1,953 matches
-
Nu mai au nici un concert, Doamne, de o săptămână Luciul bălții e inert! Vântul din grădini culege Foile ce s-au uscat, Iar bostanul, se-nțelege, Foarte mult s-a îngrășat. Colo-n frunze foșnitoare Sar sticleți petrecăreți, Privind toamna visătoare Trec fetițe și băieți. Și-n lumina-n șorț de ceață, Râd cu gura la urechi, Și-s frumoși și plini de viață, Pe alei, perechi, perechi... SUPARARE Am aflat ieri-dimineață: Buburuza cea isteață Are-o mare supărare, C-a
POEZII PENTRU COPII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345509_a_346838]
-
rând, pagină după pagină, au fost ca stăvilarul rupt de torent după ploaie, și care cu aceeași forță a intrat și în inima celor care m-au citit. De fiecare dată luam fotografia fetiței cu codițe, cu ochii mari și visători și după câteva clipe, când ne priveam cu o tăcere al cărui sens îl știam numai noi două, îmi aruncam gândul acolo de unde veneam amândouă, „copilăria”. O uitasem de mult, și ca orice casă fără temelie, am știut într-o
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SIMPLU VISĂTOR Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Simplu visător Cristina Pârvu Sunt doar un simplu visător, Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce dă un sens aparte rimelor, Și inima s-
SIMPLU VISĂTOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378002_a_379331]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SIMPLU VISĂTOR Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Simplu visător Cristina Pârvu Sunt doar un simplu visător, Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce dă un sens aparte rimelor, Și inima s-o cânte doar el știe. Adesea scrisul mi-este întrerupt, Penita-mi cade, lunecând din mână. Din suflet versuri calde eu am rupt, Arătând că
SIMPLU VISĂTOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378002_a_379331]
-
vreo carte zeci de veacuri, Tristețea prin strofe să vă alung. Știu, nu scriu metafore-ntortocheate, Am un vers simplu, dar plin de iubire. Nu compun nici poezii deocheate, Simplă-s și eu, în a mea aiurire. Referință Bibliografică: Simplu visător / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SIMPLU VISĂTOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378002_a_379331]
-
să -I împărtășească această pasiune extraordinară pentru munte.Și Dumnezeu i-a dăruit-o că pe un lucru rar și binemeritat.... VIII. POȚI CUCERI SINGUR,EVERESTUL?, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015. „Fii un visător. Și nu uită: visurile trebue să fie transformate în realitate și nu realitatea schimbată în visuri.” Osho Oamenii nu își pot alege singuri părinții și rudele.Pe aceștia ni îi dă Dumnezeu. Părinții ne sprijină, ne îndruma, ne formează, ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
săraci, măi urâți suflatește, si mai duri dacă nu avem prieteni. Sau dacă am accepta - prietenie, timp, ajutor- fără să dăruim nimic celor care ne-au oferit o parte din viața lor. Această formă de ... Citește mai mult „Fii un visător. Și nu uită: visurile trebue să fie transformate inrealitate și nu realitatea schimbată în visuri.” OshoOamenii nu își pot alege singuri părinții și rudele.Pe aceștia ni îi dă Dumnezeu.Părinții ne sprijină, ne îndruma, ne formează, ne ajută.Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
mai rară și cărările-s puștii. Și străbat milenii, ere, fermecat și amuțit, n-am simțire, n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare, stelele mele cu plete, cu surâs de față mare și cu corp plin de vibrații rătăcind la întâmplare, numai foc și numai gratii minunate exemplare. Și plutesc în
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
ea va ști Că nu iubești cu dus și-ntors! Poem fără tine Doamne, sunt străin de mine Când în oase bate vântul, Când pe calea fericirii Pierd afurisind cuvântul. Sunt un strop din galaxie Plin de găuri încercate, Inima mea visătoare E mister plin de păcate? Sunt ca turla părăsită De luceferi credincioși Și-s strivit în nopți cu lună Doar de ochii ei frumoși. Pleoape puse-n mângâierea Lumii cu bătăi de vânt Izvorăsc din vraja vieții, Ea mi-i
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
mai mare din grup, care părea a fi prietenul fetei cele înalte care arăta ca o veritabilă sportivă, mă îndoiam că al doilea tânăr, mult prea firav, ar putea fi prietenul celeilalte fete, una scundă, suplă, cu ochii negri și visători, care se încălzea lângă sobă. Ea îmi atrăsese deja atenția, căci îi văzusem șuvițele de păr blond strânse sub un fes roșu care îi venea foarte bine. Era preocupată să-și încălzească picioarele la gura sobei. Tocmai aruncă fesul cel
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
patu-așteptării alarma e-n fașă Pictată-s cu mine azi parcă o goașă Stă trează-n perete și bea rânduială. * Părinte Duhovnic prea mare-i lucrarea Mă caut pe mine în locuri ciudate Nu-s visul nici boala sunt azi visătoarea Din Lumile-nalte în cer nestemate Plec tâmpla spre tine simbol de-nălțare Pământul mă cheamă să-mi mângâie fața În laț de păianjen îmi simt provocare Alerg către tine tu ești interfața. Părinte Duhovnic e camera goală În care
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
cum din raze spectrul vieții țese fericirea Tăinuit de revelația iubirii începi a străluci, La adăpost de cei ce vor să-ți fure nemurirea Vei fi, închide ochii, crede-i vie îmbrățișarea. Să nu-i spui, te rog, că-i visătoare Căci ea crede în visul dimineții, Respir-o, zâmbește-i, așează-i inima ta-n palme Și-n fiecare zi pe cerul tău va fi poezie. Bună dimineață, iubito, va fi replică ta Cu brațele deschise, Zarea îți vei întâmpină
BUNĂ DIMINEAȚA, IUBITE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375952_a_377281]
-
lui - asemeni unui cavaler, prin a scrie vers după vers care stă la baza trăirilor sale sufletești, interferențelor sentimentale de la care învață din propia-i experiență. ,, Lucrând la fabrica de vise A deschis porțile închise Rămâne o baladă pentru pian Eternul visător, Sebastian. ,, - Curriculum Vitae - În serile lungi meditând, sau uneori la o cafea de pildă, ca un cerșetor de dragoste - poetul adună și memorează gânduri rimate și ritmate în poeme speciale mai toate slujind cu un scop: gândul și dragostea pentru
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
patu-așteptării alarma e-n fașă Pictată-s cu mine azi parcă o goașă Stă trează-n perete și bea rânduială. Părinte Duhovnic prea mare-i lucrarea Mă caut pe mine în locuri ciudate Nu-s visul nici boala sunt azi visătoarea Din Lumile-nalte în cer nestemate ... Citește mai mult Părinte duhovnic vin iarăși spre tineCu pasul tăcerii un prag peste minteMă caută sfinții-n apus de cuvinteM-adună la tine eu fug iar de mineAlerg cu apusul în hainele goaleMă zbucium
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Poezie > Vremuri > CASA PĂRINTEASCĂ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută în tăcere și nemișcare, Trăia și răsufla ca înainte. Razele lunii jucau închipuiri, Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
dulceață divină. Ea a știut să-și zăvorască chipul lui drag în inimă, ca pe o candelă într-un sanctuar. Ultimul bolnav de iubire este Ion C. Ștefan care se vede robul îndrăgostit de un vis neîmplinit, fiindcă trestia lui visătoare este acum a altui bărbat. Poeziile care încheie volumul aparțin acestui poet care trăiește în amintire iubirea de altă dată. O remarcă laudativă merită volumul pentru magnificele tablouri ale unor pictori celebri, care au eternizat cuplul adamic, în spiritul căruia
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
etc. O întreagă psihologie a spiritului uman și a vieții vegetale și animale se împletește în mesajele care țâșnesc ca un izvor din versurile sale, o îmbinare armonioasă de „conștiințe”, dar și o filozofie a existenței geniului, a poetului veșnic visător, solitar și rătăcitor pe meleagurile natale. „El e nebunul ce fuge pe drum, / Privește cu ochii mari, negri, / În sus, spre o altă lume/.../ Nu vă uitați după el, / Căci sufletul îi râde, inima îi bate / Ca un ceasornic în
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
fluturași cu aripile pictate multicolor, împrăștiați pe tot materialul costumului. Citea din cartea poetei Georgeta Minodora Resteman "Descătușări - Fărâme de azimă". Îi plăcea poezia romantică în versurile căreia se regăsea de multe ori ca stare de spirit. Era o fire visătoare, chiar dacă era considerată o zburdalnică, o jucăușă și o nesăbuită. Căuta mai ales poeziile de dragoste. Era confuză. Nu știa ce se întâmplă cu ea. Este sau nu este îndrăgostită de acel bărbat enigmatic care-i salvase viața? O obseda
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei. Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu care ne hrănim așteptările în serile vieții. Cei ce au norocul să o întâlnească în forma ei pură, sunt cu adevărat fericiții posesori ai energiei ce
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
sensul agresiv ci acelea pline de poezie, de romantism, de dragoste, fie ea și neîmpărtășită uneori de ambii eroi. Când citea o asemenea poveste romanțioasă, dorea să se poată transpune în rolul eroinei, să trăiască aventura odată cu ea. Era o visătoare, o romantică incurabilă. Tânjea după marea dragoste după care alergase în adolescență, dar care o ocolise până la această vârstă. Dacă în adolescență a fost la un pas de a întâlni marea sa dragoste, nu și iubitul ideal, acum spera că
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
Poate aud tăcerea stelelor pe bolta inimii mele, poate ciripit de păsări răsună șoptindu-mi numele. Poate vei naviga pe-a timpului agitate, mărețe unde, poate vei călători fără mine prin întunecatele umbre. Poate fiecare vis începe cu un romantic visător, poate dragostea-și doarme somnul greu și apăsător. Poate-mi colinzi prin gânduri, iar eu prin a ta minte, poate ne dezbrăcăm de-a emoțiilor îmbrăcăminte. Poate inima-mi îți cântă pe acute note muzicale, poate nopțile-mi devin zile
POATE DA, POATE NU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372771_a_374100]
-
suflet și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea spirituală: Se tot zbate îndrăznețul / și s-azvârle. / Și mi-e teamă / c-o să cadă - visătorul (Visătorul). Numai aceia care sunt obișnuiți cu trăirea în slavă: Când aș iubi, / mi-aș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, / spre cer / să-l cuprind, / mijlocul să-i frâng / să-i sărut sclipitoarele stele
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea spirituală: Se tot zbate îndrăznețul / și s-azvârle. / Și mi-e teamă / c-o să cadă - visătorul (Visătorul). Numai aceia care sunt obișnuiți cu trăirea în slavă: Când aș iubi, / mi-aș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, / spre cer / să-l cuprind, / mijlocul să-i frâng / să-i sărut sclipitoarele stele, vor
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
celor 26” și „Drumul meu”. Poezia eseniană refuză happy-end-ul. Puterea ei magică rezistă în sinceritate, fiind poezie de confesiune dureroasă, tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos. Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivități de himeră paradisiacă (aici edenul este tot mai îndepărtat) și viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale, cum subliniază Angelo Jacomuzzi, rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul, pentru
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Mă topea flacăra ta, Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e. Mă zbăteam dureros și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]