50,154 matches
-
apărut o altă variantă, aș spune, poate mai spectaculoasă, sigur, însă, mai comercială. Eu îi rămîn fidelă și inconturnabilă celei dintîi versiuni, o integrală Ada Milea. Băiatul meu o preferă pe cea de-a doua, în care intervin alte două voci, tot de actori, tot cunoscuți și tot tineri: Dorina Chiriac și Radu Bînzaru. Actorii aceștia se mișcă, nu stau, pasiv, să aștepte mereu și mereu de la cineva, ceva, caută, se caută pe ei, pe ei înșiși și spiritul unei generații
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
aceștia se mișcă, nu stau, pasiv, să aștepte mereu și mereu de la cineva, ceva, caută, se caută pe ei, pe ei înșiși și spiritul unei generații. Le însoțesc căutările cu admirația mea. Aici, tristețea este estompată, iar ludicul și jocul vocilor devin mai pregnante. Am fost împreună și la Casa de cultură a studenților, istorica Preoteasa din București, cînd cei trei actori au ținut un concert-spectacol cu vervă, nostim și reușit, dincolo de așteptările lungi și nejustificate de la început, impresionant pentru fiul
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
cei trei actori au ținut un concert-spectacol cu vervă, nostim și reușit, dincolo de așteptările lungi și nejustificate de la început, impresionant pentru fiul meu, cu atît mai mult, cu cît era singurul pitic din sală. Asociind imaginilor din spectacol, interpretările, vizualizînd vocile și personalizîndu-le, dîndu-le chip, o ascultă mult mai des pe aceasta din urmă versiune după Cartea cu Apolodor. Atunci, și eu. Fugind de realitatea din jur, din jurul nostru. Așa cum s-a întîmplat și în călătoriile din această vară, cînd, de
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
fi decât o cale a demnității și legalității. Dacă Dumitru Chioaru crede că formula milogelii față de mărimile zilei e de preferat, dezolarea mea nu cunoaște limite. De altfel, nu perfidia îi lipsește veninoasei replici a beneficiarului generozității năstăsiote. Cu o voce suavă, el psalmodiază: "Când cărțile altor colegi de breaslă, printre care și Mircea Mihăieș, au fost sponsorizate de alți miliardari, români sau străini, nu m-am gândit o clipă să-i acuz de vânzarea conștiinței, ci m-am bucurat de
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
al revenirii. Regresia voluntară în memoria copilăriei nu are simplitatea rememorării exclusiv narative, ci este însoțită de o permanentă raportare la diferitele vârste și, prin urmare, capătă și o dimensiune reflexivă pe marginea "exuviilor" identitare. Corespondețele pe care le face vocea auctorială (discursul la pers. I alternează cu cel indirect de pers. a III-a) nu sunt întâmplătoare, deși au caracterul arbitrar al unei memorii inerent capricioase. De fapt, referința zero a nesiguranței (identitare) este experiența traumatizantă a tunderii părului. Chelbasan
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
revistei (3-4/2004) este și el demn de atenție, structurat pe tema cărților de mare succes ale anilor �70-�80, propuse acum recitirii și eventualelor revizuiri. "Best-seller-uri estetice" numește redacția romane precum Vânătoare regală, Animale bolnave, Galeria cu viță sălbatică, Vocile nopții, Cel mai iubit dintre pământeni, Viața pe un peron, Biblioteca din Alexandria care, într-o măsură sau alta, pentru mai mult sau mai puțin timp, acum 30-35 de ani, s-au aflat în centrul atenției lumii cititoare și s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
că fiul lui Șerban Cioculescu a crescut într-o atmosferă ce constituia o permanentă ispită. Providența, mărturisește d-sa, i-a acordat favoarea de a se forma încă înainte ca propria-i conștiință să prindă contur, în vibrația a două voci, cea paternă și cea a lui "nenea Nicu", același Vladimir Streinu, angajate într-o irezistibilă confruntare: "Auzeam, pe la șase ani, nume ce-mi sunau miraculos - Valéry (cînd Paul, cînd Larbaud), Croce, Gide, De Sanctis, Walter Pater, Thibaudet, cuvinte ce lunecau
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
ale naturalelor controverse decurgînd din postulatul rațiunii personalizate. întrucît lungile conversații "se purtau sub cortul lucidității, al sincerității critice, al amendării oricărei aproximații, sub flamura aceluiași simbol, al rațiunii, dar, și deloc paradoxal, în frecvent dezacord pozițional, cu ridicări de voci, amenințînd cu admonestarea". Avantajul a fost enorm. Adolescentul Barbu s-a pus la curent cu figurile, cu activitatea, cu atmosfera a ceea ce istoria literară a nominalizat drept a treia generație postmaioresciană, din care a emanat, în 1928-1929, revista Kalende, și
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
Nu cred c-aș fi avut mai mult respect față de domnitorul cel "iute vărsătoriu de sânge nevinovat" decât am pentru Iliescu și hoardele lui de mineri. Și nici mare simpatie n-am pentru că-i tăia pe boierii ce se opuneau vocii sale dictatoriale, exact pentru motivul pentru care n-am pentru Iliescu, astăzi, că nu-i "taie" pe baroni. Ce să fac, autoritarismul de orice tip îmi repugnă, oricât ar fi el de poleit cu litera de aur a "slovelor străbune
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
de situații pe care, în lipsa unui termen mai potrivit, le vom numi simplu negative, dificilă nu e decizia de a lua o poziție (ar fi nevoie doar de puțin curaj), importante sunt însă gradul de audiență și de credibilitate a vocii celui care-și asumă ingratul rol de a indica și numi murdăria. Prin urmare, o astfel de postură cere două atribute absolute: profilul moral incontestabil al însuși oratorului și retorica impecabilă. În opinia mea - și nu mă sfiesc să o
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
Iliescu, în "Jurnalul literar", "la gâtul câtorva importanți scriitori români de azi, în stilul nărăvaș și obraznic pe care noua democrație tinde să-l impună libertățiii de expresie". Chiar așa se și întâmplă. în numele dreptului la opinie acordat oricui ("stropșitoarele voci din public"), revistele prea des îngăduie terfelirea oricărui nume, acțiune "simptomatică pentru accentuata depreciere în conștiința publică a noțiunii de scriitor, devenit tot mai mult victima familiarității agresive a anonimilor mediocri și semidocți". Pe de altă parte, există realitatea de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
doua zi dimineața când nevastă-sa, după ce a bătut discret în ușa șifonierului, i-a zis: -Hai, brié, ieși, că o murit capra vecinului și ne dă și nouă de-o tochitură cu mămăliguță... -Ei, așa da!, s-a auzit vocea lui Haralampy. Și, viața a reintrat în normal, adică se anunța la un jurnal tv majorarea prețului la energie electrică începând cu 1 iulie pe motiv că, din cauza caniculei, toate se dilată... -Ca fluturii de lampă sub efectul razelor gama
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
de-a se revendica direct gândirii năstăsiote. Le-a mers cu astfel de fente pe vremea lui Pingelică � de ce n-ar fi încercat și sub Ciucurel?! Oricât am da-o la cotit, într-un partid în care nu există decât vocea unică, până la urmă marele responsabil e cel din fruntea piramidei. Pedepsirea câtorva dintre "greii" partidului nu poate rămâne fără consecințe. Băieți culanți, ei n-au ieșit, în fond, o iotă din vorbele liderului. Simple porta-voci ale voinței năstăsiote, ei plătesc
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
timp, opoziția nu are de făcut decât un inteligent joc la așteptare. Probabil că-i va reuși, de vreme ce până acum s-a dovedit excelentă tocmai la acest capitol! Ar fi necesară, însă, o inversare a rolurilor conducătoare în cadrul Alianței. Estomparea vocii abrazive a lui Băsescu și creșterea volumului vocal al lui Stolojan. Iar dacă cei doi conducători vor avea și inspirația să se înconjoare de oameni noi, cred că nimic nu-i va împiedica să câștige detașat alegerile din toamnă. Niște
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
fost dat să surprind o discuție care m-a făcut să mă apropiu și să ciulesc urechile (va fi fost una din ipostazele în care m-a calificat ca "băgăreț"). "Puțin mă privește - îl auzeam pe amfitrion perorând cu o voce de stentor, că poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea. Cine se mai întreabă astăzi, bucurându-se de splendorile Versailles-ului de soarta mulțimii cu sudoarea căreia atotputernicul monarh și-a înălțat palatele. Milioane de
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al unei limbi "imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște, denotativ, uzual" care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut din "semnificanță", un vacuum și vacarm de vorbe, o "elegie a logosului" care surprinde o inefabilă "stenogramă a clipei". Ce mai, un poet
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
Amintirile lui Creangă. Așa se explică, în mare măsură, și succesul publicisticii autorului. În calitate de comentator politic (editorialist al ziarului �Cotidianul� și participant la diverse emisiuni de televiziune), Octavian Paler este unul dintre intelectualii care au marcat perioada de tranziție, o voce a rațiunii mereu de luat în seamă în peisajul mediatic confuz al ultimilor ani. Autoportret într-o oglindă spartă este o carte cu o miză aparte în bibliografia lui Octavian Paler. Dacă în celelalte cărți ale sale (vorbesc de volumele
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de os zvârlit cu dispreț suveran de baronul îmbuibat și plin de ifose. După cincizeci de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și cu voce stridentă, pesedeii țin să ilustreze, ca într-o farsă cu iz de tragedie, cele mai grosolane clișee ale epocii care i-a creat. Rupți de lume, apărați de miasmele neplăcute ale realității de perdelele de aer condiționat, de șirurile de
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
unor poeți care n-au fost desprinși încă de placenta căminului cultural, iată că tropismul umidului, cum ar spune Călinescu, devine o obsesie națională și el răspunde tocmai de la Focșani, prin revista Oglinda literar|. Dar deși vine pe filieră moldovenească, vocea lirică este cumva apropiată geografic de Mehedinți, originea ei fiind la Reșița, în Caraș-Severin. Poeta se numește Nicoleta Giura și, surprinzător, unifică interesul pentru îngeri al Luciei Cremene cu fascinația pentru ploaie ca agent al fertilității. Iată ce zice Nicoleta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
iubit în țară decît de puțini și, în special, de cei cu care a lucrat. Numai de aceștia îi păsa. Atunci, cînd mi-e tare dor, răsfoiesc cartea - dialog cu Florica Ichim, ascult cele patru CD-uri scoase la Radio. Vocea lui mă tulbură. Ceea ce spune, cum spune. Mă tulbură confesiunea Olgăi Tudorache... Ce lume! Și asta nu înseamnă că nu au trăit urîtul, trădările, micimile, turnătoriile, sărăcia, invidiile și meschinăriile. Înseamnă doar că aveau mult mai mult în ei. Cultură
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
la conferința propiu-zisă a lui George Banu, mi-am dat seama că majoritatea răspunsurilor teatrale își întorceau fața către trecut. Fie îndepărtat, fie imediat. Acolo se găseau punctele de susținere, sprijinul major al demonstrației. Mai nimic consistent despre prezent. Iar vocile noastre veneau din tot universul. Profiluri de actori, întîlniri sau nu cu regizorii mari, comunicare, timp și vîrste, transformări benefice - ca semn al înțelegerii și al evoluției înțelepțită de experiențe - stagnări și șabloane, conuri de umbre și tăceri, revigorări, șanse
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
ale spectacolului de operă nu se mai petrece în teatru. Inovațiile, formulele absolut inedite - ca interpretare, ca spațiu scenografic - au spart orice șablon. Imaginația este pur și simplu în cel mai exuberant delir, este chemată la cea mai superbă demonstrație. Voci mari, spectacole mari. "Lucia di Lamermour", "Electra", "Indiile galante", "Othello", Italianca în Alger", tot atîtea zboruri ale lui Andrei Șerban puse la îndemîna imaginației. Luxuriantă, savantă, emoționantă, ludică, ironică, vie. Calitatea unor voci dumnezeiești este dublată de un autentic joc
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
este chemată la cea mai superbă demonstrație. Voci mari, spectacole mari. "Lucia di Lamermour", "Electra", "Indiile galante", "Othello", Italianca în Alger", tot atîtea zboruri ale lui Andrei Șerban puse la îndemîna imaginației. Luxuriantă, savantă, emoționantă, ludică, ironică, vie. Calitatea unor voci dumnezeiești este dublată de un autentic joc actoricesc. Nu se cîntă, imobil, desuet, la rampă, ci se interpretează. Există în montările acestea de operă, de cîțiva ani buni, o respirație de mare clasă, o demonstrație artistică de mare ținută în
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Constantin Țoiu Acum doi ani, cred, într-o noapte, sună telefonul, răspund, o voce mă întreabă ghici cine sunt, și spun sigur Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți să te înțelegi bine cu oamenii la piață. Nimic dur
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]