1,765 matches
-
cazul unei traduceri din neerlandeză într-o limbă romanică, dacă în textul original apare cuvîntul neef [ne·f] sau cuvîntul nicht [nixt] și nu se dau relații suplimentare, fiindcă fiecare întrunește două semnificații distincte: "nepot" și "văr", respectiv "nepoată" și verișoară". O posibilitate de a depăși totuși impasul poate fi, în acest caz, faptul că, uneori, folosirile cu prima accepțiune antrenează determinanți explicativi sau sînt evitate prin preferarea unor sinonime. Și în limba română, forma lingvistică nepot întrunește mai multe semnificații
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau al fiicei" ori de "copil al fratelui sau al surorii". Cu determinări, această formă poate viza însă și înrudiri, în linie descendentă, de grade mai îndepărtate, încît se poate spune nepot de văr (deci, "copil al vărului sau al verișoarei") ori nepot de văr de-al doilea, care ar fi gradul cel mai îndepărtat exprimabil prin antrenarea acestui cuvînt. Importante sînt însă cele două semnificații de bază, care urmează situația reprezentată de originalul latinesc nepos, -otis, ce întrunește și el
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și Franz von Moor sunt probabil bazate pe Edmund și Edgar din piesa lui Shakespeare, Regele Lear. Karl, un idealist impetuos, a fugit de acasă pentru a duce o viață dezmățata, iar acum dorește să se întoarcă acasă și la verișoară lui Amalia, pe care o iubește. Dar maleficul sau frate, Franz, îl convinge pe bătrânul lor tata să nu-l ierte pe Karl și îi scrie o scrisoare lui Karl, ca venind din partea tatălui lor, în care este anunțat că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
susținea, în ciuda iritării provocate lui Verdi, ca pudicul public napoletan n ar accepta niciodată că o amantă a unui prinț să apară pe scenă. Și astfel încântătoarea Lady Milford s-a transformat în mult mai puțin marcanta Federica d‘Ostheim, verișoară văduva a lui Rodolfo. Prințul și Președintele au fost contopiți într-un singur personaj, Contele Walter, o figură macbethiană, care își omorâse predecesorul. Poate mai important este faptul că lumea în care Luisa și tatăl ei se mișcau în piesa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
secolului 19 Personaje: Stiffelio (Rodolfo Muller), preot presbiterian (tenor); Lină, soția lui (soprana); Stankar, tatăl Linei (bariton); Jorg, un preot în etate (baș); Raffaele di Leuthold, un nobil, vinovat de decăderea Linei (tenor); Federico di Frengel, vărul Linei (tenor); Dorotea, verișoară Linei (mezzo-soprana); membri ai casei lui Stankar, prieteni și adepți ai lui Stiffelio Actul I Castelul lui Stankar lângă Salzburg. Întoarcerea lui Stiffelio, capul unei secte protestante, nu cu mult timp în urmă persecutate, este așteptată cu nerăbdare de familie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu nerăbdare de familie și de prieteni. Înlocuitorul sau Jorg împărtășește zelul religios al lui Stiffelio, dar se teme că acest zel ar putea fi știrbit de dragostea pentru soția acestuia, Lină. Stiffelio își face apariția spre bucuria generală. Dorotea, verișoară Linei, îi spune lui Stiffelio despre un matelot care l-a căutat de mai multe ori. Stiffelio realizează că acesta trebuie să fie un anume Walter, cel care l-a informat despre un incident la care fusese martor - un tânăr
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și atinge astfel un aspect antropologic fundamental, de multe ori trecut cu vederea: faptul că, în esență, mobilul inițial al călătoriei eroului (ca urmare a poruncii tatălui) e pasibil de hybris, din moment ce Harap-Alb urma să o pețească pe una dintre verișoarele sale. De aceea, deplasarea dorinței erotice a personajului către fiica împăratului Roș nu e întâmplătoare: căsătoria finală a celor doi semnifică nu doar evitarea unuia dintre păcatele capitale ale societăților primitive (incestul), ci și instaurarea unei noi ordini a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu sesizam nicio diferență majoră între băieți și fete atunci când venea vorba despre jocurile de la bloc. Este posibil, rememorez acum, ca această chestiune să fie dată și de faptul că alături de mine și de fratele meu se afla, foarte des, verișoara noastră de pe tată, pe care o priveam (iar asta ține și azi) ca pe o soră. Existau, totuși, două excepții - jocul de fotbal și jocul de-a războiul. În jocul de fotbal fetele nu erau niciodată implicate. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
prietenii mei mă văd o idealistă imatură, dar eu sunt fericită cu deciziile mele, am ajuns exact acolo unde mi-am dorit acum 25 de ani. Sunt un fel de avocată pentru femeile ca mama mea, pentru prietenele mele, pentru verișoarele mele, pentru toate femeile care au fost abuzate fizic, emoțional, psihologic. Sunt un fel de avocată pentru femeile ca mine care au fost hărțuite sexual de bărbați aflați în poziție de conducere, de membrii ai familiei, de necunoscuți pe stradă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și triste; tristețe derivată din incertitudinile economice, din lamentările continue ale mamei mele, a nostalgiei sale pentru "vremurile frumoase de altădată". Am avut o copilărie și o adolescență aproape fără bărbați, dar în familie, înconjurat de femei: mama, sora, mătuși, verișoare...; nu am frați, unchii și verișorii (cu câteva excepții) au fost puțin prezenți și puțin semnificativi. În cadrul familial, raporturile dintre bărbați și femei erau respectuoase, formale, ca în imaginea tradițională a bunelor familii burgheze. Nu-mi amintesc în familia mea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cu gândul sosirii mele. Ai dreptate, nașule, că nașa stă cam rău cu inima! Fetița s-a urcat pe perna din spate și finu’ Vasile a plecat ca un bolid. Era Duminică după amiaza. A oprit mai întâi la o verișoară a mamei, tanti Leonorica - era în drum - a lăsat-o pe fetiță acolo ca să meargă amândouă la părinți. Iar el s-a întors după mine. La țară, Duminica după amiază lumea iese la portiță, mai ales femeile, și-și deapănă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine: Cine știe. S-o fi săturat, săracul, dacă nu-i dădeai drumul nici ziua, nici noaptea! Tata n-a mai zis nimic, ca și cum lucrurile trebuiau să fie așa. Dragostea nepoților Peste zi au venit la mine doi nepoți de verișoară. Ea se căsătorise cu un prieten din copilărie, Georgică, acum preot în sat: părintele Gheorghe Vasilescu, și aveau trei copii: Liana, într-a opta, Liviu, într-a șasea, și Justina, într-a patra. Copiii erau frumoși, vioi și inteligenți. Liana
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
catedrală, lucrare mereu întreruptă de vicisitudinile vremii: război, cutremure, secetă, comunism, începută de bunicul meu, preotul Petrache Scarlat, în anul 1925 (decedat în 1927), continuată de unchiul meu, preotul Ioachim Ghica (decedat în 1938) și terminată de cumnatul meu de verișoară, preotul Gheorghe Vasilescu, împreună cu colegul său de apostolat, preotul Gheroghe Cazan, cei mai înstăriți au donat foarte mult, iar cei săraci au dat și mai multe: multe văduve dând tot ce primeau pentru viața lor, pensioara de la colectiv, de 50
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ecaterinei BÎlu); la vila Arhipescu, pe str. ștefan cel Mare, mai sus de casa Vasile Ciurea și la Tinca Statilescu, pe str. Română, unde a funcționat primul cenaclu literar fălticenean. 792 văd pe urmă ce mai pot căpăta. Cele cuvenite verișoarei mele de la soția mea și de la mine. Ție calde salutări și urări de sănătate. M. V. Pienescu P.S. Nu mă face să aștept mult un răspuns! 26 Buc., 28/III.1975 Dragă Eugen, Nota semnată de C. Azoiții În ziarul 298
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Pa Malca Schechter am mai Întâlnit-o la București, cam de mult, la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din trecut și răscumpărat; trebuie să reînviem trecutul, să-l clarificăm, să-l purificăm, trebuie, în sfârșit, să ne mântuim unul pe celălalt, să ne reîntregim, nu înțelegi... Nu l-am cunoscut pe atunci, era oarecum logodit cu una dintre verișoarele mele, cu Edna, dac-o ții minte, nu, n-ai cum s-o știi, și pe urmă ea i-a făcut vânt și mie mi-a fost milă de el... — Dar unde l-ai întâlnit? După ce-ai fugit? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am crescut împreună, că ne-am iubit?... Nu i-am spus niciodată cum au stat lucrurile. Când m-a întrebat dacă a mai existat cineva în viața mea, i-am răspuns că nu. Și, desigur, n-a știut nimic, nici verișoarele mele nu știau, îți aduci aminte cum țineam totul în secret când eram copii... — Da. Era ceva atât de prețios, Hartley. Desigur că țineam totul în secret. Era prețios și tainic și sfânt. — Așa încât nu exista nici o primejdie ca cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens, și-apăram pe cei care erau împotriva regimului... Ancheta unde a fost, la Deva? Da. Dar am avut noroc. Eu eram cunoscut printre anchetatori, și unul dintre ei, Cozmescu, a avut o verișoară care a avut o condamnare de drept comun... A luat 3 ani pentru nu știu ce delapidare și-a venit la mine că mă știa că-s cumva combativ așa: Uite verișoară-mea... Să faceți ce știți! Și m-am luptat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
printre anchetatori, și unul dintre ei, Cozmescu, a avut o verișoară care a avut o condamnare de drept comun... A luat 3 ani pentru nu știu ce delapidare și-a venit la mine că mă știa că-s cumva combativ așa: Uite verișoară-mea... Să faceți ce știți! Și m-am luptat pentru ea și am scăpat-o de pușcărie, schimbându-i calificarea în neglijență în serviciu, care a intrat într-o grațiere. Și la proces Cozmescu mi-a fost repartizat ca anchetator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
au primit ceilalți? Lu’ fratele meu, medicul, i-o’ dat 3 ani, da’ la recurs i-o mai luat un an și-așa c-a făcut numai doi ani de-nchisoare. Verișorii mei 25 de ani de-nchisore, băiatul lor 20, verișoara mea 12 ani, eu zece ani. Eu am avut cea mai mică condamnare... Ceilalți din Pir: 25 de ani, 10 ani femeia, fiicele ei câte un an, pentru că fetițele-o zis că ele n-o’ știut, și la un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani erau cele care făceau gospodărie, găteau, spălau rufe, și în ele aveau mai multă încredere. Era prima cameră jos, o cameră specială pentru ele. Lângă ele era camera cu cele care aveau douășpe’ ani condamnare. Acolo a fost și verișoara mea. Sus la etaj erau iară trei camere, unde erau unele până la șase ani, una până la zece ani, și pe-ormă noi, cu zece ani, separat, în alt dormitor. Restu’ nu aveau voie în dormitoarele astea moderne, erau repartizate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-a întâmplat, dar oricum nu mai era necesar să spun nimic, deoarece eram cam verde la față și mă țineam de burtă datorită durerilor care le aveam. La vernisaj am mai avut plăcerea să mă întâlnesc și cu o verișoară de-a mea din Bacău, pe nume Brândușa Dascălu, cu care nu mă văzusem de 20 de ani, și m-am întâlnit cu ea chiar la vernisaj. Știam că va veni la această manifestare și eram curios cum arată acum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lipsă de personal, lipsă de competență legală, lipsă de dovezi, vicii de formă, etc. Dar să ne întoarcem la „opincă”, ca să nu pățim ca viceprimarul din Harghita. Și aici se manifestă ingeniozitatea „băieților inteligenți”, mai ales în domeniul Tradiției. O verișoară din Brașov, acum 40-45 de ani, a făcut mare nuntă „cu dar” la Restaurantul Cerbul Carpatin, mirele fiind ajutat substanțial de tot personalul restaurantului (era și el ospătar profesionist), după care, acesta a dispărut cu banii, și dus a fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și cald. Nu știu dacă și voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă confesez microfonului. Să-mi miaun bucuria sau necazul? Bucurie, căci Felis silvestris, verișoara mea, nu mi-a mai răbdat absența și a coborât În dulce cu ghilimele târgul Ieșilor. Necaz, căci a fost tare dezamăgită; nu de mine, ci de locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răbdare o săptămână. Nu vreau să pierd trenul, căci ce e mai plăcut decât un week end cu Felis silvestris? „Meridian“, 9 februarie 2001, ora 12,46 19. Mă cheamă Moti. IV Să știți că am petrecut de minune cu verișoara Felis silvestris. Deși nu sărbătoresc sfântul Valentin, am lempăit și oleacă de șampanie; nu din aceeași cupă, dar vă spun altă dată de ce. À propos de Felis: Eu sunt catus adică, pe românește, pisica isteață. Chiar așa. Și v’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]