13,667 matches
-
trăiește. Societăți cvasi-clandestine, întruniri, cursuri demimondene, de logică și metafizică, unde nu e greu de înțeles cine e Profesorul, umplu cu eșarfe purtate de aerul veacului cadrele, destul de stereotipe, altminteri, ale vieții studențești. Un cocon din care se iese în vita nova, în care se simt "fluturări de meniri". Pentru cei cărora le reușesc, gaudeamus!
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
-l ia, l-am deschis eu. - Doriți o specialitate a casei? - O salată? O pizza? - O friptură bine prăjită? Sau în sânge? - Puțin vin? Apă minerală? Ea privea în farfuria goală. Când a venit chelnerul, am comandat o costiță de vită cu fasole verde. - Vă place fasolea verde? - Și de băut? - O carafă de apă. Am așteptat mult timp până le-a adus. - Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să vă uitați la televizor? - Eu m-
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
și nesilit de nimeni creatorul de frumos? Nu s-ar fi putut face trimitere - ca să dăm argumentației o tentă mai concretă la versurile lui Arghezi din Testament - text îndeobște cunoscut de către mai toți elevii: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite/ Și leagăne urmașilor stăpâni./ Și, frământate mii de săptămâni, (s.n.)/ Le-am prefăcut în versuri și-n icoane"? Sau la alte asemenea mărturii - e drept, mai puțin cunoscute elevilor: "Ah! atuncea ți se pare/ Că
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
Vodă s-a oprit, cu fierul coasei sus, în mâna dreaptă; făcându-mi semn cu stânga undeva înaintea lui și ducând un deget la buze în semn de luare aminte. Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
de la Amina, așezată Între cei doi bărbați pentru a Înlesni traducerea din franceză În română și viceversa. Din cele prezentate, Ștefan ajutat de Amina a ales să mânânce sau doar să guste din: Ciombella cu rodie, Caviar Akmas, Trufe Alba, Vita Kobe, Zillion Dollar și Pizza Royale 007. Nu a Întrebat deși, despre cele mai multe feluri nu știa mai nimic, dar a urmărit cu interes descrierea Aminei despre ultimul fel. Aceasta a surprins o oarecare nedumerire a românului și s-a simțit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
făcu să se cutemure ușor În fotoliul avionului și să se Întrebe: chiar și după mai bine de două decenii?! Era electrician de Întreținere Într-o secție cu multă mizerie și cu un miros insuportabil, acolo se prelucrau pieile de vită. Pe jos era alunecos și aburii de la acid și cloroform făceau aerul greu respirabil. La etaj, se prelucrau pieile uscate și mirosul era unul de piele finisată. După ce Își inspecta fiecare element al instalțiilor electrice, atunci când maistrul și inginerul plecau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de la Poiana Alexei” și cât de curioasă este să te cunoască soția mea, cea care ar fi dorit să vină astăzi dar mereu trebuie să fie unul din noi doi să verifice și să supravegheze, știți că „ochiul stăpânului Îngrașă vita!”, nu?. Rică Olaru vorbise Îndelung și pasional cu Încercatul său prieten de pescuit și coleg de serviciu la Moldosin și a rămas marcat de dorința sa cea mai mare, cea cu securitatea și ajuns acasă reflectă pe Îndelete la securitate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un îndrăgostit?”. La auzul acestor cuvinte, nenea Jănel o făcut ochii mari, întrebându-se: „De unde știe colonelul că eu și cu Liuba ne avem dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la urmă o sosit și ziua plecării din spital a lui nenea Jănel. In dimineața aceea s-o bărbierit, s-o îmbrăcat și, ca și cum ar fi pășit spre spânzurătoare, s-o îndreptat spre ieșire...Nici nu vedea pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt de clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să revadă filmele unui tînăr regizor. Just! E dreptul oricui să nu revadă un film, ori un spectacol. Eu aș revedea la infinit Noaptea iguanei, All that jazz, Hair, Evita, Unchiul Vanea, Cinema Paradiso, ori Roma, dar nu și La vita e bella, La grande bouffe sau peliculele marelui Antonioni. Din Concertul lui Mihăileanu am revăzut, de zece ori, doar ultimele 15 minute. Aș revedea oricînd Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau de David Esrig, Macbethul lui Ciulei, dar niciodată Purificare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA (care stă în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
există și un butoi ruginit în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiului stăpânului care îngrașă vita. Se mai află în polată o bicicletă defectă, ruginită, cu lanțul atârnând. Are anvelope care nu se mai fabrică din anii ’50. Dimensiunile nu s-ar mai potrivi la bicicletele care se produc acum. Obiecte demodate. Sticle cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
loc pentru depozitare de fierotănii. În general, a lucrurilor furate, dosite. Altă poreclă. Acioală. În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție. Polata conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în urma lui. Hudițele înguste erau cufundate în întuneric. Abia își dădeau seama pe unde se aflau. La o vreme, Costăchel s-a oprit, cu urechea ciulită. Ia ascultă! Nu ți se pare că se aude mers de animal - cal sau vită? a întrebat în șoaptă Costăchel. Care-i nebunul care să umble la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bătaie. Pe noi ne au adus la ascultare izolându-ne prin împroprietărirea - dacă pot spune așa - a vecinilor cu bucățile cele mai dulci din țara asta... Și noi nu am ridicat un deget în apărarea țării. Am plecat capul ca vitele la tăietoare - a adăugat Costăchel. Asta încă nu-i totul. Nemții ne-au pus pe grumaz o povară care la prima vedere pare avantajoasă, dar în realitate este un adevărat jug. În ce constă aceasta? a întrebat Costăchel. Toată economia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în limba noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu n știa... Apoi cine să mai țină șirul zilelor și nopților petrecute în acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un glas cei doi. Dacă am înțeles eu bine... vor să facă întâi întovărășiri agricole. După aceea, gospodării agricole colective. Ce înseamnă toate aiestea? - a întrebat Petrache îngrijorat. Asta înseamnă colhoz, omule! Colhoz înseamnă! Ca la ruși. Îți ia pământul, vitele, plugul și pe tine te face rob pe pământul tău! Muncești la normă și toamna îți dă atâta cât să nu mori de foame - a răspuns plin de revoltă Costăchel. Da’ cotele ce înseamnă? - a întrebat Petrache. Astea-s despăgubiri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avut timp să treacă. Printre săteni se vorbea în fel și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acestui termen părțile nu mai pot face acțiuni posesorii. Un asemenea caz tipic este când reclamantul cere ca pârâtul să-i lase În liniștie posesia unui teren pe care Îl posedă, iar În ultimul timp una dintre părți a păscut vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care le cosea În fiecare an, iar iarba pe care o obținea o folosea ca fân pentru vitele
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care le cosea În fiecare an, iar iarba pe care o obținea o folosea ca fân pentru vitele sale ori vindea surplusul care Îi prisosea. Ocupațiunea este o cvasi formă de posesie asupra unui bun mobil care nu aparține de nimeni, iar prin găsirea și ocuparea lui, nu au fost Încălcate prevederile legii. A nu aparține nimănui un
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
stat ceva timp singur, apoi, într-o zi se gândi să se căsătorească. Îi plăcea o fată din satul vecin, a căror părinți erau gospodari și avuți. Aveau acei gospodari trei fete și pentru fiecare din ele aveau zestre, bani, vite și pământ. Lui îi plăcea cea mijlocie și încolțise în inimă lui dorința s-o ceară în căsătorie. Nu era urâtă, nici proastă nu era și, plus la toate, mai avea și avere. „Mă voi face un gospodar bun!”, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]