1,976 matches
-
doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului, este, totodată, un personaj cristic. Vă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent în douăzeci și cinci de
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
fac evaluări și trebuie să aibă în vedere și posibilitatea că acestea să fie eronate. Așadar, activitatea de informații are un caracter dual. Serviciile vor să afle tot ce se poate despre lume, iar obiectivul acestora poate fi caracterizat de versetul biblic pe care Allen Dulles, directorul CIA pe perioada mandatului președintelui Eisenhower, l-a adoptat ca motto: „Trebuie să cunoști adevărul, iar adevărul te va elibera”13. Însă serviciile secrete nu trebuie să uite niciodată că aflarea adevărului implică o
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani, și la care ne-am referit mai devreme; a ținut câteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (și anume Expunere despre câteva pasaje din epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile relevate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a treisprezecea) sunt fără îndoială fără legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filosofic și teologic, cum sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe afirmația din 1 Tim. 2, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mântuie efectiv. Într-adevăr, într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosperus spune că unii membri ai comunității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1-3. Până și în ce privește binecuvântările lui Iacov (Fac. 49) al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Crisots (de ex. în versetul 11), nu renunță la interpretarea literală (pământul lui Iuda e bogat în vii); la versetul 27, chiar dacă nu respinge exegeza care vede în Veniamin, lup rapace, un typos așa cum vedea Pavel, declară că preferă acestei interpretări referirea la istoria tribului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Crisots (de ex. în versetul 11), nu renunță la interpretarea literală (pământul lui Iuda e bogat în vii); la versetul 27, chiar dacă nu respinge exegeza care vede în Veniamin, lup rapace, un typos așa cum vedea Pavel, declară că preferă acestei interpretări referirea la istoria tribului siraelit. Concepția privind păcatul originar și consecințele sale (Rom. 5), analiza opoziției carne-duh și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1027 de scrisori repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. În marea lor majoritate scrisorile sunt foarte scurte, uneori sunt compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente care se regăsesc în alte 14 scrisori!). Totodată, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie sau alta, ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atât exegeza adevărată cât educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Esihie preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sunt reduse, în cazul lui Origen, și întâlnit și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani și la care ne-am referit mai devreme; a ținut cîteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (Expunere despre cîteva pasaje din Epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile ridicate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă la a treisprezecea) nu au legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filozofic și teologic, cum sînt exegeza primelor versete din cartea Facerii, interpretarea creației lumii, în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe afirmația din 1 Tim. 2, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mîntuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1.027 de scrisori repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. în marea lor majoritate de scrisorile sînt foarte scurte, uneori fiind compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente ce se regăsesc în alte 14 scrisori!). De asemenea, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rezultă din titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Citatele din Noul Testament sînt date, pe cît posibil, după traducerea lor în Biblia sinodală. Cînd textul biblic citat de autor este diferit de cel din Biblia sinodală, am dat prioritate traducerii din italiană. Spre exemplu, în cazul de față, începutul versetului 25, „Harul lui Isus Cristos...”, este citat de autor după versiunea greacă stabilită în ediția Nestle-Aland a NT, în timp ce traducerea sinodală urmează o altă versiune greacă (n.red.). * spirituali, în it., în orig. (n.red.). * cenobio, în it., în orig
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faptul că are ochi ca de om, iar din gura sa ies enormități (:γ (ς8∀) arată că este vorba de o ființă umană. Acest portret simbolic al lui Antiochos al IV‑lea devine portretul Anticristului la Părinți Bisericii. În continuare, versetele 9‑13 descriu adunarea unui tribunal ceresc în jurul Celui vechi de zile, tribunal căruia îi revine judecarea celei de‑a patra fiare: „Eu mă uitam mereu, din pricina vorbelor mari pe care acel corn le grăia. Am privit până când fiara a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de asemenea la manifestarea divinității. În fiecare lună, evreii erau obligați să celebreze la templu aniversarea regelui și să participe la sărbătorile dionisiace. 3) Corupție. Antiochos cumpără fidelitatea supușilor săi cu daruri și titluri nobiliare (cf. 1Mac. 3,36). Ultimele versete ale capitolului proiectează în viitor episodul morții tiranului, la capătul unei campanii victorioase duse împotriva Egiptului, Libiei și Etiopiei. Acestea sunt regatele care apar în scrierile Sfinților Părinți ca victime prin excelență ale Anticristului. Se pare că regele i‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al Anticristului. Locurile paralele, respectiv Mt. 24-25 și Lc. 21, nu aduc nici un element inedit semnificativ. Epistola 2 Tesaloniceni Unul dintre cele mai importante texte referitoare la adversarul eshatologic se află în A doua epistolă către Tesaloniceni, în capitolul 2, versetele 1‑12. Aproape toți autorii creștini care au scris despre sfârșitul lumii, despre Anticrist și despre a doua venire a lui Cristos comentează, analizează sau cel puțin evocă acest pasaj. 2 Tesaloniceni este o calchiere, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Din perspectiva acestei interpretări termenii ar face referire la anumite personaje sau realități contemporane lui Pseudo‑Pavel. Participiul neutru („ce îl oprește”) ar fi, cum s‑a spus de multe ori, o aluzie la Imperiul Roman, dat fiind faptul că versetul următor se referă la împăratul roman. Pentru această interpretare optează, de exemplu, în zilele noastre, F. Sbaffoni. Alți exegeți au propus pentru participiul masculin ® 6∀ϑΞΠΤ< chiar persoana apostolului Pavel (O. Cullmann). Potrivit acestei interpretări, neutrul ar constitui o aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe necredincioși prin minuni și semne mincinoase. Cristos îl ucide prin „suflarea gurii Sale”, punând astfel capăt „antiparusiei”. Epistola întâi a lui Ioan Denumirea de „Anticrist” apare pentru prima dată în epistolele ioaneice. Astfel, în capitolul 2 al Epistolei întâi, versetele 18‑22* putem citi: 18 Α∀4∗∴∀, ƒΦΠςϑ0 ∫Δ∀ ƒΦϑ∴<, 6∀ℜ 6∀2©Η ″6≅βΦ∀ϑγ ©ϑ4 <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η ♣ΔΠγϑ∀4, 6∀ℜ <¬< <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅4 Β≅88≅ℜ (γ(<∀Φ4<θ ©2γ< (4<φΦ6≅:γ< ©ϑ4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acum (în sânul Bisericilor din Asia Mică: cap. 2-4); și cele ce se vor petrece după acestea (tainele cerești dezvăluite profetului în cap. 4,1-22,5). Apocalipsa propriu‑zisă se află în ultima dintre cele trei părți. Pornind de la primul verset al capitolului 5: „Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinlăuntru și pe dos, pecetluită cu șapte peceți” (5∀ℜ γ⊃∗≅< ♣Βℜ ϑ↑< ∗γ>4< ϑ≅¬ 6∀20:Ξ<≅Λ ♣Βℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În acest timp, în cer, are loc lupta dintre oastea balaurului și oastea arhanghelului Mihail. Balaurul - numit de asemenea „șarpele cel de demult”, diavol și Satan - este învins, temporar, și exilat pe pământ împreună cu ceilalți îngeri (ai întunericului) din jurul său. Versetele 10‑12 alcătuiesc un imn de slavă înălțat de îngerii din cer. Acesta poate fi de asemenea înțeles ca un imn de bucurie din partea creștinilor care participă, încă din viața lor pământească, la fericirea cerească (creștinii sunt triumfători în fața diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Femeia reprezintă poporul lui Israel - ea poartă pe cap o cunună de douăsprezece stele care închipuie cele douăsprezece seminții. Nu ne vom ocupa aici de modelele anterioare, „păgâne”, ale acestor simboluri. În schimb, modelul scripturistic se regăsește în bine cunoscutul verset de la Isaia 7,14 (LXX), în care se vorbește despre o fecioară care „va lua în pântece și va naște fiu”. Creștinii au văzut întotdeauna acest verset ca pe o prorocie a nașterii lui Isus. Traducerea cuvântului ebraic ‘almăh, însemnând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păgâne”, ale acestor simboluri. În schimb, modelul scripturistic se regăsește în bine cunoscutul verset de la Isaia 7,14 (LXX), în care se vorbește despre o fecioară care „va lua în pântece și va naște fiu”. Creștinii au văzut întotdeauna acest verset ca pe o prorocie a nașterii lui Isus. Traducerea cuvântului ebraic ‘almăh, însemnând „femeie tânără”, prin termenul grec Β∀Δ2Ξ<≅Η („fecioară”) a fost contestată de evrei. Apocalipsa ne oferă, așadar, primele dezvoltări exegetice și teologice ale versetului. Profeția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]