3,381 matches
-
lui Asahara din altă dimensiune și amintiri din celelate vieți pe care le va afla în timpul meditației. Această medicină va examina karma pacienților, nivelul energetic și va lua în considerare moartea și migrarea sufletului [...] Am visat la puncte de natură, verdeață cu clădiri care împresoară peisajul, unde medicina adevărată și învățământul sunt prezente. Această fantezie și Orașul Lotus s-au suprapus, sunt una și aceeași imagine.“ El visa să se dedice acestui univers utopic, continuând antrenamentul sever neîntinat de societate, practicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului. 6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărîmături. 27. Și locuitorii lor sunt neputincioși, spăimîntați și uluiți: sunt ca iarba de pe cîmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic. 28. Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea. 29. Deci pentru că ești mînios împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vrăjmașilor Săi. 14. " Am tăcut multă vreme, zice Domnul, am tăcut, și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gîfîi și voi răsufla. 15. Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca. 16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute le ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strîmbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
așa de probă. Azi se împlinesc 3(trei) ani de când cu toate că aveam treabă în altă parte, unde neapărat se presupunea prezența mea fizică, totuși am fost cam nepoliticos, dar imperios invitat să dau o raită pe „dincolo”, prin locuri cu verdeață, unde nu este nici întristare, nici suspin, ci viața ceea de care fugim cu toții în toată viața asta, sperând ca să vină cât mai târziu cu putință. Este ziua când am murit puțin, destul de convingător încât la un moment dat chiar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ulei parfumat - 5 lei Ulei de gătit - 2 lei Taxă gemeni - 200 lei Slujbă înmormântare cu decedat - 800 lei Slujbă înmormântare fără decedat - 500 lei Slujbă prin corespondență/telefon/Skype/Messenger/ - 300/350/500/550/ lei mențiune “la loc cu verdeață” - 40 lei mențiune “țărână din țărână” - 30 lei “la dreapta Tatălui”- 80 lei Slujbă cu sfârșit optimist și fericit - 100 lei Slujbă cu sfârșit, sfârșit - 80 lei Exorcism clasic - 2.000 lei Exorcism cu finalizare - 2500 lei Exorcism de tip
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e bine! Când spre codru mă îndrept Mă simt ca un prunc la piept, Codrul râde și suspină Pentru că nu-i sunt străină. Și când merg în țări străine Îi port freamătul cu mine, Seara, ziua, dimineața Mă mângâie cu verdeața. Trăiește codrul în mine, Lumea sa îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și-l iubesc. Și la vremea de ... nu sânt Am să mă prefac pământ Să rămân aici cu el... Trist e codrul singurel! RAIUL
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul și moara. Și cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung și trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeață și de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios. În sat aveam câțiva amici țărani, unul Petrea Petrișcanu mai ales. Alăturea stătea un personaj foarte important, un țăran, Tancă, care avea pe casă un cuib de cocostârci, păsări pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată la două săptămâni, imediat după orele de școală. Frizeria se găsea la întretăierea dintre 108th Street și Broadway, cuibărită în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atâta piept și braț, inimă și nădejde, Îți spunea ceva, nu-i așa? În primul rând, Îți spunea că faptele individuale erau pline de mesaje și Înțelesuri, dar nu puteai fi sigur ce Însemna mesajul. Ea dorea o boltă de verdeață În camera ei de zi, o perdea de frunze lucitoare, flori, o grădină, binecuvântări de prospețime și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
capacitatea de a spune lucruri de joasă speță și a le face să sune cât se poate de decent. N-avem secrete, eu și Sheba. Prima dată când l-am văzut dezbrăcat, știi la ce m-am gândit, Barbara? La verdețuri proaspete învelite într-o pânză albă și curată. La ciuperci abia scoase din pământ. Vorbesc serios. Era comestibil. Se spală pe cap în fiecare seară. Închipuie-ți! Strălucea de curățenie. Vanitatea adolescenței, probabil! Sau nu, poate anxietatea ei. Propriul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văzut-o și și-a și dat seama ? În drum spre Idaho, avea să-l anunțe că întâi trebuia să divorțeze. Jina se așteptase să se îndrăgostească de ferma lui Zach, pentru că și-o imaginase ca un loc plin de verdeață. Numai că adevărul era că singurele lucruri frumoase de la fermă erau rândurile de sfeclă de zahăr și de cartofi; pământul dintre și dimprejurul acestor straturi era tare ca piatra și cenușiu. Mirosul de pelin era peste tot; un pas, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zisul centru, primăria, restaurantul, un birt mai arătos, iată localul fostei judecătorii, acum cămin cultural, în sfârșit casa învățătorului, unde oprirăm; dacă am mai fi mers douăzeci-treizeci de metri și-am fi cotit la dreapta pe ulița ascunsă toată în verdeața pomilor și copacilor înnoiți, am fi ajuns, după a treia curte, la casa lui Lung. Calul opri, coborârăm din șaretă, și în cerdacul casei ne aștepta de câteva minute - fuseserăm zăriți de mai înainte de-a lungul drumului comunal - doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Uzina electrică, altul la prefectură, un al treilea la Liceul teoretic, ceilalți la fabrici din oraș. Cu toți aceștia, domnul Pavel se mai întâlnea din când în când grădina din centru, dar numai primăvara, în zilele călduroase de reînviere a verdeții și în cele prelungi de vară. Rostogoleau amintiri, totul părea sau chiar era cronica altui timp, necunoscut noilor generații. Amintirile evoluau din timpul trăit de ei sub domnia regelui Carol I, a regelui Ferdinand, apoi a lui Carol al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după 14 ore de zbor, la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta colectivul ambasadei. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, cu grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare "colaborator" în parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de departe și trecea în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie gătită ca de sărbătoare; funcționarii se mișcau încet, schimbau saluturi cu cunoscuții; mașina pufăia, pleca; gara rămânea mică și singuratică în pacea amurgului. Plecam în trap țăcănit, pe gânduri; tăcerea pustiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am lăsat calul la crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți pline de țipirig stăteau până la piept cai, mestecând leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o prăpastie. Și pentru mine erau surprinderi mari vorbele ei întretăiate, întunecate, sfioase, cu care-mi spunea acestea și mă făcea să înțeleg că n-aștepta nimic de la mine. Într-un rând, în zori, în ascunzișul pădurii de trestii și verdeață, îmi zise cu glas tulburat: Taica poate să și afle tot - parcă nu mă tem de nimic... Eu am să-i spun atunci, că altfel nu se putea... Când atunci? Când o afla... Mi-e frică tare, dar atunci poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și răzbătea până la mine înăbușit, trist, ca din fundul pământului. Treceam printre fagi uriași încărcați de jâr. Eram întovărășit uneori de Voinea. Tăceam și eu, tăcea și el, și ne strecuram printre tufișuri, pe poteca umedă, înecată în bogăția de verdeață. Când dădeam la margine, creștea lumina și se auzeau spre câșlărie tălăngile vacilor boierești. Sunau lin cu sunete felurite, unele joase și altele tot mai subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc de verdeață și de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie, Nicula Ursake era ieșit la slujba lui și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva îi dădu un pumn și copilul o luă la fugă, cu sângele curgându-i din nas. Valerius își făcea loc prin mulțime, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi... Acum trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că tocmai Legiunea a treisprezea a trebuit să construiască amfiteatrul, din porunca lui Vitellius, după ce a fost învinsă primăvara trecută aici, la Bedriacum, de Caecina și de Valens? Uiți că, în timp ce soldații noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici a organizat Caecina luptele de gladiatori în cinstea lui Vitellius și că Valerius a trebuit să lupte? Soldații noștri au intrat în Cremona orbiți de ură și au vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
striată încă îi dădeau un aer vesel. Astfel, familia îl înzestră treptat pe Sampath cu diferite comodități și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]