1,112 matches
-
sfătuite să evite această calamitate. În colțul meu de rai am liniște și umbră reconfortantă, care-mi creează o stare de bine, de confort. Citesc cu spor ori recitesc versuri și proză din marii noștri scriitori. Căldura excesivă produce unele vijelii, ploi și vârtejuri cu imense pagube materiale, începând din vestul țării... Și în părțile noastre am putea avea surprize nedorite. Politicienii noștri își văd nestingheriți de interesele lor. La TV, calul de bătaie este mult controversata lege a majorării pensiilor
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și eu, Să fiți toți disciplinați, Fiindcă drumu-i lung și greu, Cu văi adânci și munți înalți... Ș-apoi Moșul duce-n spate Multă, multă greutate! MARIANA: Chiar așa este copii, Vremea-i rea și ceața-i deasă. Moșu-nfruntă vijelii... Tot umblând din casă-n casă Ca să lase jucării Celor ce sunt buni copii... ILEANA: Vă mai spun și eu, să știți, Că, dacă nu stați cuminți, Moșu1o să se mâhnească Și pe noi să ne-ocolească... EMILIAN: Văd că
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
poți să faci orice“ (42, 2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu l-ar fi adunat nici de pe drum, este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu cât le stă În putință, spre cinstirea și spre fericirea lor și a blânzilor și bravilor lor Înaintași! Praznicul blestemat Ascensiunea lui Mereuță Pârjol avusese loc sub auspiciile celor două mandate de primar, În comuna sa natală, Seaca de Vijelie. Provenea dintr-o spiță numeroasă. Nu era Însă nici mai sus, nici mai jos, decât media mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare, nici ca avuții mentale, nici măcar ca avuții datorate despomenitului noroc, pe lumea asta. Era ca absolut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
regulamentară depășire! Și, brusc, paloșul cumplit al pierzaniei, a lovit fața nevăzută și deosebit de dură a prudenței, pe care n-o avusese În vedere, la plonjeul, În lupta cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii plopi de pe marginea șoselei, izbindu-l, de-a latul asfaltului drumului public, În cădere, acesta, a turtit și a rupt, exact În două, autoturismul viitorului senator. Au murit, imediat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi ceva de la poluri Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine, Și toate
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mea doar de la raziile polițiilor diferitelor jud. am plecat totul era parcă cu susul în jos, stâlpul meu, baza mea, nu mai era dar m-am înșelat de câte ori, eram într-o situație limită strigam, nea Gică și venea cu atâta vijelie și putere că nu pierdeam niciodată, am tăiat pe foarte mulți în viața mea dar nici unul pe mine, nu am nici o zgârietură de cuțit. Dar a venit vremea să mă căsătoresc, să am răspunderi și nu mai puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adunat și divanul. Cei de față vorbeau în șoaptă. Când ușierul a anunțat sosirea lui vodă, orice șoaptă s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia, cine poate să înțeleagă ce semn mai e... S-au strâns amărăștenii, a venit și popa-n patrafir, cu cădelnița, îi jale de sufletul lor, le-a luat apa și biserica. Și numai locul acela, că e mai pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
manifestând o curiozitate aproape suspectă. Sandu rotește paharul cu Tămâioasă Între degete, Îl privește ca și cum ar dori să calculeze cu ce viteză se va duce pe gât lichidul rămas, și continuă... Mă, Gore, mă Gicule, și când s-a pornit vijelia aia vijelioasă că ziseseră ăștia că e cod, că să fim pe fază, să pregătim pelerine, saci cu nisip etc, da’ vezi că la copaci nu s-au gândit să-i lege cu ceva și i-a luat vântul, a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
petale, zici că-au fost crescute la ateneu. Sandule, cred că sunt flori melomane! Altfel nu-mi explic... Ale ăluia de visavis sunt melomanele, nu prea le merge bine, am auzit, eu cred că Guță le oprește din creștere, iar Vijelie ofilește bobocii prematur... Dacă le cântă și Ștefan de la Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
antena a patra, ca să se uite la ea morții din morminte, după ce va sta țara pe năsălie... Cu lumânarea pe piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la taifas, un fel de șezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătății, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu` Sandu, că i-a ieșit limba de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de caniculă vor fi urmate, inevitabil, de furtuni Îngrozitoare. Copaci căzuți, canale care refulează, geamuri sparte, tot tacâmul. Cod portocaliu. Plus că leul se duce pe copcă, udrea merge la bonjovi, Încă nu ne-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
schimbat-colecții-de-timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
substanțial). Inserție, septembrie 2004. Nu mică mi-a fost mirarea să constat la întoarcerea acasă în ce hal a scăzut accesul intelectualilor publici români la canalele mass-media. Mai avem puțin și îi ajungem din urmă pe americani. Sexul lui Vali Vijelie va ține capul de afiș la știri peste o lună de zile. Gardner e terifiat de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum ea pare să aștepte un compliment. — Lenjeria se schimbă în fiecare săptămână. Și se calcă, firește. Mă fixează intens. — Firește, spun încuviințând, încercând să-mi ascund mirarea. E o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-a terminat ? — Ești din Londra, Samantha ? spune Eddie Geiger în timp ce urcăm scările. — Da. Și lucrezi undeva ? Știu că mă întreabă doar de politețe, însă preț de câteva clipe nu sunt în stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scutești odată ? N-am zis decât... — E vorba de tonul pe care ai zis-o ! strigă Trish. Câteodată cred că unicul tău scop în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc pe Nathaniel. Chiar acum. Totul e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot mai în urmă, anulat de vijelia neagră a prezentului? Tolea trebuia ferit de emoții: după accidentul acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în clipele supreme, Din leagăn pân‐la cea din urmă vamă. Din veșnicii, ca focul unei steme Își flutură a dragostei maramă ... Păstrează‐ i chipu‐ n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii îmi șoptesc cuvântul drag! O, sfântă mamă, cer pe veci ascuns, În care vijelia vieții n‐a pătruns, Cu negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa‐ mi cale! Din câți copii pe lume‐ s, nici unul nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau, cât de târzie, Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! C.D.Zeletin (n.1935) Numele adevărat: Constantin Dimoftache, născut în comuna Burdusaci, județul Tecuci. Poet
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]