1,054 matches
-
Somn ușor! Capitolul 8 În dimineața următoare m-am trezit mai obosit decât mă culcasem. Am dormit destul de bine, am visat frumos, dar tot nu-mi pot explica de ce eram atât de moleșit și de ce eram atât de lipsit de vlagă. Din punctul meu de vedere, apartamentul nu arată niciodată mai curat și mai ordonat ca dimineața. Deși m-am împiedicat de câteva cărți care zăceau pe jos, nu m-am obosit să le ridic. Ca în orice început de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru o plimbare în grădină! spusei eu. Nu mă auzi. Era prea ocupat să-și înjure colegii care munceau. Mă văzu într-un târziu și zise, fără să știe ce-am spus înainte: Ăștia nu muncesc deloc. Parcă n-au vlagă în ei, Corvium. Ați mâncat azi, păcătoșilor? li se adresă apoi celor care aveau pământ pe sub unghii. Se întoarse unul dintre cei care abia au scos un tufiș uriaș din rădăcini și parcă vru să-i spună vreo două lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O curvă este cea care Își Înșeală nu soțul, ci amantul! Care din cele cu care zici că te-ai culcat aveau amanți? Niciuna... Și atunci de unde s-a concluzionat că fetele rele iau puterea bărbaților și ei rămân fără vlagă? Poate se referă la un adevăr pe care sper că-l cunoști, la sexul oral, dar acesta nu este nesănătos În măsura În care ți s-a spus! Am un argument forte și poate nimănui nu aș avea curajul să spun acest adevăr
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu cred în lucrurile noi decât atunci când constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că, ori de câte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe când ceilalți se apără fără vlagă; astfel încât cel ce vrea să introducă legi și orânduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
noi îl numim meschin pe acela care nu-și îngăduie decât prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sunt considerați darnici, alțiilacomi; unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvântul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mândri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățânați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă cu atenție și o cută adâncă Îi brăzdează fruntea. E semnul unei maxime concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de mâinile vânjoase ale roșcovanului și de cele lipsite de vlagă ale lui Antoniu. A fost așezat pe scândura groasă. Nu are viață, deși seamănă Încă izbitor cu ceea ce Înseamnă viață. Nu răspunde la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai degrabă o păpușă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o vor face vreodată, mă găsesc printre ele mereu schimbată, îmbătată de vlaga lor neștirbită, verdele lor nu cunoaște toamna, nici veștejirea. mai viu decât apa vieții, ne însoțește pe fiecare, de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Chavel, nu e lucru de glumă să te afli la un pas de moarte și nu te poți aștepta ca un gentleman să se poarte întocmai ca și ceilalți. Dacă-i cântărești bine, cei de teapa lui sunt cam fără vlagă, dar ceea ce se petrecea acum era un lucru cu totul ieșit din comun. Așa cum spusese Voisin, nu era drept. Numai Lenôtre privea lucrurile cu mult calm: își petrecuse toată viața în lumea afacerilor și, din colțul lui, fusese martor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a întrebat locotenentul. ― Da’ artileristul ce are alta de făcut decât să împingă la tun? Și am împins... ― După atâta „osteneală”, se cade să mai guști din paharul cela de pe masă, că altfel nu mai ai putere să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și am așezat pe ea bunătățile primite de la moș Dumitru. Traistă parcă nu îndrăznea să se așeze. În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de nimic. Era sâmbătă seara, iar eu ar fi trebuit să mă pregătesc să ies și să mă distrez. în schimb, zăceam în pat. Grija mea cea mai mare era Luke. Niciodată nu mă mai simțisem atât de lipsită de vlagă. Știam că în seara aia avea să iasă în oraș și să se distreze fără mine. Se putea chiar - am simțit cum mi se strânge stomacul - să întâlnească o altă fată. Pe care s-o ducă în apartament. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-n fân, de ne calcă toți în picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După o vreme, Crișan simți cum sângele începe să-i curgă din nou prin vene. Se ridică cu greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metalic iar Cristian înțelese că lama se rupsese în rană. Încercă să se ridice dar nu reuși, i se părea că trupul său cântărește câteva tone și nu mai era în stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul tău! auzi el vocea bărbatului care îl înjun ghiase. De ce? întrebă celălalt. Al meu s-a rupt. Vreau să-i tai gâștireața gaborului ăsta! Ești nebun? Lasă-l în pace și hai să plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Neculai Hriscu a fost nimicită, tranșeele fiind spulberate de tancurile rusești. La trei luni de la plecarea bărbatului, Safta primi o năucitoare veste: bărbatul ei drag nu se mai întoarce niciodată! Rămase împietrită, neputând să-și stăpânească lacrimile, ștergându-se, fără vlagă, în timp ce, de afară, auzea glasurile cristaline ale băieților, care se pregăteau să meargă cu uratul. Năucă, se îndreptă spre casa cumnatului Vasile, care tocmai închisese cârciuma, pregătinduse să primească urătorii. Ce ai cumnată? o întrebă cumnatul, în timp ce căuta să lege
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pune stăpânire pe tine. Nu era în stare să îndure un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau impresia atât de complicată pe care mi-o făcuse Strikland, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i vezi pielea ei așa de frumoasă rănită. A murit în liniște, așa că n-am știut că e moartă până când nu mi-a spus sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea inert pe spate de parcă i-ar fi pierit vlaga din mâini și din picioare, și curând am observat că a adormit. Era primul somn natural în care se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a părut aventura cu Yvonne Rossignol, vestita primadonă de la sfârșitul secolului trecut. Venise de la Paris, cu vreo 45 de ani înainte, să dea o serie de reprezentații la București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]