46,761 matches
-
am dus într-un oraș ca Târgu-Jiu, cum mi s-a întâmplat în 1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
oraș ca Târgu-Jiu, cum mi s-a întâmplat în 1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
din America, fasolea, cartoful, roșiile, acestea devin importante în alimentația românească abia în secolul al XIX-lea. Un lucru e cert: românii medievali consumau mai multă carne decît occidentalii. Băuturile contau și ele uneori ca alimente, nu doar ca dopanți. Vinul stătea pe primul loc. O mulțime de astfel de informații instructive poți afla din studiul lui Bogdan Murgescu, prima sinteză curajoasă de acest tip de la noi.
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
În perspectivă retro, se obține o pînză flamandă: "Lăsăm lumînările să ardă o jumătate de oră, după care începem să turnăm în pahare. Bunătățile de pe lume: întîi pateuri și salate orientale, apoi fripturi de pui și de porc, rumene, calde, vinuri dulci pentru doamne, aspre pentru domni.(...) Sosește friptura de căprioară, vînat rar din pădurile de la Horga-Bursuci. I se face loc între celelalte. În lumina poliedrelor de sus, fragedele bucăți de carne brună au reflexe de sidef". Peisajele sînt dichisite coloristic
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O singură dată, în Spania, la
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O singură dată, în Spania, la muzeul Prado, am văzut cu ochii mei ce nu știam decât din reproduceri: tabloul celebru al lui Velasquez intitulat Los borachos, bețivanii... Primele filme, mute, aveam să le văd tot în acest local, transformat
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
Se vorbește despre �derealizarea realității"... Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și Un opioman. în loc de orice alt comentariu la o carte mult comentată, un pasaj, ales aproape la întîmplare, în traducerea Gabrielei și a lui Constantin Abăluță în care Baudelaire face elogiul opiului și al hașișului, ca mijloace de
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
tuturor, fie ea grea de poveste ca cea a lui "Filip-cel-care-a-iubit-a-urît-a-murit-uneori-ca-un-zid-ros-de-putreziciune-el-sparge-stelele-între-dinți...", fie fără evenimente care să se poată măsura cu istoria, ca cea a lui Erich care nu a găsit nici un moment destul de copleșitor pentru a deschide o sticlă de vin provenind din beciurile lui Hitler. Și iluziile, și realitatea cea mai suavă poartă în ele semnul morții și al micimii lumii, dar frumosul, dulcele-amarul acestei cărți, este chiar amăgirea conștientă, această nerenunțare la mistificările rozalii: "chiar să crezi că amintirea
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la acest autor. Sau poate că deja în aceste romane incredibile avem de-a face cu literatură reală
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre Dragoste, Viață și Blestem... Iarbă și Om, o singură Moarte! Dacă aș putea plânge, mi-aș amesteca lacrimile cu vin, să vă îmbătați de durerea sufletului meu! Aș îngenunchia în Păcat, cu mâna pe inimă, strigându-vă cu mii și mii de cuvinte neînțelese încă, prinse în flăcările dragostei mele risipite prin așternuturile Vieții... Cu lacrimile îmbătate de dorință, trebăluind
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
vorbăreți incontinenți etc), dezbaterile, cîte au fost, au mers strună. Altfel discută ori ascultă oamenii așezați pe scaune, la mese, cu cărțile sub ochi, decît în două picioare (cînd pe unul, cînd pe altul), în rumoarea din holul principal (unii vin, alții pleacă, toți murmură și cîțiva, care ascultă, nu aud). În al șaptelea și ultimul rînd, personalitățile politice n-au mai onorat Tîrgul ca anul trecut, cînd, în campanie electorală fiind, mulți au dat pe la Gaudeamus și au cumpărat cărți
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
excelent: "Două mese puse în unghi, pe care sînt farfurii cu felii de șuncă rulate și prinse în scobitori ascuțite la ambele capete, cașcaval Dobrogea, crenvurști mici prăjiți, felii de porc la grătar, fursecuri cu margarină, sticle de Cola, Fanta, vin și apă minerală. într-o sticlă mare de plastic, pe care scrie Borsec, este palincă. într-un colț al camerei, un radiator cu tuburi de ceramică pe care sînt încolăcite bucle de sîrmă subțire incandescentă." Această încăpere este biblioteca comunală
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
de-a rîde de mine însumi/ de-a jupui minciuna teribilă de fulgi și de blănuri de-a scuipa în nămolul ochiului pe cel încrezut/ de-a viola umbra catedralelor răscoapte de-o glorie putredă infectă bolnavă înșelătoare ca un vin prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și dădu roabei sale un burduf cu vin și un ulcior cu undelemn, turte de smochine și pâine de grâu curat..." Astfel pregătită, însoțită de roaba ei, văduva lui Manase, teribilă, în culmea frumuseței sale redbândită spre a-și răpune dușmanul, se apropie de poarta asirienilor. ,, Și ei
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de înfățișarea Evreicei fugare... ,,Și Iudita intră și se așeză. Și inima lui Olofern a fost cu totul răpită și mintea lui tulburată..." Asirianul o îmbie să mănânce și să bea... ,,Și Olofern era sub farmecul ei și bău atâta vin, cât nu băuse niciodată..." Iudita, în cele din urmă, rămase singură în cort cu generalul biruit de vin... Văzând aceasta, femeia se apropie de el, îl prinse de păr pe vrăjmașul poporului său, zicând: ,,Întărește-mă, Doamne Dumnezeule!... Apoi îl
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
răpită și mintea lui tulburată..." Asirianul o îmbie să mănânce și să bea... ,,Și Olofern era sub farmecul ei și bău atâta vin, cât nu băuse niciodată..." Iudita, în cele din urmă, rămase singură în cort cu generalul biruit de vin... Văzând aceasta, femeia se apropie de el, îl prinse de păr pe vrăjmașul poporului său, zicând: ,,Întărește-mă, Doamne Dumnezeule!... Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile și-i reteză capul"... Neamul femeiesc, adorat, le aprinse
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
Mi-aș fi pierdut însă independența, la care țin mai mult decît la orice. [...] Nici publicitate, pentru indiferent ce produs, nu am acceptat să fac pentru că publicul ar fi putut crede că de vreme ce sînt plătit pentru încurajarea cumpărării de mașini, vinuri, anuare etc., probabil că primesc bani și pentru cărțile pe care le recomand. Cîștigul dintr-o campanie publicitară nu ar fi compensat în nici un fel pierderea credibilității mele. Am refuzat și propunerile diferitelor edituri. Mai mult naivi decît diabolici, editorii
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european, să zicem. Versuri ciclopice despre clima locului, unde vinul îngheață și trebuie să-l spargi cu toporul, ca să-l bei... Încât în loc de a bea vinul, mănânci bucăți de vin! În schimbul lui Dracula și al Zilei lui Valentin, străină, devenind la noi atât de trivială și de obscenă, am fi
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european, să zicem. Versuri ciclopice despre clima locului, unde vinul îngheață și trebuie să-l spargi cu toporul, ca să-l bei... Încât în loc de a bea vinul, mănânci bucăți de vin! În schimbul lui Dracula și al Zilei lui Valentin, străină, devenind la noi atât de trivială și de obscenă, am fi sărbătorit azi Ziua lui Ovidiu, la Constanța, Tomisul de odinioară, acesta devenit un adevărat simbol al
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european, să zicem. Versuri ciclopice despre clima locului, unde vinul îngheață și trebuie să-l spargi cu toporul, ca să-l bei... Încât în loc de a bea vinul, mănânci bucăți de vin! În schimbul lui Dracula și al Zilei lui Valentin, străină, devenind la noi atât de trivială și de obscenă, am fi sărbătorit azi Ziua lui Ovidiu, la Constanța, Tomisul de odinioară, acesta devenit un adevărat simbol al iubirii ...acel tenerorum lusor
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
în limbajul de lemn, lemn de dinainte de '89, că cetățeanul are și el un fix, dar că nu e periculos. În garajul cu pricina, nu ca în Poiana lui Iocan, oamenii, uniți în spirit și-n simțire cu cetățeanul nostru, vin, își plîng amarul și oftează după Ceaușescu. După vremurile de atunci. Muzeul nu e gol. E animat mereu, iar discuțiile și suspinele se poartă chiar sub zîmbetul cinic al dictatorului. Eu sînt liniștită. Spiritul unor orori date uitării este pe
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă aburindă ale cărei ape erau atât de dense că aproape se putea merge pe ele. Dar revelația cea mai minunată pentru noi a fost Fulvia Flaminea. Avea un aer de episcop
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
nu se ducea la ea în dormitor, ci cobora să înoate pe ascuns, sau rămânea până foarte târziu în salon, văzând filme interzise pentru minori la televizorul fără sonor, în vreme ce mânca torturi întregi și bea chiar și o sticlă din vinul special pe care tata îl păstra cu atâta zel pentru ocazii deosebite. Contrazicându-și propriile predici despre austeritate și cumpătare, se înfrupta fără răgaz, cu un fel de pasiune nestăvilită. O auzeam vorbind singură în cameră la ea, o auzeam
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
răzgândească. - Or să-ți taie capul - i-am spus. - În Sicilia nu există ghilotină - răspunse el. Pe deasupra, nimeni n-o să știe cine a făcut-o. Se gândea la amfora recuperată din mare, unde mai era pe fund un rest din vinul acela mortal. Tata îl păstra deoarece voia să-l cerceteze mai atent, ca să afle natura otrăvii din el, pentru că nu putea fi doar rezultatul trecerii timpului. Era foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]