1,948 matches
-
cu acel pom al științei binelui și răului, al primilor noștri părinți, a făcut toate lucrurile în așa fel că să inducă rațiunii credința în evoluție și transformarea formelor organice, pentru care a pus în aceste și acele specii, cu viclenie, organe atrofiate, forme ancestrale, cazuri de atavism și tot ceea ce știința ne relatează, pentru a ne spune în Ziua de Apoi povești: "E adevărat, totul a fost dispus ca rațiunea să fie condusă în mod natural la doctrina transformismului și
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
internă a catecolaminelor, care au efecte ase mănătoare cu ale atropinei. Ochii mai mari par mai frumoși, pentru că dau mai multă expresivitate feței; cei cu pleoa pele mai arcuite inspiră bunătate, cei care au coada pre lungă dau senzația de viclenie și dispoziție jucăușă; ba chiar și ochii cu un oarecare strabism (sașii) su gerează o aiureală care permite apro pierea fizică. Să nu clipești! Unul dintre primele exerciții ale celui ce vrea să învețe hipnoza este controlul clipitului. În acest
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
stând (nici asupra vântului vetrelele a întinde, nici în mijlocul furtunii cârma fără nedejde a părăsi trebuie, că ceasta a fricosului, iară ceia a nebunului lucru ieste). Deci furtuna în mine urgiia a-și plini mai denainte puind, supt numele cereștilor, viclenii muritori cu îndemnarea și sinhorisini ale mele îndrăptnice norociri fălcilor tale m-au vândut. Și macar că nu a înțeleptului sfetnic ieste a dzice, ah, căci m-am amăgit, ah, că eu nu socoteam că va vini lucrul așe, însă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de sentimente. Inorogul nu este străin de procedeele inamicilor săi, ba chiar îi depășește în ingeniozitate și viclenie. El nu mai este, oricum, ființa pură, necoruptă, care nu acceptă compromisul. Pentru a supraviețui într-o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bine intențiilor sale, îngroșând ipostaza pozitivă sau negativă în dauna celeilalte. În acest mod, el reduce simbolul la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași căruntețe a părului, aceeași violență în apucături, aceiași ochi lucitori, același chip al sălbăticiei"3. (s.m.) Prin urmare, trăsăturile acestei fiare sunt evidente din firea prototipului său: cruzime, ferocitate, viclenie, îndrăzneală, patima sângelui. Lupul este, deci, un animal blestemat de zei, un dușman al vieții, care își găsește plăcerea numai în moartea altora. La finalul aceleiași lucrări (Cartea a XI-a), Ovidius mai aduce o dată în prim-plan această teribilă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un adevărat bestiar care ornează "capiștea boadzii Pleonexiii", fără a putea impieta asupra imaginii de bun augur a filosofului Lup. De fapt, așa cum reiese mai ales din cele două povestiri ale Vulpii, nu lipsesc din portretul Lupului obișnuitele sale obiceiuri: viclenia, rapacitatea, răbdarea, tenacitatea. Doar că ele sunt interpretate ca niște rare calități, semne ale înțelepciunii. Cum se poate justifica o astfel de optică? Foarte simplu: prin faptul că personajul este un aliat al Inorogului. Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că Lupul "nu proastă între toate jiganiile să numiia"15. Personajul este precedat, prin urmare, de o bună faimă a științei sale: el aparține unei elite nu prea numeroase a înțelepților (alături de Brehnace, Șoim), cazuri rare într-o lume a vicleniilor mărunte și a jocurilor de culise. Tocmai din această pricină Vulpea se hotărăște să-l piardă: ea știe că Lupul nu poate judeca eronat întreaga situație, prin urmare, nu ar avea de făcut decât să-l determine sau să-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și dus la îndeplinire. Altfel spus, profită de orice detaliu, numai după ce se "informează" cu tenacitate asupra tuturor aspectelor. Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să-l prindă. Altfel, deși rămâne în aria preocupărilor sale tipice, Șoimul ia parte, cu destul aplomb, la comploturile împotriva acestei nobile ființe, ticluiește planuri pentru a-l captura pe inamicul stăpânului său. Calitățile native dând greș, el recurge la viclenie, la tertipuri care tradițional nu îl definesc. Într-un rând, pare a nu avea pic de reținere atunci când sesizează înșelăciunea, incorectitudinea, lipsa de fair play: "Bine că noi lucrurile la această cale am pus, dară cine să va putea afla
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
similară celei asumate mai târziu de Inorog (absent din adunare)"25. După ce și-a îndeplinit rolul, Liliacul mai joacă o carte înainte de a se retrage definitiv din scenă. El definește poziția insului independent, autocefal, care nu are nevoie nici de viclenie, nici de diplomație, nici măcar de învățătura retoricii pentru a-și impune punctul de vedere, câtă vreme se situează de partea adevărului (căci, comentează autorul într-o paranteză, "cuvântul drept din gura proastă ieșind, pre cuvântul cu meșterșug din gura ritorului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de pasăre a hibridului, în timp ce animalele, de teama vreunei represiuni, din lașitate, se arătau dispuse să primească judecata strâmbă a tiranului. Într-o astfel de atmosferă încordată, Ciacalul are intenția de a o provoca pe Vulpe, renumită pentru istețime și viclenie, să ia cuvântul și să salveze onoarea patrupedelor. E o strategie de a-i pasa altuia o sarcină dificilă, pe care, dacă se poate, e bine să nu ți-o asumi: "Frate Hulpe, dzisă, poți răbda ca între pasiri dihanie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prostiei arogante, cei dedați studiului sunt rejectați către margine ca incomozi; ei deranjează planurile celor puternici, tulbură jocurile de culise și deconspiră intrigile murdare. Nu e o lume care să aprecieze rațiunea, mintea modelată de cultură, ci una care favorizează viclenia primară, instinctuală. Să revenim însă la intervenția Ciacalului: pentru început, el sfidează decizia unanimă a celor mulți și rostește, cu tărie, un adevăr care nu avea cum să convină: "Vidra, neam cu prepus, cuvânt fără prepus au grăit și sfat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
am putut înțelege, tu și cu Inorogul mare dragoste aveați și odânăoară într-un loc nedespărțiți lăcuiați, atâta cât sufletul tău de a lui lipit să fie fost să părea. Dară acmu această vrăjmașă neprietinie și de moarte asupră-i viclenie din ce pricină să să fie tâmplat? Cu dreptul voiu să-mi spui"16. Nu aș merge până la a pune pe seama Crocodilului disponibilități de "confident pregătit să asculte" și de "ascultător implicat și drept"17. Sigur, ipoteza poate fi ispititoare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că a reușit să biruiască toate dificultățile unei lumi ostile, în care statutul de femeie singură putea fi unul deosebit de dur. Principala motivație a muncii neobosite a Marei o reprezintă copiii. Mara a știut, prin tenacitate și uneori chiar și viclenie, prin efort stăruitor, dar și bună chivernisire, să nu se lase înfrântă de nici o greutate pe care viața i a pus-o în cale. Duioșia cu care își privea copiii, pe care îi considera deosebiți, subliniază latura afectivă a unei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
neamului, ci fiecare atâta cântărește câtă avere are”. Tentația acaparării funciare e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul Simion și nepotul Valer, cu soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
puterea, cercetătorii biografiei sale politice au speculat în fel și chip ambele variante. În orice caz, momentul său de glorie l-a constituit micul sau marele gest de neaservire față de URSS, în 1968; dar gloria sa era găunoasă, de fapt - viclenia țărănească a lui Ceaușescu l-a făcut să știe cum să atragă atenția străinătății asupra lui, în timp ce, după paravan, își pregătea cultul personalității. Rudimentar, grandoman, avid de putere, narcisiac și, de la un punct, autist în a nu mai pricepe nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
pretins-o mereu și de la subordonații săi, ca un pact de loialitate cu cei ușor șantajabili care, la rândul lor, pofteau să parvină asemenea lichelei. Desigur, licheaua nu este proastă, ci nemernică nu este lipsită de inteligență, ci are o viclenie țărănească instinctuală. Atunci când este atacată pentru mârșăviile sale, licheaua oscilează: poate fi lașă, dacă îi este frică de mesajul celui care o sancționează; sau poate fi agresivă, atunci când consideră că ar putea pierde totul. În ultima situație, face orice ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
impresioniști, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
vioiciunea culorilor va dezvolta simțul formei. Stepa va cauza monotonie, vise nelămurite, dar muntele va influența neatârnarea de caracter. Cât privește izvoarele etnice ale sufletului românesc se știe că de la daci am moștenit vioiciunea și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia, disprețuirea morții, tenacitatea dar și șiretenia, iar de la romani voința energică, prudența, ordinea și rigoarea, elocința dar și asprimea și perfidia. Cu acest fond ne-am retras În munți când au venit năvălirile barbare. Creștinismul a prins și s-a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
defrișări și au practicat plutăritul pe Mureș, asigurându-și surse suplimentare de venit și mărindu-și astfel domeniile. Scăpând de iobăgie, la jumătatea secolului al XIX-lea, viața lor a Început să prospere. Oameni dârzi ai muntelui, au folosit adesea viclenia și dibăcia, dovedind inteligență, energie și voință. Spiritul vioi și mintea pătrunzătoare trădează o obârșie nobilă de esență superioară. La acestea adăugăm talentul batjocoritor, mânuind o satiră care dovedește Încă o dată Înțelepciunea sufletului. Această finețe a spiritului care, În general
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
op. cit., p.260). Românii ar fi urmat să viețuiască doar în "granițele vechii Țări Românești..." (Ibidem). Însuși termenul de "terorist" străin mentalului social românesc de dinainte de '89 în sensul că nu avea nici o acoperire practică ar fi fost indus cu viclenie în scopul vînării oamenilor în uniformă și amplificării "stării de panică și teroare a populației civile" (Mihai Ungheanu, op. cit., p.42). Din fericire, susțin adepții acestei interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
criminalilor de drept comun. François Claudius Koeningstein, zis Ravachol, reluase aceleași critici privitoare la societate; dar și Emile Henry: "Mi se spusese că instituțiile sociale erau fondate pe dreptate și egalitate, dar eu nu vedeam în jurul meu decît minciuni și viclenii, în care doar cinicii și lingușitorii puteau ocupa un loc bun la banchet" (Jean Maitron, op. cit., pag. 103). Callemin, în memoriile sale Pourquoi j'ai cambriolé, pourquoi j'ai tué, formulează o aceeași critică la adresa societății, dar mai întîi la adresa
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de Ajunul Bobotezei, când Domnul Iisus Hristos Se va boteza. Anul acesta de Ajunul Bobotezei lucrurile s-au petrecut astfel: Dându-se rând vulpii să vorbească, aceasta a spus: „Onorată adunare, cu durere vă aduc vestea că toate minciunile și vicleniile mele nu mai fac două parale, deoarece oamenii mă întrec de 1000 de ori.” Adunarea tăcu, semn că a aprobat cele spuse de vulpe. Venind rândul porcului mistreț acesta grăi: „Are dreptate cumătra vulpe, căci în ziua de azi oamenii
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Această afirmație nu rezistă nici paradigmei hegeliene de interpretare a trecutului deoarece genocidul, în calificarea juridică și în derularea istorică a faptelor, este suficient de violent și de dureros încât să trădeze o voință explicită care anulează orice considerație privind "viclenia rațiunii" (List der Vernunft) care se folosește de anumite violente pentru a instaura o etapă superioară 1. Deci, fie că este vorba despre interpretarea impersonalistă a istoriei, în maniera hegeliana, fie personalista (faptă ca efect al unei voințe individuale conștiente
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]