i atribui o etimologie certă. Dicționarul Academiei (Litera C, 1940) prefera varianta cimel, pe care o punea în legătură cu verbul a cimili și cu substantivul cimilitură. Din păcate, și verbul a cimili are o etimologie nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V. Bogrea presupunea (într-un
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
cimili și cu substantivul cimilitură. Din păcate, și verbul a cimili are o etimologie nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V. Bogrea presupunea (într-un studiu din 1920-21) existența unui verb a cini, al cărui imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V. Bogrea presupunea (într-un studiu din 1920-21) existența unui verb a cini, al cărui imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]