1,227 matches
-
ne putem permite o privire mai nuanțată a relației omului cu mediul. Evoluția a mers de la forme de viață primitive, masive, greoaie - luați de exemplu dinozaurul -, tinzând spre forme perfecționate, zvelte, sprin- tene - luați de exemplu o căprioară ori o veveriță - sau, dacă vreți, de la brută la spirit. Mijloacele de apărare, pentru a particulariza doar cu asta, au evoluat de la adevăratele armuri, adică mijloace defensive, până la Înșelarea adversarului, adică metode active. Dacă am porni discuția de pe poziția vieții primitive, s’ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
puțin succes colonizarea spațiului antropizat, acele Încercări deci, devin mai insistente. Dacă depășim stadiul acestui spațiu, lărgindu-l la scara unei așezări, fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la Îndemână: toată zbaterea estivală după negentropie, căreia Îi dedicăm vacanța, nu ne Încarcă bateriile, ci doar compensează consumul ei din vremea iernii. Iar pentru iarna ce urmează, abia acum Începem Încărcarea bateriilor. La fel cum adunăm, noi ca și veverița, provizii, de fapt energetice. Dar nu intrăm Încă În aceste provizii, pentru a produce necesara negentropie, atâta vreme cât o putem Încă găsi de-a gata. Unde? Evident, o găsim la cele mai eficiente producătoare ale ei, anume la plante. Organisme care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
indicii. Totuși, poate ar fi mai nimerit să nu ne pripim valorificând “plenar” acea circumstanță atenuantă, ci s’o lăsăm doar ca subiect de meditație. Până la urmă, tot natura hotărăște. “Radiosfera”, 21 octombrie 1996, ora 12,07 103. Oameni și veverițe la cules Ce veți fi zicând astăzi, ascultându-mă? Poate: iar mănâncă ăsta ciuperci! Mărturisesc, drept pretext al subiectului de astăzi, că-mi plac În strachină, dar În natură mai abitir. Căci ciupercile se culeg, sunt “obiectul muncii” uneia dintre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a nu perturba ecosistemul, dar suprarecoltarea integral, justificând astfel complet Împrumutul de la natură care e agroecosistemul, căci Înlocuind extensivul cu intensivul evităm majorarea acestui Împrumut; și dobânda. Practicat Însă cu Înțelepciune, culesul apără natura. Cum face, fără să știe chiar, veverița. “Radiosfera”, 28 octombrie 1996, ora 12,08 104. Un crin... și nu numai De bună seamă ați fost ieri la vot; ca și mine. Și pot să spun că m’am simțit minunat, În sânul naturii, chiar dacă oleacă cam simbolică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag sama că și ei erau tot de El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire de vizita Celui Bun și Mare. Numai șarpele cel ticălos când
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Iezurele ( Meles taxus Pall) La familia Insectivore avem de-a face cu: Șoarecele (Sorex vulgaris L., Sorex araneus L.), Cărtița ( Sorex Fodiens Gm.), Ariciul (Erinaceus europaeus L.), și Sobolul ( Talpa europaea L) La familia Rodentia cunoaștem a exista în zonă: Veverița (Sciurus vulgaris L.), Veverița mică sau Veverița de fag (Mioxus Glis L), Șoarewcele alunariu, (Myoxus dryas Schreb. Myoxus Nitela schreb, Myoxus avelanarius Desm.), Șobolanul (Mus rattus L.), Cloțanul (Mus ducumanus L.), Șoarecele de casă (Mus musculus), Șoarecele de câmp (Mus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
La familia Insectivore avem de-a face cu: Șoarecele (Sorex vulgaris L., Sorex araneus L.), Cărtița ( Sorex Fodiens Gm.), Ariciul (Erinaceus europaeus L.), și Sobolul ( Talpa europaea L) La familia Rodentia cunoaștem a exista în zonă: Veverița (Sciurus vulgaris L.), Veverița mică sau Veverița de fag (Mioxus Glis L), Șoarewcele alunariu, (Myoxus dryas Schreb. Myoxus Nitela schreb, Myoxus avelanarius Desm.), Șobolanul (Mus rattus L.), Cloțanul (Mus ducumanus L.), Șoarecele de casă (Mus musculus), Șoarecele de câmp (Mus agrarius Pall., Arvicola arvalis
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avem de-a face cu: Șoarecele (Sorex vulgaris L., Sorex araneus L.), Cărtița ( Sorex Fodiens Gm.), Ariciul (Erinaceus europaeus L.), și Sobolul ( Talpa europaea L) La familia Rodentia cunoaștem a exista în zonă: Veverița (Sciurus vulgaris L.), Veverița mică sau Veverița de fag (Mioxus Glis L), Șoarewcele alunariu, (Myoxus dryas Schreb. Myoxus Nitela schreb, Myoxus avelanarius Desm.), Șobolanul (Mus rattus L.), Cloțanul (Mus ducumanus L.), Șoarecele de casă (Mus musculus), Șoarecele de câmp (Mus agrarius Pall., Arvicola arvalis Pall), Șoarecele de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
odihnă, la umbra brazilor sau la soare și chioșcuri aranjate cu mese și scaune unde se jucau cărți sau alte jocuri cunoscute în acea vreme sau pur și simplu se stătea la bârfă chiar și în zilele cu vreme rea. Veverițele se plimbau de colo-colo fără teama celor din jur, mai ales atunci când primeau alune sau nuci iar pe aleile ce legau punctele amenajate își făcea apariția câte un arici sau câte-odată întreaga familie care mergea în șir indian după care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu groază la fardul de obraz țipător, în două nuanțe, aplicat pe obrajii mamei. Poate reușesc cumva să i-l șterg accidental cu intenție. — Și... e și Luke cu tine? zice mama, privind în jur cu ochi strălucitori, ca o veveriță care se uită după o nucă. — Pe undeva pe aici, spun, iar mami și tati schimbă priviri între ei. — Dar e aici, da? Mami râde ușor forțat. Ați venit cu același avion, nu? — Mami, fii fără grijă. E la datorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Iar tu vei păși ca o zână, în minunatul parfum dat de acele de pin, iar florile vor înflori în mod magic, iar păsările cu trilurile bine exersate vor începe să îți cânte deasupra capului... Ce zici, vrei și o veveriță animată? — Ăă... Rămân siderată. — Nu, nici eu nu sunt așa de sigură. OK... uităm de creaturile pădurii. Scoate un stilou și taie ceva de pe listă. Dar, altfel... o să fie de mare excepție. Nu crezi? — Păi... eu... Să-i spun, oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Doamna Corogeanu râse încetișor și-l întrebă: „Dar de unde știi tu poeziile astea?” iar Săndel, fără a se pierde cu firea răspunse: „De la frate-miu Gheorghiță și de la Maricica, da’ știu și cântece” și începu cu voce tare să cânte: „Veverița, veverița s-a suit în pom/ și deacolo și de-acolo ea a căzut jos/ Vai, sărmana, vai, sărmana de ea ce-a pățit/ Piciorușul, piciorușul tare și l-a frânt/ Vine doctorul și-ntreabă și picioru-i leagă/ Domnu’ doctor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Corogeanu râse încetișor și-l întrebă: „Dar de unde știi tu poeziile astea?” iar Săndel, fără a se pierde cu firea răspunse: „De la frate-miu Gheorghiță și de la Maricica, da’ știu și cântece” și începu cu voce tare să cânte: „Veverița, veverița s-a suit în pom/ și deacolo și de-acolo ea a căzut jos/ Vai, sărmana, vai, sărmana de ea ce-a pățit/ Piciorușul, piciorușul tare și l-a frânt/ Vine doctorul și-ntreabă și picioru-i leagă/ Domnu’ doctor, domnu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
elevi, pe care le-am stăpânit atât prin înălțimea mea, cât mai ales prin modul clar și explicit în care am predat. Rari au fost acei elevi dificili care să-mi facă probleme. Totuși, într-o zi, Olguța Cozma, o veveriță de fată, îmi spune direct: „Ei! tov. diriginte! dar dumneavoastră nu știți să bateți! Iaca așa ne făcea tov. cutare!” În fața clasei i am spus că oamenii în general și copiii în special nu se bat cu bățul, ci cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
locul, asta însemnând legătura și aportul pe care noi, muritorii de rând le stabilim cu ceea ce Dumnezeu a lăsat pe Pământ cu mai multă sau mai puțină generozitate în fiecare colț de lume. Iată, scriu la masa de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să scape fugind, micuța victimă a Încercat un ultim remediu: s-a oprit și s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu slinos, În costume de baie; masculi respingători, cu glasuri de foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dai?! Ce proastă sunt! Să nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă l-a înțepat o viespe... V-ați certat? Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, tace. Ștefan o apucă de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote, ironică, sarcastică: Ha! Ha! Ha! "Fecioara!" "Neprihănita!"... Voichița, rușinată, cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate cu rațiune. Existau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar mi-a amintit de toamnă. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar mi-a amintit de toamnă. Mai demult, pe această bancă stătea ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]