KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...92 >

2,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

de murit, numai printr-un mare ghinion le-ar veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de aceea aveau motive din belșug să se Îndoiască de virtuțile consolatoare a ceea ce spuneau În acel moment. Același lucru se petrecea cu terapeuții minții pe care ministerul sănătății, grăbindu-se să imite măsurile terapeutice ale bisericii, Îi trimisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
neținând seama de respectul cuvenit logicii Întâmplărilor, am adăuga noi irealități la irealitatea congenitală a intrigii, Înțelegem fără greutate că astfel de lipsuri Îi prejudiciază În mod serios credibilitatea, totuși, nimic din toate acestea nu Înseamnă că scrisoarea de culoare violetă la care ne-am referit nu a fost efectiv returnată expeditorului. Faptele sunt fapte, și acesta, fie că se vrea, fie că nu, aparține categoriei celor de neocolit. Nu poate exista o dovadă mai bună În acest sens decât imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
bună În acest sens decât imaginea morții Înseși pe care o avem În fața ochilor, așezată pe un scaun și Înfășurată În cearceaful său, și având pe orografia chipului său osos un aer de totală deconcertare. Se uită neîncrezătoare la plicul violet, Îl Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le scrie În cazuri similare, cum ar fi, refuzat, schimbat domiciliul, lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută și pe perioadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
expresie visătoare, S-a Întors Înapoi. Nu e nevoie să fii poștaș ca să știi că a se Întoarce Înapoi nu e același lucru cu a fi returnată, că a se Întoarce Înapoi ar putea Însemna doar că scrisoarea de culoare violetă n-a sosit la destinație, că Într-un punct oarecare al parcursului i s-a Întâmplat ceva care a determinat ca ea să facă cale Întoarsă, să se Întoarcă de unde venise. Ori, scrisorile pot merge doar acolo unde sunt duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
mai perfecționate, poate Într-o zi mă hotărăsc să Încerc, până atunci voi continua să scriu cu stilou, hârtie și cerneală, are șarmul tradiției, și tradiția cântărește mult În treaba asta de a muri. Moartea privi fix plicul de culoare violetă, făcu un gest cu mâna dreaptă și scrisoarea dispăru. Am aflat astfel că, Împotriva a ceea ce credeau atâția, moartea nu duce scrisorile la poștă. Pe masă se afla o listă de două sute nouăzeci și opt de nume, ceva mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
listă de două sute nouăzeci și opt de nume, ceva mai puțin decât media obișnuită, o sută cincizeci și doi de bărbați și o sută patruzeci și șase de femei, un număr egal de plicuri și coli de hârtie de culoare violetă destinate următoarei operațiuni poștale, sau deces-prin-poștă. Moartea adăugă la listă numele persoanei căreia Îi era destinată scrisoarea care se Întorsese la punctul de plecare, sublinie cuvintele și așeză pixul În suport. Dacă ar fi avut nervi, am fi putut spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
sau o fi, dar nu o vedem, sau nici asta, o fi traversat pur si simplu tavanul Încăperii subterane, masa enormă de pământ care se află deasupra, și a plecat, așa cum hotărâse În forul ei intim după ce scrisoarea de culoare violetă i-a fost returnată pentru a treia oară. Știm unde se duce. Nu-l va putea omorî pe violoncelist, dar vrea să-l vadă, să-l aibă În fața ochilor, să-l atingă fără ca el să-și dea seama. Are certitudinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
inerentă naturii sale, care, lăsată În libertate, ar face imediat să pocnească și să se disperseze În spațiu unitatea sa precară și instabilă, agregată cu atâta greutate. Distribuția Încăperilor apartamentului unde locuiește violoncelistul care nu a primit scrisoarea de culoare violetă aparține tipului economic modest, prin urmare propriu mai degrabă unui mic burghez fără orizonturi decât unui discipol al euterpei. Se intră printr-un coridor unde În Întuneric abia se disting cinci uși, una În fund, care, ca să nu mai trebuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
vii În cameră. Cunoscătoare a anumitor fapte din viață, deși, firește, nu din propria experiență, moartea se gândi că bărbatul avea companie, că alături de el ar dormi o altă persoană, cineva căruia ea Încă nu-i trimisese scrisoarea de culoare violetă, dar care În această casă Împărtășea confortul acelorași cearceafuri și căldura aceluiași pled. Se apropie mai mult, aproape ștergându-se, dacă se poate spune așa ceva, de noptieră, și văzu că bărbatul era singur. De cealaltă parte a patului Însă, Încolăcit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
să fie oprită și golită, Încremenită pentru totdeauna În ultima sa contracție. Venise să-l vadă pe acest bărbat, și acum Îl văzuse, nu există În el nimic special care să poată explica cele trei returnări ale scrisorii de culoare violetă, cel mai bun lucru pe care-l avea de făcut după asta era să se Întoarcă În odaia sa rece de sub pământ de unde venise și să descopere modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost pe măsura scopului. Bărbatul care doarme nu are nici o vină pentru ceea ce s-a Întâmplat cu scrisoarea de culoare violetă, nici În cele mai Îndepărtate vise nu și-ar fi putut imagina că trăiește o viață care n-ar trebui să mai fie a sa, că, dacă lucrurile ar sta așa cum ar trebui, el ar fi Îngropat de cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
va Întreba dacă vrei să mori. Acest bărbat e mort, gândi ea, oricine trebuie să moară e mort deja dinainte, nu are nevoie decât să-l Împing eu ușor cu degetul mare sau să-i trimit o scrisoare de culoare violetă care nu se poate refuza. Acest bărbat nu e mort, gândi ea, se va trezi peste câteva ore, se va scula ca În toate celelalte zile, va deschide ușa ca să iasă câinele și să se elibereze de surplusurile din corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
lipsi, moartea e moarte, nu e o funcționară oarecare. Fișele apar În locurile lor, adică, arhivate În ordine alfabetică, exact În momentul În care oamenii se nasc, și dispar exact În clipa În care mor. Înainte de inventarea scrisorilor de culoare violetă, moartea nu se obosea nici să deschidă sertarele, intrarea și ieșirea fișelor s-a făcut Întotdeauna fără confuzii, fără Încurcături, nu s-a pomenit vreodată să se producă scene atât de deplorabile cum ar fi de exemplu unii să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
i-a trecut prin capul ei gol ideea că un for superior din ierarhie ar putea să-i ceară socoteala asupra bizarei neghiobii, așa cum nu s-a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului În practică, ale rutinei călduțe, ale praxisului obosit. O persoană, sau moartea, nu are importanță acum, Își Îndeplinește funcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
și patra scrisoare. O oră după aceea plicurile erau Închise, gata de trimis. Moartea se duse după scrisoarea pe care o trimisese de trei ori și de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse ea. Făcu gestul obișnuit cu mâna stângă și scrisorile dispărură. Încă nu trecuseră zece secunde când scrisoarea muzicianului reapăru, În tăcere, pe masă. Atunci moartea spuse, Asta ai vrut, asta vei avea. Tăie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
se va termina. V-ați putea Întreba de ce nu se Întoarce moartea la status quo ante, când oamenii mureau pur și simplu pentru că trebuia să moară, fără să trebuiască să aștepte ca poștașul să-i aducă o scrisoare de culoare violetă. Întrebarea are logica sa, iar răspunsul nu mai puțin. Este vorba, În primul rând, de o chestiune de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența acelor timpuri ar Însemna același lucru cu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
chestiune de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența acelor timpuri ar Însemna același lucru cu a se recunoaște Învinsă. De vreme ce procedeul aflat În vigoare În prezent este cel al scrisorilor de culoare violetă, violoncelistul va trebui să moară prin acest procedeu. Ajunge să ne punem În locul morții ca să Înțelegem valabilitatea motivelor sale. Sigur că, așa cum am avut ocazia să vedem de patru ori, marea problemă de a face să ajungă la destinatar scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
sunt cei aproape o sută de bărbați și femei dispuși În semicerc În fața șamanului lor particular, care este dirijorul, și care Într-una din zile, Într-o oarecare săptămână, lună și an din viitor, vor primi acasă scrisorica de culoare violetă și vor lăsa locul liber, până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste umărul violoncelistului, luaseră alt drum. Acum e tristă căci se gândește ce ar fi Însemnat să utilizeze fluturii-cap-de-mort drept mesageri de moarte În locul acelor stupide scrisori de culoare violetă care la Început i se păruseră cea mai genială dintre idei. Unui fluture din aceștia niciodată nu i-ar fi venit ideea să se Întoarcă Înapoi, Își poartă marcată obligația pe spate, pentru asta s-a născut. În afară de asta, efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
aproape o mobilă a teatrului, Fiți liniștită, v-aș găsi chiar dacă n-ați fi aici, Atunci vă aștept aici, Nu voi lipsi. Moartea făcu o pauză și Întrebă, Apropo, ați primit, dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră, scrisoarea de culoare violetă, Cea de la moarte, Da, cea de la moarte, Slavă domnului, nu, dar cele opt zile ale unui vecin al meu se Împlinesc mâine, e Într-o disperare care-ți trezește mila, Ce să-i facem, așa e viața, Aveți dreptate, oftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
eterului, spre turmele inaccesibile de nori. Orchestra tăcu. Violoncelistul Începu să cânte solo-ul său ca și cum doar pentru asta s-ar fi născut. Nu știe că acea femeie din lojă are În gentuța sa recent inaugurată o scrisoare de culoare violetă al cărei destinatar este, nu știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
ceea ce era scris să se Întâmple, se Întâmplă În sfârșit, și din nou, și Încă o dată. El adormi, ea nu. Atunci ea, moartea, se ridică, deschise geanta pe care o lăsase În sala de muzică și scoase scrisoarea de culoare violetă. Se uită În jur ca și cum ar fi căutat un loc unde ar fi putut s-o lase, pe pian, pusă Între corzile violoncelului, sau chiar În dormitor, sub perna pe care se odihnea capul bărbatului. N-o făcu. Se duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

apa bolborosind și sărim în ea, încet apa ne înfierbântă pielea, amestecul de rece și cald face ca viața să îmi pulseze în vene, iar inima să îmi bată nebunește, de îmi tresaltă întreg trupul. Printre brațele noastre plutesc nori violeți, ascunzând de ochii noștri peisajul, ici și colo se mai poate zări câte o rază sclipitoare de lumină, trimițându-mi mici semnale, pe care nu știu să le descifrez, Udi mă trage de păr către el, mă sărută pe gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mine, cerându-și scuze, îi zâmbesc, e în ordine, nici eu nu mai am prea multe de oferit. În urmă cu doar câteva săptămâni de jur împrejurul său stăteau agățate florile lui în formă de stea, întreaga sa coroană brodată cu firișoare violete, parfumate, iar acum, nici urmă de podoabe, a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie, ca și când amândoi ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]