1,834 matches
-
tău, și străduiește-te din răsputeri să-ți trăiești viața la fel ca înainte, și astfel cu siguranță vei fi împreună cu el atunci când va veni ziua mutării tale în ceruri - nu pentru a viețui cu el cinci ani, cât ai viețuit aici, sau douăzeci sau o sută, ci [pentru a viețui alături de el] o mie de ani sau de două ori pe atât, ci întru toți vecii 178) și copiilor făcuți cu el (căci nu rareori văduva recăsătorită îi antipatizează, îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la fel ca înainte, și astfel cu siguranță vei fi împreună cu el atunci când va veni ziua mutării tale în ceruri - nu pentru a viețui cu el cinci ani, cât ai viețuit aici, sau douăzeci sau o sută, ci [pentru a viețui alături de el] o mie de ani sau de două ori pe atât, ci întru toți vecii 178) și copiilor făcuți cu el (căci nu rareori văduva recăsătorită îi antipatizează, îi urăște chiar pe copii făcuți de soț cu o altă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vodă și fie-său Neagul vodă cu bani refenea dă cumpăra vin de bea, ci da fie-său mai mult la refenea, căci îi zicea tată-său că el are doamnă și coconi, ci să dea mai mult; și așa viețuea bietul Antonie vodă”. între acești coconi (care - în opinia lui Antonie Vodă din Popești - pe care cronicarul Cantacuzinilor [ignorând aplecarea spre cumpătare a fostului vornic Antonie, o cumpătare ce se putea metamorfoza în zgârcenie] îl găsește, firesc, a fi „un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
totuși] a rămas neputincios”364) și aș mai putea înșira numele câtorva Voievozi 364 care s-au numărat printre inamicii slujitoarelor lui Venus, încercând să desființeze „păcatul curviei [...], care păcat se întețește și se înmulțește”366. Numărul nevoiașelor (niște „marginale” viețuind la periferia comunităților), care înfruntau riscuri mari (mutilarea, bătaia, privarea de libertate, moartea chiar, conflictele cu forțele de ordine - la Iași, gărzile de noapte avem datoria se le aresteze pe desfrânate și pe bărbații care le acompaniau 367 -, „gloaba pântecului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-și cumpere boi, nu vedeau văduvă săracă fără a-i face bine” - Vasile Alecsandri), văduvele, iertate din când în când de biruri de către un Voievod mai milostiv, au lăsat urme trainice în principalele „coduri” ale comunităților în care au viețuit. Toponime și hidronime Este firesc ca într-un ținut cum este Argeșul, atâta vreme congruent cu monarhia munteană, să existe foarte multe nume de locuri sau de ape ce includ numele Doamna (probabil nu aceeași; legendele care explică această toponomastică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interpretată uneori drept părăsire): Spală, mamă, rufele, Și la soare-ntinde-le, Legătură pune-le, Și-apoi, mamă, dă-mi-le, Căci eu plec, mamă, departe, Cu streinul eu m-oi bate. Nu știu, mamă, de trăiesc, Zile de mai viețuiesc...447 este totală (ea este posibil să fie și definitivă, căci fiul se duce, uneori la luptă). De aici, poate, și accentele de gelozie maternă (criminală câteodată) îndreptată asupra nurorii, o intrusă periculoasă pe firul iubirii dintre mamă și fiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dată”. În felul acesta fiecare Persoană este unică și irepetibilă. Faptul de a fi unic se justifică printr-un ethos, acea ființă morală care atribuie Persoanei o valoare individuală, făcând prin aceasta ca ea să aibă caracter de unicitate. A viețui reprezintă faptul de „a trăi” al Persoanei, prin trupul carnal; a exista reprezintă faptul de „a fi ca subiect sufletesc pur”. Acest fapt Îmi este revelat de conștiința de sine. Viața se află sub semnul principiului vital, care reprezintă factorul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
osteneală. Acestea trec pe lângă noi precum imaginile efemere care apar doar pentru a se risipi, lăsând În urma lor semnele adânci ale trecutului. Eram stăpânit de un impuls tainic, o voce lăuntrică ce mă Îndemna Înspre Orient, spațiu În care a viețuit primul om menționat În istorie și loc din care, pentru prima dată, cultura și-a răspândit cărările, unde arta și știința au Înflorit pentru Întâia oară; tot de aici religia, lumina noastră celestă, a Început să-și reveleze căile. Patriam
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
astfel, fabule în proză, într-un stil precis și limpede, împodobite cu învățături morale ca la Dimitrie Țichindeal, de asemenea, se dau proverbe și zicale, „sentinții sau ziceri morale”, sfaturi pentru purtarea în viață. Urmează o „dietetică”, cu „regule de viețuit”, cuprinzând însemnări privitoare la igienă, la alimentație, îmbrăcăminte. Partea mai accentuat literară este cea cuprinsă în „sentinții”, unde autorul vorbește despre patria ce trebuie iubită și pentru care e nevoie de multă silință. S. amintește aici despre obârșia romană a
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
hume cerzonate”, croind „întortocheate răscruci subpămîntene / De păpădii și brusturi și lobode uitate”. Toamna „zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
ingenioasă cu Ovidiu Cotruș: luând act de „numeroasele contradicții” înregistrate de critic în Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, V. demonstrează că aspectele semnalate alcătuiesc un „sistem al contradicțiilor consecvente”, în care viziunea mateină asupra lumii („viața care se viețuiește”) e subminată programatic de mitologia sa („viața care se visează”). Dar dacă aceste analize erau rezultatul unor obligații profesionale, eseul Anton Holban și personajul ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
Mamin-Sibireak. Preocupat de relația dintre om și natură, Z. își axează schițele, povestirile și publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
pe care se vede obligat să o întrerupă în scurt timp, din aceeași cauză. Predispus experimentelor existențiale, colindă o perioadă prin țară ca solist vocal și instrumentist (clarinet și saxofon), participând la concerte, baluri, nunți și tot soiul de agape. Viețuiește în preajma unor lăutari și artiști de renume, precum Maria Tănase și Maria Lătărețu, Marcel Budală, Toni Iordache, Horia Șerbănescu și Nicu Constantin. O vreme lucrează ca șofer și tractorist la SMT Chitila. În 1959 primește avizul de continuare a studiilor
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
prezentate câteva „serii” de scriitori, grupați nu atât pe principiul afinității literare, cât pe acela al atitudinii lor culturale. Dacă Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) urmărește, nu fără un discret sentimentalism, relația dintre scriitor și lumea în care a viețuit, propunându-se ca o veritabilă „carte de recitire” a tot ce cuprinde semnificativ vasta bibliografie asupra prozatorului, Scriitorul și umbra (1995), eseu consacrat lui Sorin Titel, impune ca dominantă relația dintre autor și propriul său text. Refuzând didacticismul critic și
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
azi pe mâine, în contact doar cu câteva persoane, cu câțiva prieteni, cu o familie în care își regăsea atmosfera din țară” (Octavian Bârlea). Precaritatea acestei existențe indică și starea de provizorat pe care R. înțelege să și-o asume, viețuind numai între parametrii spirituali ai românității și preocupat doar de realitățile politice ale patriei pierdute, față de care se simte obligat să adopte o atitudine militantă, un statut de soldat incapabil să accepte înfrângerea. Este punctul de vedere exprimat de el
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Laus Asiae) între celelalte pământuri: „Ea le întrece pe toate celelalte mai ales prin vechime, pentru că în Asia a făcut Dumnezeu raiul și tot aici au fost creați și primii oameni, strămoșii noștri, Adam și Eva, unde neamul lor a viețuit până la potop. Așijderea, după potop, tot din Asia s-au răspândit în celelalte părți ale lumii toate limbile și neamurile. În Asia își află începutul religia, obiceiurile cetățenești, ridicarea orașelor; scrisul și învățătura tot de aici au pornit. În Asia
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
sa fiind cea biblică, însă mult mai umanizată. Aceleași credințe propun imaginea, grandioasă, a cosmosului și pe aceea a vieții pământești, cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile fundamentale ale românului, modul lui de a gândi și de a viețui, o viață trăită în respectul unei ordini etice, cosmosul fiind o prelungire a sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
cărții? Limpezirea acestei relații este capitală pentru calificarea umanismului profesat de N. B. și, după el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al întregului Ev Mediu) între hieratic (hieratismul celor ce se roagă - oratores) și dinamic (dinamismul luptătorilor - bellatores), între idealul ascetic și pornirea epicureică, cărturarii români își însușeau viziunea religioasă prin lecturi și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la poalele Făgărașilor. Atunci când vine printre noi, aduce cu sine ceva din ascuțimea crestelor cărunte, parfumul proaspăt al coniferelor și tăria apei de munte. Întemeiat de rugăciune, luând ca scut pravila, monahul de la Sâmbăta arde în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o abstracțiune pură, o integrală nefracționabilă, o ființă la fel de simplă ca un prunc nou-născut, viețuind fără vreo referință premeditată la lumea aceasta sau la cea de apoi. S-ar fi putut spune chiar că această stranie puritate implica o anume lipsă de inteligență, căci în numeroasele sale meserii nu lucra cu capul sau din instinct
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pavel Corceaghin. (Ă). S-au stabilit norme de activitate pentru cenaclurile și cercurilor literare din țară. Urmând exemplul cercurilor literare din Uniunea Sovietică de pe lângă bibliotecile raionale și sătești. Cercul literar nu trebuie să fie un cenaclu În miniatură care să viețuiască ca o insuliță» izolată În activitatea culturală a Întreprinderii. (Ă). Uniunii Scriitorilor și filialelor sale le revine sarcina de a cerceta permanent activitatea cercurilor literare. O sarcină importantă este aceea a participării la dezbaterile cercurilor asupra operelor literare și de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este o necesitate socială în actuala organizație burgheză, în care familia este lăsată pradă mizeriei fizice și morale, în care femeia mamă este la fel de exploatată ca și bărbatul, în care nu există un ajutor medical și social pentru familiile care viețuiesc în foame și promiscuitate. Dacă în actuala organizație capitalistă bazată pe mizerie pentru unii și bogății pentru alții, femeia sărmană, lucrătoare, gospodină sau țărancă, este lăsată la voia întîmplării și fără nici o protecție, - atunci este nedrept și imoral ca această
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]