2,160 matches
-
ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi spune că am făcut de rîs Întreaga școală. — Așa! Îmi adun tot curajul și-mi iau un ton vioi. Ce mai faci? „Nu-ți poate citi gîndurile“, Îmi spun cu tărie. „Nu știe c-ai pus să fie urmărită. Nu are nici o dovadă că tricoul se referă la ea. Fă pe niznaiul.“ — Uite care-i treaba, Becky. Venetia Își
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
s-au dus să aștepte afară. După care s-au dus acasă, fiindcă domnul Braine a zis că mai durează. Însă n-a avut dreptate! S-a născut la unu jumate noaptea, cu ochișorii strălucitori și cît se poate de vioaie, și totul a fost țaca-paca. O să fie o fată căreia o să-i placă distracția, asta-i sigur. Încă n-are nume. Lista pe care am făcut-o zace aruncată lîngă pat. Am scos-o din geantă azi-noapte, cînd moașa m-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
își tipărește prima încercare dramatică, și 1915, an când este compusă ultima, teatrul. O rază de iubire (publicată sub titlul O carte de vizită, 1898) sau Gura lumii (1909) sunt comedii de salon, schițate în registrul ușor, cu o replică vioaie, însă lipsite de sensuri mai profunde. Drama Neamul (1915, în manuscris), reprezentată la Teatrul Național din Iași, ascunde, în schimb, multe ambiții, deși rămâne doar la nivelul intențiilor. Autorul intenționa să dea prin piesa lui o replică dramei Manasse a
GAVANESCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
sau chiar de V. Alecsandri. În concepția cronicarului dramatic de aici, teatrul nu trebuie să fie o instituție pasivă, ci să acționeze în sensul selectării unui repertoriu de valoare. Câteva foiletoane literare, nesemnate, atacă diverse tare sociale, într-un stil vioi, cu o bună mânuire a ironiei. Unele dintre ele ar putea să-i aparțină lui Iacob Negruzzi (Fiziologia fracționistului). Tot în foileton se publică traducerea unei lungi nuvele germane, fără să se indice autorul, și din Goethe, o altă nuvelă
GAZETA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287202_a_288531]
-
Asumându-și o anume, nu lipsită de prestanță, desuetudine, tirade de vibrantă încărcătură a trăirii exprimă patrioticele simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Eugen Herovanu; se tipăresc, alături de poezia fantezistă, parnasiană, a lui Antemireanu, versurile de diletant ale lui C. Sandu-Aldea, pastelurile și încercările de poezie filosofică ale lui D. Nanu, alte versuri de Zaharia Bârsan, G. Murnu, Al. Gherghel, V. Podeanu. Dialogul vioi și ironia de bună calitate caracterizează proza lui I. A. Bassarabescu. Cu versuri străbătute de o discretă melancolie și cu traduceri din Lermontov și Heine colaborează St. O. Iosif, iar Panait Cerna, după ce la „Poșta redacției” primea un răspuns încurajator
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor ce au însângerat istoria poporului transcaucazian. Ca publicist, M. stăpânește o bună limbă românească, vioaie, clară, fără fiorituri de stil. Intervențiile lui, prompte și de bun-simț, se bizuie pe credința în menirea socială a artei scrisului. Multe însemnări, altminteri de aspect anodin, își propun să atragă atenția asupra unor neajunsuri ce fac omului de rând
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
fără de care nu mai e literar. El zugrăvește anume în marginea vieții curgătoare icoane repezi și fugare, jocuri de lumină și de umbre; arta de a închide în câteva linii o siluetă hotărâtă; însușiri, de altfel, ale rasei noastre, istețe, vioaie, artistice, fără răbdare și fără adâncime, rasă iubitoare de lumină, de simplificare până la unitate.” Cum impresionismul e „una din expresiile caracteristice ale literaturii franceze”, definiția se întregește cu tușe suplimentare, vizând un climat în care „roiesc sute de cronice, spirituale
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Pârvan față de Iorga, profesorul său, se trag concluzii defavorabile pentru caracterul marelui arheolog. În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
iar Hasdeu, Lazăr Șăineanu, Ionnescu-Gion ș.a. scriu despre basm. Caracteristică este prezența în fiecare număr a unui studiu sau a unui medalion în care se evocă o personalitate a literaturii române, de la Dosoftei la Titu Maiorescu. O serie de portrete, vioaie, pitorești, poartă semnăturile lui G. I. Ionnescu-Gion, Delavrancea, N. Țincu, iar câteva studii substanțiale aparțin lui N. Iorga, G. Dem. Teodorescu și altora. Mult mai rar se referă colaboratorii R.n. la literatura contemporană: cronici dramatice (D. D. Racoviță, G. I.
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
deosebim de toată lumea Orientului, dar și de aceea a Apusului”. Dezvoltând ideea adaptibilității, devenită „arma noastră de luptă în existență”, R. constată „spiritul nostru tranzacțional”, bunătatea, toleranța, lipsa dorinței de răzbunare. În completarea portretului psihologic, afirmă că românul are inteligență vioaie, suplă, că țăranul e înzestrat cu un spirit critic foarte dezvoltat, ironic și filosofic; lipsit de educație religioasă, acesta nu este mistic, ci mai degrabă superstițios. Ceea ce omite să evidențieze (tocmai el, doctrinarul țărănist) este dragostea de pământ a omului
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
oamenilor ca pe un obiect de schimb oarecare. De aici până la cercurile de interese ale politicienilor este un singur pas, pe care L. îl face preluând discret sugestii de la înaintași ca I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu. Scriitura este vioaie, inventivă, fluentă, iar personajele ilustrează izbutit categorii sociale sau comportamentale. Comicul rezidă în ridicolul gesturilor și al pretențiilor faunei care populează întâmplările, în contradicția permanentă dintre aparență și substanță. SCRIERI: Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), București, 1933; Icarii de pe
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
asupra repertoriului dramatic al teatrelor bucureștene, iar Polit (Al. Macedonski) discută o conferință a lui G. I. Ionnescu-Gion, ținută la Ateneul Român. S.ț., din care au ieșit numai zece numere, a fost o gazetă scrisă cu nerv, cu rubrici vioaie și însemnări de actualitate, confirmând încă o dată calitățile de gazetar ale lui Macedonski. L.V.
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
cu încredere în arcanele unei partituri ce nu se lasă ușor cucerită. A rezultat un "Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc). Silvia Sohterus este o Rosalindă plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu o voce frumoasă dar dezordonată, Corneliu Tudosie un Eisenstein impersonal, Claudia Hanghiuc un Orlovski în linie tradițională și baritonul Ștefan Popov un Falke ce și-a cucerit publicul prin naturalețea cântului și jocului. Acest public
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
pot accentua sau anihila astfel de manifestări. Un lucru incontestabil este că acești elevi ridică serioase probleme din punct de vedere educativ. De comun acord cu toți specialiștii studiați, putem să afirmăm că: Preadolescentul ne oferă întotdeauna imaginea unui tânăr vioi, gălăgios, plin de viață, doritor de a ști cât mai multe lucruri, de a fi activ participând la cât mai multe acțiuni, cu interese multiple pentru tot ce este nou. Pubertatea este considerată ca fiind o etapă de tranziție, întrucât
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata că S. s-a străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu privind introducerea
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
au Însoțit cu dragostea și Înțelegerea lor În cursul anilor. Hotărârea pe care am luat-o nu se datorează nici unei sănătăți șubrede, nici unei eventuale depresii, nici vreunui alt accident. Dimpotrivă, mă simt destul de tânăr pentru vârsta mea, relativ sănătos și vioi, Însă de foarte multă vreme am hotărât să-mi pun capăt zilelor la 80 de ani, dorind, printre altele, ca cei din jurul meu să-și amintească de mine astfel cum m-au cunoscut. Socot că am avut o viață Îmbelșugată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Trică, Din valurile vieții, Prințesa, Un democrat). Vede orașul ca un loc de pierzanie și imaginează intrigi puternice, cu situații dramatice și, de obicei, cu deznodăminte nefericite. Uneori reușește să se elibereze de această optică și atunci scrie o proză vioaie, nu totdeauna închegată. Așa sunt Revoluția din Pârlești, 1873 sau Crucile roșii, 1876, satire bonome cu aspect burlesc. Cele mai reușite personaje aparțin, însă, mediului rural. Fără a fi convenționale sau numai pitorești, ele sunt, dimpotrivă, verosimile. La aceasta contribuie
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Ce-aduc durată zilelor și sănătate deplină. XV De aceea celor care vârsta o admiră eu le spun: În aer liber veseli vă distrați; Și din ale sale virtuți provizii din plin să vă luați Prin viguroase exerciții și sport vioi; Astfel oricine, În cel mai sănătos mod, să respire poate Și să-ntărească fiece lucrare din al vieții fort; În aer și prin exerciții corpul crește, Tot astfel cei Înțelepți viețile Își prelungesc. XVI Dar, În vreme ce aerul Înviorător astfel Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
imami cu legătura albă; curzi ce-și aruncă papucii, lăsând să se vadă labele păroase și mușchioase, persani, egipteni, europeni cu pălării, lângă raiale cu fesuri, femei levantine, de un lux nebun, soldați de ai sultanului, marinari de pe staționare; francezi vioi, oacheși, germani cu ciocuri de barbă bălane, ruși greoi; numai cadânele, cu mersul de lilieci sperioși, s-au ascuns jos, În Încăperea cu perdele ce stă acuma gătită pentru ele” (N. Iorga, Peisagii, antologie, prefață, note și glosar de Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pune o vorbă bună pe lângă familie să îl dea la carte. O fotografie din această perioadă arată un băiat care, comentează scriitorul, „parcă avea mintea undeva, pierdută în somn [...] nu părea încă să se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă [...] aveam într-adevăr această stare de încetineală”. Neavând mijloace materiale să meargă la Școala Normală, continuă școala în sat, clasele V-VII, pe care le termină primul dintre cei doisprezece elevi. Susține examenul final la o școală dintr-
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
le-a publicat într-un singur volum, la Sibiu, în 1797. Tragedia lui Metastasio este transpusa în proza, cu excepția unor pasaje lirice, versificate. Unele dintre aceste secvențe nu aparțin originalului italian, fiind, probabil, introduse de traducătorul grec. Versurile sunt curgătoare, vioaie, iar limba este superioară versiunilor anterioare, manuscrise, din același autor. Traduceri: Metastasio, Ahilefs la Schiro; Florian, Istoria lui Sofronim, pref. trad., Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Ramiro Ortiz, Per la storia della cultură italiană în Rumânia, București, 1916, 260-265; Densusianu, Opere
SLATINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289716_a_291045]
-
au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]