1,136 matches
-
CAUT MEREU... Mă caut mereu, mereu mă tot caut Și-mi pare adesea că-s sunet de flaut, Suspin de pământ, năpădit de paragini, Ori carte, cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În care-s ostatecul căutărilor mele, Dar sper c-o să vină o zi de bilanț Când, câte-o
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
un pretext pentru lăbărțate chermeze etc., etc.) ar putea asigura o funcționare decentă a întregii culturi scrise. De parcă nu se dorește o funcționare decentă, parcă se dorește, dimpotrivă, o punere la zid a scriitorului, o punere a sa (revanșă îndelung visată, victorie târzie, subtilă, nu prin foarfecele ideologice, ci prin sărăcie...) „cu botul pe labe”, o marginalizare a sa până la insignifiant, o scoatere a sa din câmpul vizual public. S-a mai întâmplat și cu alte îndeletniciri, ocupații să nu aibă
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le spuse ea, vă rog să mă ajutați să le duc până la mașină! O! Ce bucurie mare! Măcar câțiva pași cât aveau de făcut până la mașina doamnei, puteau să strângă la piept mult visatele comori! Băiețelul luă cutia în care se afla trenulețul, iar fetițele, fiecare, păpușa preferată. - Urcați în mașină, îi pofti doamna, să faceți cu mine o plimbare! Sfioși, temându-se să nu murdarească cu hăinuțele și ghetuțele lor, frumoasa mașină, se
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
5 decenii sub oblocul unei ideologii ce s-a dorit novatoare și transformatoare de lume, dar care în final, după ce a bulversat o generație întreagă în toată ființa sa, a ridicat mâinile în sus a neputință. Marile transformări de conștiință visate și marile fericiri de natură economică s-au dovedit o utopie. În schimb, această utopie înnobilată de către oamenii de serviciu ai orânduirii cu titlul de „epocă de aur” a tăiat adânc în firescul românesc și omenesc, încercând o operație fără
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără de păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în ceea ce se vede și se acceptă în genere. Trăim cu nostalgia absolutului, dar ne este și teamă de el - teama de neant. Unii, puțini, o iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
îmbrăcat o rochiță scurtă din dantelă, cu un decolteu imens. Opt concurenți s-au luptat pentru un loc în finala show-ului Vocea României, care îi va aduce câștigătorului un premiu de 100.000 de euro și un contract mult visat. Cei opt concurenți care au ajuns în semifinala sunt: Silviu Pasca și Tibi Scobiola, din echipa lui Smiley, Laurian Mantă și Julie Mayaya, din echipa lui Horia Brenciu, Feli Donose și Vizi Imre, din echipa lui Marius Moga, Criști Nistor
Loredana Groza, cu un decolteu "abisal" la Vocea României () [Corola-journal/Journalistic/65331_a_66656]
-
așa cum ostia este chiar Mântuitorul, iar cuvintele acestui mesaj, adresat numai ție, sânt degetele mele, buzele mele, șalele mele, splina și vertebrele și intestinul meu gros. Ce ciudat, să trăiești în istoria altcuiva, de parcă ai fi una dintre acele ființe visate, produse în întregime de creier și totuși complete, cu personalitate și dorințe, și ochi căprui cu irizații verzi, dar care n-au totuși nici o inferioritate, nu gândesc, nu văd, nu aud și nu știu că există. Să fii personaj secundar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-n casele mele-n ruină -, așteptând acolo o confirmare și-o hrană dinspre flacăra modulată a existenței, la rândul ei neîmplinită și embrionară. Nu mai simt decât ce am mai simțit o dată, nu mai pot visa decât visele deja visate. Deschid ochii, dar nu pentru culoare și contururi, fiindcă lumina nu se mai sparge-n corpusculi ca să-mi străbată cristalinul și straturile străvezii ale retinei, ca să producă rodopsina în celulele în formă de con; imagini întregi vin deodată, sculptate în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și fierbințeală, de durere și milă, de răsucire a capului spre dreapta confirmată și contracarată de simțul cohlear. Vin cartiere întregi, cu timpul, spațiul și emoția lor, și mai ales cu gradul lor de realitate - căci pot fi adevărate sau visate, sau imaginate, sau transmise prin tijele inefabile care leagă viețile noastre de ale celor dinainte - vin buze și sexe, și tramvaie alunecând pe șine în ierni cu zăpadă murdară, vine mama să-mi aducă din când în când de mâncare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o dată avea degete străvezii ca niște filamente cu care scotea imaginile de vis și degete tari ca fildeșul ce extrăgeau amintirile adevărate, deosebindu-le nu atât după mireasmă (căci primele mele amintiri au căpătat cu timpul răvășitorul parfum al celor visate), cât după felul în care erau scoase, s-a condensat și el într-un singur braț multiramificat, asemănător plantelor din aerul verde al camerei mele. Cât de ușor clasificam amintirile altădată, ce sistem taxinomic fără greș inventasem! Le deosebeam după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de imagini realej aduse (de cine?) în memoria noastră atunci când vrem să aducem (și oare, prin asta, nu cumva noi înșine le inventăm, că altfel de unde știm ce vrem, de vreme ce întrebarea nu-i altceva, aici, decât răspunsul?), și de imagini visate sau închipuite care la rândul lor devin amintiri și, ca amintiri, sânt chemate-n memorie de același inefabil mecanism ca și adevăratele imagini din viața noastră adevărată. Și dacă pentru amintirile mai recente avem mărci speciale pentru autentic și pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
legăturii noastre și farmecul fără sfârșit al vieții noastre-mpreună. Covorul avea un chenar de crengi împletite, de care atârnau fructe revărsate ca dintr-un corn al abundenței, iar fructele deveneau cu încetul animale reale și imaginare, peisaje știute și visate, nori oglindin-du-se-n ape, toate limpezi până la cele mai mici detalii, de parcă firele de lână bătute cu furculița printre ițe ar fi avut grosimea firelor de păr și ar fi fost vopsite-n milioane de culori. Iar în medalionul din mijloc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor de culori, cu ochii lor de azur tivit cu aur intens, așa încît biserica-fluture, fluturele îmbrăcat în biserică și biserica locuită de fluture, amîndouă-nvelite în tandra substanță a emisferelor cerebrale, avea să-și ia zborul către împărăția mereu promisă, visată mereu și mereu, ocultată mereu și mereu de nechibzuința și păcatele cărnii. Părăsind uriașa boltă, am coborât prin capilare ramificate la nesfârșit, privind structura de fulg de zăpadă a hemoglobinei ce ningea peste noi, am ajuns în organe cu o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum două secole care privea, din când în când, prin ochii negri ai unui bănățean stângaci, sau până la Vasile Badislav, căpitanul de pompieri, amândoi urmăriți îndeaproape de mesageri roind în jurul lor ca niște insecte ție nite, împingîndu-i pe căi niciodată visate, inventând și supn-mînd ființe în jurul lor, dărâmând zidul dintre halucinație și real - inversând atât de des polaritatea lor! - și inventând atâtea alte lumi psihice, virtuale, fractalice, că realitatea nu mai era decât una dintre ele, nu cea mai reușită și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor Lacrimi privirile să-Ți ardă, Să știi că ești biet muritor În umbra ta, lumina mea să cadă ! ZBOR VISAT Visul din mine se-nalță ușor Cuprind cer în palme și aflu că zbor Îmi cresc aripi în norii departe Dar visul din mine, de noi ne desparte. Zborul spre ceruri e rugă curată Și-n visul din mine un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
însorită, din balconul dinspre răsărit al palatului, privim un sfert de oră priveliștea asupra Adriaticii cu Santa Maria Maggiore în bazinul San Marco și toată întinderea aceea de ape albastre-argintii cu minunile presărate ici-colo. Cu toate că ținta călătoriei noastre era mult visatul Paris, plecăm din Veneția cu regret și cu presimțirea că este pentru totdeauna. Plecăm cam pe la amiază, o zi curată de august, cerul pe unele locuri era acoperit cu întinse perdele albe de nori subțiri, nori cum se văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune a eului în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e puterea noastră Cu ea deodată vom cădea și noi. ............................................ Voi sînteți tineri chiar la bătrânețe, lar noi în lume ne năștem bătrâni, Voi vă [î]nchipuiți că lumea este A voastră, însă noi - noi o luăm. Cea ce doriți, visați, voiți - avem. Ah, neputința cea copilărească Din voi vorbește, tinere popoare... Puindu-vă un scop, urmați în viață Ce ați voit, ce mijloace vă trebui, Ce lupte trebui, ce dureri, ce lacrimi Spre-ajunge unde ați spus că veți ajunge... Și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țintă. Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace bine un corp și-un suflet mort. Pe când Moldova plânge bătută de argați Năimiți de voi anume... voi râdeți și visați. Și-afară de Moldova mai sânt și alte țeri, Surori a țerei noastre ce, stinse de dureri, Se zbat sub biciul celor cu care voi dați mâna Ca să zdrobiți pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
temperamentelor noastre, să-i justific propriile mele argumente de admirație pentru spiritul american care mi-a agresat benefic, În deceniul exilului de după exilul de acasă, atâtea dintre prejudecăți și reflexe. I-aș fi putut intermedia acum și vreo Întâlnire, demult visată, cu celebritățile literare americane de care era fascinat. „Închipuie-ți, l-am văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj să mă apropiu de el, dar nu era departe, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]