1,930 matches
-
Nu e de mirare că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru aceste bunătăți antice. Dar Kishon avea destulă minte ca să nu facă asta. Guttman nu era interesat să vândă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochii lui Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a mai putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a mai putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întinse și îi ridică din nou o mână spre față ei. Dar el își retrse mâna din nou, iar ea reacționă ca și cum ar fi lovit-o. ă Te rog, chiar nu e nevoie. Atitudinea ei supusă se transformă în viclenie. ă Chair așa, de ce ați venit aici? îl întrebă din nou. ă O caut pe Lilia. ă Lilia este singura care vă poate face plăcere. ă Nu în modul la care te gândești tu. Doar vreau să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu priviri mânioase, surpinși de forța cu care înainta. Vedeau în ea o femeie în vârstă, înfofolită în haine ponosite și cu o expresie stranie, de sfinx, pe față. Ar fi vrut să le zâmbească, însă nu o făcea din viclenie, iar, în cazul în care cineva ar fi studiat-o atent, cu siguranță ar fi ajuns la concluzia că femeia ascundea ceva. Indiferent însă de natura secretului, acesta nu va fi în veci divulgat de ochii săi mici. Apropierea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din bucătărie. ă Hai, hai, fetițo, nu așa o saluți pe bunica ta, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
luat capul în brațe și a încercat să îi aline suferința, iar ea i-a dezvăluit numele criminalului. În conformitate cu această ipoteză, Virginski nu este mort. Corpul pe care l-am găsit aparține alacuiva. ă Rataziaev, poate? sugeră Osip Maximovici cu viclenie. ă Nu am niciun motiv să presupun asta, spuse Porfiri, fără să zâmbească. Poate fi oricine. În St Petersburg sunt o grămadă de studenți înfometați. Virginski pur și simplu vrea ca noi să îl credem mort. ă și ce aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vinovații să se îmbrace în robă de judecători și să condamne victimele. După cum e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sunt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-am mirat. „Dar de unde? Mă simt excelent”. 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat. Nu era nici o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama că, În schimb, cele două manifeste vorbeau, desigur, În aceiași termeni, dar ca și cum s-ar fi produs ceva neliniștitor. De exemplu, de ce atâta insistență asupra faptului că timpul se Împlinise, că venise momentul, deși dușmanul pusese În aplicare toate vicleniile lui pentru ca prilejul să nu se realizeze? Care prilej? Se spunea că ținta finală a lui C.R. era Ierusalimul, dar că el nu putuse ajunge acolo. De ce? Erau lăudați arabii pentru că ei schimbau Între ei mesaje, În timp ce În Germania Învățații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea ce trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam să edific noi minciuni. Orb ca animalele ce trăiesc sub pământ. M-am scuturat deodată. Trebuia să ies din tunel. „Trebuie să plec“, am spus. „La o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar și diamante brute, ce trebuie doar șlefuite. Cunosc farmecul pe care diamantele brute Îl exercită asupra acestui duh deicid. Se duce spre destinul-i târât de lăcomie și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele, Măslinii de Lope de Vega, Dragoste cu toane de Goethe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înaintau cu greu, în urma lui, prin iarba udă. Pantalonii le erau uzi și plini de noroi. Dincolo de malurile acoperite de iarbă era o întindere neagră-roșiatică de pământ, scăldată de apa mlaștinii. Aici e, spuse Kobayashi în șoaptă, uitându-se cu viclenie la Endō. Acolo... unde iese copacul acela din apă. La rădăcina lui. Kobayashi arătă spre un copac uscat ce ieșea din apa învăluită în ceață. Era probabil vreo rămășiță de pe vremea când fusese acolo pădure de cedri, înainte de formarea mlaștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul multora. Procedând astfel, nădăjduiam să nu fiu considerat un îngâmfat. Cu timpul, cei mai mulți se vor fi obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de fervoarea credinței catolice, cât de ura față de Rotari și de mânia de a-l vedea pe fiul Gailei domnind în liniște și pace. Ca să lovească în Rodoald și să-și recapete puterea, a scornit un plan doldora de viclenii, pe care doar Satana poate să le inspire. Mai întâi a pus la cale căsătoria dintre Ariberto, duce de Asti, fiu al fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această soție menită nepotului n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum să-i dau formă. Îmi place munca mea, doamnă. S-a uitat în ochii mei pe care mi-i ridicasem în timp ce vorbea. Meryt a văzut privirea pe care am schimbat-o între noi și a rupt tăcerea cu o viclenie de negustoreasă de pește: - Ea e Den-ne, negustorule, văduvă și cea mai bună moașă din Teba. Am venit la piață să căutăm un coș simplu în care să-și țină darurile pe care le primește de la mamele recunoscătoare. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă se putea urca un om Întreg, darămite unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreau să fac nici un efort. ARTUR: M-ați obosit... Vreau să rămân singur... Nu vreau să fac nici un efort... Bâzzz! CĂLĂUL: Eu nici nu vă cunosc, domnule! ARTUR: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... Bâzzz! GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]