1,064 matches
-
cum să fie interceptate decât prin oameni strecurați în rețeaua grecilor din Fanar, care era sub ascultarea Mavrocordaților. Cum aflase Brâncoveanu că sultanul dispusese să fie scos din domiciliul forțat de la Mitropolie și să i se permită să locuiască la Vlah serai? Cine i-a spus că marele vizir dorea să lase impresia că această mutare este o favoare personală și să mai scoată un peșcheș? Evident, Mihai Cantacuzino este la mâna lui vodă și este obligat să-i dea informații
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcut, că uite, vin mărăcinii peste tine și nu mai ai timp. Cina a fost scurtă, a doua zi plecau pe drumul întoarcerii spre țară, toți doreau să se odihnească și nu aveau chef de vorbă. Erau obosiți, căci pe la Vlah serai toată ziua s-au perindat negustori cu fel de fel de mărfuri și boierii au ales daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe zaharate, dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mateiaș și pentru domnițe. Doamne, cât aur dăduse în stânga și în dreapta, ca să-i facă pe cei din preajma marelui vizir să mormăie satisfăcuți și să miște turbanele albe în semn de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priveau înainte, căutarea lor era piezișă, ca și cum ceva știut doar de ei i-ar fi amenințat mereu. Au spus, schimonosindu-se ca să pronunțe cele câteva cuvinte grecești, că au marfă pentru voievod și pentru marele spătar Mihai. Paza de la poarta Vlah seraiului nu i-a lăsat să treacă, dar tânărul a scos de pe deget un inel de pecete făcut din argint și a cerut să-i fie înmânat marelui spătar. Peste câteva minute, Mihai s-a înfățișat cu inelul la vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe vodă până nu vă dă de știre. — De la Stambul? De la Vlah serai? — Nu, de la patriarhie. Ștefan simți cum îi năvălește sângele în obraz, era perfect treaz, tinerețea învinsese toată oboseala acumulată cu boala Stancăi și apoi cu toate celelalte griji în ultimele două săptămâni. — Sunteți veniți călări? Da, răspunseră deodată oștenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
disperare prin palatele și conacele brâncovenești să inventarieze și să trimită în Turcia ce mai rămăsese din averea mobilă a voievodului. După trei săptămâni de drum, intrând pe poarta Adrianopolului, Constantin Vodă constată că nu erau conduși pe drumul spre Vlah serai, reședința ambasadorilor Țării Românești, ci spre fortăreața Ediculé - a Celor Șapte Turnuri -, închisoarea care avea cel mai trist renume în istoria imperiului bizantin și, de peste două sute cincizeci de ani, a celui otoman. Fortăreața Celor Șapte Turnuri din Istanbul fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și l-am ține la Vlah serai un timp, nimeni de pe lume nu poate să creadă că, ajuns în țara lui, nu se va răzbuna. Deci, dacă-i dăm drumul așa, chiar ai lui, Șeităneștii cei bătrâni, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, or să ne trimită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celui de lângă ușă, salutându-l pe stolnic cu o adresare care nu i se cuvenea, azi în zori a sosit de la Stambul un ienicer cu vestea cum că vodă Constantin Brâncoveanul ar fi ieșit de la Ediculé și că stă la Vlah serai până trece ramadanul. Atunci abia o să se hotărască pe cine-l căftănește domn Damad Ali Pașa, pe bătrânul vodă sau pe unul dintre beizadele lui, Constantin sau Ștefan. Spătarul Mihai îl prinse la timp pe marele stolnic Constantin ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniei cu o ștafetă care urma să plece chiar în clipa acea. Între timp, cei patru bărbați, în șoaptă, hotărâră ce anume trebuia făcut, iar concluziile le trase marele stolnic, recunoscându-i-se autoritatea vârstei: — În primul rând, tragi la Vlah serai, îi spui lui finu-meu că tot ce scrie spre Țara Românească poate pleca prin domnia ta, fără știrea turcilor, desfaci scrisorile și, dacă crezi că ne folosește, le arăți marelui vizir, doar marelui vizir și nu altcuiva. Constandinul Stancăi are
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încerca s-o repună. Vodă Ștefan era speriat și dorea din tot sufletul ca poporul să-l iubească și să se roage pentru el, dar și mai înfricoșat era la gândul că nu va avea cu ce plăti haraciul. La Vlah serai, odată cu sosirea Brâncovenilor eliberați din închisori, s-a oprit și un bătrân pelerin venit călare pe un măgar costeliv, apariție obișnuită în peisajul oriental. A cerut hrană și apă pentru el și pentru măgar și îngăduința de a-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbare, chiar de cazne? Ce gând te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă încât monahului iar i se făcu frică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah serai, o șiretenie a lui Damad Ali Pașa, ca să-l facă pe domnitor să se autodivulge. În dezastrul provocat de ienicerii din garda de la Ediculé, căci ei făcuseră percheziția, printre fulgi, bucăți de stofă, petice de hârtie și mobile răsturnate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau legați, așa că se îmbrățișară. Fiecare încerca să-i cruțe pe ceilalți și se trudea să pară nepăsător. Mateiaș se căznea să pară chiar viteaz. Nu-l mai văzuse pe taica de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să sufle? Exista ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știură să aducă oastea-mpărătească într-o poziție critică și să-i rărească șirurile văzând cu ochii. Romeii începură să se clatine când iată că le veni împăratul în ajutor, c-un corp de rezervă intact încă, și-i goni pe vlahi, cari, auzind zgomotul cu intenție mărit de cornuri, trâmbițe, surle și alte instrumente, crezură că trupa romeică de ajutor ce venea asupră-le e cu mult mai mare decum era aceasta în realitate. Astfel numai izbuti Isaac Angelos să scape
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe altă parte, ieșea la iveală cine știe unde, pândea pas cu pas oastea romeică, îi întindea curse și nu lipsea niciodată să se folosească de orice loc gol al inamicului. Daca-mpăratul mergea de pildă la Agathopolis, care fusese atacat de vlahi, îndată ei se-ntoarceau spre Filipopole și pustiau locurile de primprejur. Daca-mpăratul alerga în ajutorul unui ținut amenințat sau atacat, vlahii alergau tocmai în ținutul pe care-l părăsise el. Din Filipopole împăratul înaintă la orașul Triadița, unde părea a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se folosească de orice loc gol al inamicului. Daca-mpăratul mergea de pildă la Agathopolis, care fusese atacat de vlahi, îndată ei se-ntoarceau spre Filipopole și pustiau locurile de primprejur. Daca-mpăratul alerga în ajutorul unui ținut amenințat sau atacat, vlahii alergau tocmai în ținutul pe care-l părăsise el. Din Filipopole împăratul înaintă la orașul Triadița, unde părea a i se deschide și oferi o intrare ușoară în munții Emului, această tărie de căpetenie a vlahilor; dar veni o iarnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din poala esterioară a munților Emului, care pe atunci purta numele Romania, jăfui în dragă voie întregul ținut Reachubi sau (în diminutiv popular) {EminescuOpXIV 149} Reachubița până la Stilbnon și de acolo până la Kopsis, adecă făcu prăzi ca și moesienii (adecă vlahii; [... ]) după cum zicea vorba grecească de pe atunci, devenită proverb, și-i tăie lui Eltimeres drumul de-a mai înainta. Prin mișcarea aceasta bulgarii încăpură întrucîtva la strâmtoare, pentru că nici puteau înainta cu succes, nici se puteau retrage fără primejdie și făr-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale teritoriului pe care descălecaseră ei. Sălbatecii cumani arseră, părăduiră și pustiiră de atunci încoace în escursiunile lor prădalnice atât provinciile bizantine din vecinătatea lor cât și Rusia și Ungaria. Autohtonii sugjugați din Cumania de pe atuncea, numiți în de comun vlahi "[... ]", "vlahi", "valahi", dar numindu-se ei în de ei români, se considerau de când se pomeniseră ca cetățeni ai împărăției bizantine, se țineau cu tărie de biserica greco-orientală, sufereau însă cumplit sub apăsarea invaziei barbare {EminescuOpXIV 155} și începură a răsufla
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teritoriului pe care descălecaseră ei. Sălbatecii cumani arseră, părăduiră și pustiiră de atunci încoace în escursiunile lor prădalnice atât provinciile bizantine din vecinătatea lor cât și Rusia și Ungaria. Autohtonii sugjugați din Cumania de pe atuncea, numiți în de comun vlahi "[... ]", "vlahi", "valahi", dar numindu-se ei în de ei români, se considerau de când se pomeniseră ca cetățeni ai împărăției bizantine, se țineau cu tărie de biserica greco-orientală, sufereau însă cumplit sub apăsarea invaziei barbare {EminescuOpXIV 155} și începură a răsufla mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 932} {EminescuOpXIV 933} {EminescuOpXIV 934} ["NICETAS CHONIATES... "} 2270 Nicetas Choniates despre fuga lui Manoil: Cînd ajunse însă la marginile Galiției și se credea scăpat de mâna urmăritorilor, căzu în cursa celor ce alergau după el. El fu prins de vlahi, cărora știrea despre fuga lui le sosise înaintea lui și fu dus îndărăt la împărăție. ["SĂ ȘTIȚI DE LA MINE.. "] 2257 Să știți de la mine, voi și nepoții voștri, că al vlahilor neam e necredincios la culme și stricat, nici lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și eu acum. — Mărețul Danubiu! - exclamă papa meditativ. Pravoslavnici, zici? — Pravoslavnici, sanctissime, însă vlahi - spuse Damiani. — O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în mal. — Să-mi faci o hartă și să-mi hașurezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mal în mal. — Să-mi faci o hartă și să-mi hașurezi porțiunile - sugeră papa. în ultimul timp am cam pierdut din vedere fluviul ăsta. Degeaba curge pentru noi, dacă se varsă la alții. — Am înțeles - răspunse cardinalul. Și cu vlahii ce fac? — îi primesc. Trimite-l pe Pedro încoace cu niște scaune și vezi, adă ceva, dulceață, miere, ceva ușor. — Miere - spuse Damiani. — Bine, miere - spuse papa, apoi fluieră scurt și sticleții zburară de pe umărul lui pe creanga lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la Volga - altfel, de unde ar fi știut ei limba... bulgărească? ; Grecii o țin că erau greci-greci, de la Salonic... - Și tu ce zici? Nu se poate să n-ai și tu o teorie... - Am citit undeva că Chiril și Metodie erau Vlahi curați, de laPella! Adică macedoneni - dar aromâni! - de unde concluzia că tot noi, sireacii, i-am alfabetizat, i-am creștinat și pe Slavi... - E-he, câți i-au creștinat pe Slavi! - și tot..., În fine... - Întorcându-ne la „Țânțari”: ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]