1,037 matches
-
predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac, fără să-l Întreb ce-l intere sează cu adevărat și fără să mă mai Întreb ce va rămâne pentru judecata sau simpla curiozitate a viitorului. Primăvara, 1950 Cartea a doua Antropologia omului bucureștean Apariția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
subțioară printre sciți și consiliile literare ale unui mare editor neștiutor de carte. - Exercițiile de retorică ale unui tânăr dactilograf pornit să descopere neapărat rețetele vieții. - L’homme et la bête sau bărbatul prea onest și târfa lui legitimă. - Cădere vertiginoasă de cortină la 1910 și o altă reprezentație care se anunță. AM ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întârziat fatal. Și primul meu gând e că, dacă tot am întârziat și mi s-au închis porțile cerului, măcar să mă întorc pe pământ, la mama care mă cheamă cu atâta jale. Pornesc înapoi spre lumea din care plecasem, cobor vertiginos, mă apropii de corpul meu, încerc să revin la viață, să intru la loc în mine însumi, așa cum intri într-o haină cu care te-ai obișnuit sau într-o cameră a ta. Nici asta nu izbutesc: corpul meu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest termen s-a întâmplat însă ceva îngrozitor: am avut o reșută! Mă simțeam mult mai rău, aveam amețeli și grețuri, stomacul mi se stricase din nou și căpătasem culoarea simptomatică, temperatura crescuse vertiginos... Aceasta însemna o prelungire la infinit a șederii mele la spital. și pe loc m-am hotărât să măsluiesc cărțile... La vizite nu aveam să declar nimic din toate aceste simptome, stomacul nu putea să mi-l controleze nimeni, iar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în carton, era acceptat. Nu de puține ori se întâmpla să ne întoarcem acasă cu cele patru ouă fără petrol. În această situație, în mod spontan și explicabil, considerația, stima și respectul față de aceste păsări din ordinul galiformelor a crescut vertiginos, în creația populară apărând numeroase și variate "opere lirice" care eternizau contribuția hotărâtoare și decisivă a acestor aripate la luminarea poporului român în măreața operă de construire a socialismului victorios la sate și orașe... Uraaaa!!! Uraaaa!!! Iată doar una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
I.) „Fiecare din noi a urmărit cu multă atenție desfășurarea istoricului Congres de la Moscova al Partidului Comunist. Lucrările lui au arătat că în Uniunea Sovietică știința și tehnica, puse în slujba omului, se vor dezvolta în viitorii ani și mai vertiginos decât până acum, căci condițiile social-economice prielnice progresului tehnic sunt îndeplinite cu prisosință. Interdependența între cercetarea teoretică, fundamentală și tehnică este condiționată de organizația social-economică unde ele se devoltă. Legătura perfect armonioasă între ele nu poate avea loc decât acolo
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în cel pozitiv și viteza începu să-i crească vertiginos. În urma ei rămînea un abur aproape imperceptibil. Cabina se apla tizase puțin, dar se afla, în continuare, la locul ei. Nici o picătură roșie nu se mai iro sea, iar marginile părții aceleia pînă de curînd darnică în picături se răsfrîn
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
argheziană: / Carte frumoasă, / cinste cui tea scris / este un elogiu / adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. / Din îndepărtate vremi, / cărțile au însoțit / viața oamenilor, / leau fost sfetnic / și călăuză, / leau luminat mințile / și leau încălzit inimile. / Vertiginoasele progrese / în tehnologia informației / au detronat cartea, / au diminuat dramatic interesul pentru lectură / și au condamnat librăriile / la sufocare / ... În încheiere am formulat / un alt elogiu / de data aceasta / direcționat spre cititori. / Iatăl: Carte înțeleaptă, / cinste celui ce te va
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
șovăi, dar nu exista nimic mai important acum. Recunoscu totodată că nu avea nici o șansă de întoarcere. Era ca și când ai încerca să oprești o avalanșă, o ploaie torențială, o naștere spontană, răsăritul soarelui sau valurile unei mări ce se lovesc vertiginos unele de altele. Bărbatul se lipi cu trupul lui încins de ea. Închise ochii, iar ultima percepție fusese aceea de a aștepta să simtă plăcerea de dinaintea actului. Sfâșiat de patima iubirii îi șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și nu vedeau nimic în jurul lor. La doi, trei pași de ei curgea înverșunată Tisa. Nenumărați oameni asistau de pe un pod la vuietul plăcut al valurilor înspumate ce se loveau, unele de altele la punctul lor de întâlnire, pe alocuri vertiginos învârtejându-se fără de nici un folos, dincolo de limitele rațiunii. La această scenă plăcută la privire și înfricoșătoare la atingere, fiecare devenise conștient de prezența celuilalt. Priveau cum valurile înspumate biciuiau și scăldau țărmul trecând peste mal și retrăgându-se imediat. Valurile Tisei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Trebuia să te-nalți ca un șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta moartea. Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape imposibil și fără precedent în filmul românesc : o exegeză (caragialiană) pe celuloid ! Punând la lucru un dispozitiv bahtinian, el transformă piesa Dale carnavalului într-un joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Colegiul Național „Cuza Vodă”, cea mai prestigioasă instituție de învățământ și cultură din urbea dintre vii, locul de formare a numeroase personalități de rang național și chiar internațional, se apropie cu pași vertiginoși de împlinirea unui secol de existență. Actul de naștere, sub forma Gimnaziului Privat din 1889, a fost rodul preocupărilor intelectualilor și oamenilor politici ai vremii, care au perceput și înțeles locul și rolul învățământului în formarea personalității și asigurarea unui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la Reziduuri. Reziduuri?! Ce să faceți acolo, la "groapa de gunoi"?! Don Șef tace. Privește fix înainte, mîinile i se încleștează pe volan, strînge din dinți și apasă pe accelerație. Arunc o privire prin parbriz și observ cum ne apropiem vertiginos de stopurile unui camion, care merge în fața noastră. Don Șef! țip eu, arătîndu-i. Șeful face o mișcare bruscă, rotește puțin volanul și trecem pe lîngă camion. Răsuflu greu, simțindu-mi inima cum bate să-mi spargă pieptul am trecut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
glumă - cum ar fi să nu apar în ziua respectivă. Am râs amândouă, iar Robyn mi-a zis ghiduș „Te dau în judecată!“, iar eu am reușit să nu izbucnesc într-un plâns isteric. Sunt în cădere liberă. Mă îndrept vertiginos spre pământ. Și nu am parașută. Nu știu cum, dar am ajuns într-o zonă complet nouă, dincolo de panica normală, dincolo de soluțiile normale. Numai un miracol mă poate salva. Toate speranțele mele sunt legate de această unică salvare. Am aprins cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
două poliții în stat, două justiții, două concepții și două conduceri politice și economice, dacă toți se amestecă, dacă toți ordonă și intervin, când și cum vor, prăbușirea, în circumstanțele interne și externe în care se găsește țara, va veni vertiginos. Horia Sima trebuia să înțeleagă să rămână numai comandantul Mișcării legionare, dar sub „direcția supremă a generalului Antonescu”. Activitatea de administrare a statului, trebuia să rămână, ca și armata, în afara influenței politice a Mișcării legionare. Pe de altă parte, legionarii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o camionetă prăfuită apare din direcția opusă, moment în care ambele încetinesc cu scrâșnet de frâne, apoi trec unul pe lângă celălalt într-un nor de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
James Bond, și sentimentele lui erau jenant de călîi și de inconsistente pe lîngă ale mele. Dar nu pot să spun că am suferit, pentru că așa am putut să mă angajez pe calea misionariatului (cu ceva succes : într-un moment vertiginos și, din păcate, scurt, la începutul clasei a noua, reușisem să mi cooptez aproape toți colegii la realizarea unui nou Bond), și, oricum, senzația de stăpînire absolută, necontestată asupra unui domeniu, fie el oricît de limitat și de nepopulat (deși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta cu sufletul la gură prăbușirea iminentă a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și un porc de peste 100 kg., pe care-l conserv ca supliment alimentar. Mă împrumutasem de aproape un milion - cam șapte salarii, dar aveam siguranța alimentației pe un an. Lumea din jurul meu începe să moară de foame, prețul cerealelor urcă vertiginos, lumea n are bani. Sosesc ajutoare alimentare din partea americanilor, dar comuniștii se opun acestor ajutoare! Mari frământări pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
viața și nu mai conta viitorul meu, în timp ce ea avea răspunderea pentru viitorul ei și al feciorului său! M-am bucurat că era apreciată atitudinea mea în acel moment de răscruce „de vânturi și de vreme” pentru ea!... Se apropia vertiginos momentul plecării mele în țară. M-am bucurat extrem la venire și acum îmi părea rău că plec. Cât de frumos petrecusem această lună la Paris și cât de repede trecuse! Mi-a spus hotărât că acum știu drumul către
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care o relevă comedia și râsul eliberator însoțite de happy end, ci un reflex meduzant al timpului său ăcel al Epocii de Aur în care regizorului îi sunt interzise rând pe rând filmele), imagine a unei lumi în descompunere vertiginoasă, cea a ultimului deceniu de comunism. Tenebrele, spectrele devin vizibile abia la lec- tură, opera lui Caragiale devenind la rândul ei un interpre- tant în chestionarea spiritului unei epoci și a identității profunde a locuitorilor ei. Bellu Zilber, în 1945
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și la liberali”, situațiunea este deplorabilă, adică „foarte tristă”, fotografiată în unicat, un excepționalism à la rou‑ maine, „în nicio țară nu s-a mai întâmplat”, falimentul inevitabil al economiei „bate la ușă”, situația internațională este în curs de deteriorare vertiginoasă prin apariția unei „complicațiuni” și anume „ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face ca orice moment să fie dorit cu aceeași ardoare cu care este imediat distrus.” În lumina acestor explicații sensul celor afirmate de Nae dobândește o semnificație cu caracter emblematic. El se extrage din acest circuit al istoriei ca succesiune vertiginoasă de calamități, gravitatea sa este contrafăcută pentru că acest lanț de calamități nu modifică paradoxal existența sa colaterală oricărei istorii. În același timp, realitatea este mereu în altă parte, Nae nu prezintă decât un fictiv și necreditabil scenariu apocaliptic ca orizont
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un nimic”, a provocat vertiginoasa rostogolire nevrotică către un final apoteozat în aceeași termeni ai nulei hipertrofiate, „și nimica mișcă.” „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee ; a intrat la o idee ? Fandacsia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]