1,617 matches
-
de bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbet larg, de bucurie exagerată, ne poftea înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă din vitrină, la tablourile făcute din voaluri și mătase galbenă de pe pereți, înfățișînd lebede plutind pe un lac albastru, dar mai ales îmi făceam de lucru la mașina de cusut. Scoteam din sertarele ei petice de pânză de toate culorile, cârpe cu înflorituri, bucăți de pluș vișiniu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stricat, care arăta mereu 36 de grade. Pălăria a trecut pe la fiecare și, când am scos unul câte unul obiectele ca să le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa pe două mânuțe de copil, iar la coadă avea falduri ca de pește cu voal. Dispăru repede, îngropîndu-se în pământ. Doar coada roză îi mai flutură câtva timp, ca o algă marină, printre spalierele cu pătlăgele roșii. Două ouă plesniră deodată, ale gemenelor, desigur. Se iscară din ele ființe triste și lungi, de culoarea sidefului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a rupt cărbunele-n două, i-a dat jumătate soră-sii și amândouă mi-au trasat, simetric și simultan, două jumătăți arcuite de mustață de toată frumusețea. Mai mult n-aveam ce să fac. Pe Ester o împodobiseră cu un voal de tifon alb care-i venea până sub bărbie. Ar fi vrut să pună pe ea toate "bijuteriile" pe care le luaseră cu ele, dar Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
format alaiul. Ester m-a privit o clipă în ochi și m-a luat apoi de braț cu un gest sfios, pe jumătate jucat, ținând la piept, cu cealaltă mână, buchetul de flori. Abia i se vedeau trăsăturile feței prin voalul aranjat cu grijă pe cap. O priveam cu coada ochiului, pe când înaintam cu pași mici spre "altar". Celelalte fete, solemne, veneau câte două în urma noastră. Eu eram copleșită, pe măsură ce mergeam, de sentimente mult prea puternice pentru mine, de o suferință
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce-i spaima, ce-i singurătatea, ce-i sărăcia, ce-i închisoarea, ce-s umilințele... Știu și eu... răspunsese Muti în șoaptă. Răspunsul ei obișnuit, când se gândea la altceva. Era cu pălăria pe cap și își trăgea peste față voalul negru și lung ; cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea ca vecinii să vadă o asemenea elegantă urcând la tine și gândind ei că vine pentru un rendez-vous fiind în mare parte stricată de teama că te vei trezi cu proprietăreasa, în baza înțelegerii dintre voi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-a arătat-o într-adevăr... Dar în asemenea circumstanțe nu cutezi a privi o doamnă și, de altminteri, ar fi fost dificil chiar dacă aș fi cutezat, parce qu’elle portait grand deuil. Voalul îl avea atât de des, încât nu puteai decât presupune, astfel că cei ce i-au lăudat frumusețea nu cred că au văzut mai bine ca mine. Bineînțeles, arăta afectată de pierdere și așa ceva impresiona asistența, numai că pot spune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
schimbe nimic din ceea ce a hotărât : să plece înainte de sindrofie. Numai astfel venirea neanunțată capătă o încheiere cuviincioasă ! Iar dacă se va trezi mâine cu Sophie, venind inopinat și intempestiv, într-o birjă de piață, cu capul înfășurat într-un voal des și puțin strâmbând din nas la mirosurile de pe scară, lucrul acesta n-are să-l deranjeze pe înțeleptul tânăr. Dimpotrivă. Așa că își continuă dezinvolt conversația : — ...vremea s-a întâmplat să fie călduroasă, dar Brătianu cu căciula pe cap ! Un fapt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi mai bine... Cu buclele ei vopsite roșu-acaju, cu pielea foarte albă și cu ochii negri, frapa ! De altfel îi țin foarte bine minte bluza aceasta de voal. Avea volănaș la mânecă și din volănașîi ieșeau mâinile - cu unghii foarte roșii și foarte lungi, fără nici cea mai mică podoabă... Nici inel, nici brățară, nici măcar verighetă ! Pretindea că le lăsase în păstrare în Basarabia și nu i s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Judy. Cea de calitatea întâi bucura acum, probabil, ochii americanilor din Florida. În timp ce hainele alunecau ușor pe bara care le susținea umerașele, mâna lui Tom se îngropa în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și când se afla cu domnul Winstock, nici Emma nu o putea înțelege. Acum, însă, se afla cu domnul Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului Hanway, dar se strecura pieziș pe fereastră iluminând pervazurile albe și perdelele de voal care nu erau nicicând date într-o parte. Cei de peste drum, nu cunoșteau nimic din viața profesorului de canto. Lumina de acum îi amintea lui Emma de răsăriturile din Bruxelles. Se gândi: „Și chiar n-o să-i mai cânt mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ține iubirea proaspătă. Și Mihaela cunoștea acest secret, de care multe din semenele ei vârstnice și cu experiență n-aveau habar. Într-o zi, am văzut-o înveșmîntată în șalvari și voal de turcoaică pe care le cumpărase într-ascuns de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău, eu fiind întotdeauna favorita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister. Auzind că am constituit casa drept zestre soției necredincioase pentru a-i înlesni căsătoria cu amantul ei, oricine ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aventură erotică a Athenei, cea cu Hefaistos, din care s-a născut Erichtonius. Și nici măcar acest episod nu e sigur. Căci grecii o considerau pe Athena castă trupește. În procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
țesută din fir auriu și argintiu, cu iia din borangic cusută cu flori roșii și împodobită cu paiete aurii, peste care avea o bundiță albă mărginită la mâneci, la gât și la poale cu blăniță, și cizmulițe albe din piele. Voalul diafan îi atârna peste părul auriu ce-i cădea în bucle până la umeri și o cunună din flori de lămâiță, simbol al purității sale îi încununa capul. În ochi ei albaștri ca cerul tremurau lacrimi de fericire și părea o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să fie familist și, cum tot lua cu ei pe duduia Mari, hotărâse să treacă pe la biserică și primărie. Fusese o nuntă frumoasă, la care Lică petrecuse minunat. Moșica, tot drăguță și delicată, părea o fetiță în rochie albă și voal. Ea propusese lui Lică să-1 asocieze ca voiajor pentru afacerile de vinuri. Pe Sia, care nu era bună de nimic în școala profesională unde o înscrisese Lina, și care fugise din orfelinatul unde era internată, o dusese tot la Galați
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
față. Se uita cu ochii bolborosiți, fără să înțeleagă întîi, fără să vadă. Apoi, se făcu vî-nătă cu gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o fugă de nedespărțire... Cu ochii lucitori, porni în căutarea altor fulgi. Se mulțumi doar să-i privească. Nu mai dori să îi nimicească cu prea multa lui iubire nechibzuită. Stând așa minute în șir, ograda se acoperise cu un voal fin de zăpadă. Cristinel își imagina cum se va acoperi în curând cu un strat gros, cât două trei plapume puse una peste alta, că doar așa sania lui Moș Crăciun putea să ajungă până la el. Brusc, își aminti că
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]