1,060 matches
-
Nu e niciun caviar în frigider." "Cum așa? M-au asigurat că-l păstrează pentru mine în frigider. Cine mi-a mâncat caviarul?" Cei doi paznici se lovesc cu palmele peste coapse: "Caviar, așa ceva nu merge fără un păhărel de vodcă!" Se distrează ca niște smintiți. Își aduc de la bufet un borcan de caviar, "pe cheltuială umanitară", și încep să se îndoape, râzând cu gura plină și ridicând paharele în sănătatea ei. Niște monștri! De cum vine soțul ei, îi cere să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trenul împreună cu restul grupului, încă uluită de această selectare enigmatică. Au ajuns la destinație dimineața, foarte devreme, fără să fi închis un ochi, pentru că vecinii de compartiment, care mergeau la o întâlnire a foștilor combatanți, anticipaseră festivitatea cu duști de vodcă și cântece. Se nimerea bine. Leningradul trebuie să-l vezi pe stomacul gol și, dacă e cu putință, surmenat sau sleit de febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pînă la urmă ce dar să le fac, urmînd să o fac în curînd. Nu știu de ce sînt așa tîmpit în a ști să aleg ceva pentru un om, chiar și băuturi. Dar sînt sigur că data viitoare vom bea vodcă de calitate. Și nu numai. Transmite-i dragostea și recunoștința mea și cele mai bune gînduri pentru minunata sa doamnă! Vezi, dumnealui mi-a dăruit multă liniște nu numai prin ospitalitate și hazu-i tare sănătos (în ultima seară, de atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor dezlănțuite. Era un cocteil ritmic, alcătuit dintr-o sârbă îndrăcită, un ceardaș condimentat cu piparcă paralizantă și un cazacioc autentic, electrizat de inegalabila vodcă "Stalinskaia". Eram amețit. Trupul meu cânta. "Eu curg întreg în acest cântec sfânt; Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt." (N. Labiș) Ei, ia spune, copile, îți place? Domnule Răzmeriță, mierea dumneavoastră este minunată. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toți poeții generației 60, pe Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Petre Stoica, Marin Sorescu, Grigore Hagiu, Adrian Păunescu, Cezar Baltag. Cu mult prea popularul Nichita Stănescu, cel cunoscut prin Traian T. Coșovei și Elena Ștefoi, am și băut cîteva vodci. Să adaug apoi majestuoșii poeți moldavi, cu care am devenit prieten, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Adi Cusin, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu. Pe urmă, criticii Eugen Simion, Al. Piru, Nicolae Manolescu (mi-au fost și profesori la Filologia bucureșteană), Gheorghe Grigurcu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță moldove- nească, whisky-uri americane sau scoțiene, vodci rusești, absint elvețian ; erau la mare căutare și frunzele de cocaină de mestecat sau canabisul de fumat, care, chiar dacă nu le găseai la bar, ci mai mult pe lângă el și erau destul de scumpe, se cereau pentru o seară de neuitat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șansă, că-s debusolați ! Hai, imediat cum arunc a doua bombă ! Nemaigăsind nicio cârpă, Ionel își rupe din cămașa sa, trage tare de la guler și scoate o bucată sănătoasă de material, pe care îl și vâră într-o sticlă de vodcă, tot pe jumătate plină. O leagă iar la cap, îi dă foc cu bricheta și o aruncă peste tejghea, de data aceasta având un impact și mai puternic. — Futu-vă morții de cretini ! se aude un zbieret puternic al unuia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă-tii de unde ai venit, da ? N-avem nevoie de fasoanele tale de trubadur, lumea s-a schimbat, tăticule. — Ceva rusești nu știi ? îl ia la bani mărunți un ofițeraș, care ședea la o masă cu niște soldați, împărțind câteva vodci. — O rugă pentru Stalin ? zâmbește Cristi. — Știi ? — Știu o poezie, dar o recit numai la baie, ca să mă cac mai ușor, râde el, știind de palma pe care urma s-o primească și care îi și întoarce fața. — Ar trebui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de dolari pe film, iar eu mă drogam tot timpul, așa că a încetat să mă mai preocupe. Însă multă lume mă credea homosexual și foarte curând uitau că Bret Easton Ellis menționase - delirând, îndopat de coca, sugând altă sticlă de vodcă - că el era tată unui copil. Chestia cu homosexualitatea era din cauza unui interviu dat de mine la beție pentru un film documentar de la BBC, despre cei treizeci și trei de ani de viață, titlul filmului imitând ultima frază din American Psycho: Ieșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alți membri ai noului val de la Hollywood și-au făcut de cap până când superintendentul clădirii a venit a doua zi dimineața și mi-a cerut să dau pe toată lumea afară din cauza nivelului intolerabil al zgomotului, deși, aburit de droguri și vodcă, am încercat să-l mituiesc cu un sul din câteva sute. După asta am zăcut sigur în pat șapte zile-n șir, uitându-mă la DVD-uri cu filme porno, fără sunet, prizând probabil patruzeci de doze de heroină, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și Pikachu însemnau ceva pentru mine, singurele lucruri care mă făceau să simt ceva. Cocaina îmi distrugea mucoasa nazală și credeam sincer că singura soluție viabilă ar fi fost să trec pe coacere și injecta, însă cei doi litri de vodca pe care-i beam zilnic au făcut ca și proiectul acela să apară în ceață, irealizabil. În același timp am realizat că scrisesem doar un singur lucru în ultimii doi ani de zile: o oribilă proză scurtă cu doi extratereștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă la culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o altă dimensiune acum. Tremurând, mi-am îndreptat din nou atenția asupra monitorului, incapabil să mă desprind de-acolo. Se agăță de masca de la chiuvetă, continuând să plângă. Am vrut să-mi întorc ochii când am văzut sticla goală de vodcă lângă chiuvetă. De undeva din casă The Sunny of the Street începu să se audă din nou. Aparatul plutea tot mai aproape. Intrase în baie, indiferent, tot mai aproape de tata. Am înăbușit un strigăt când am remarcat că nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în care turuiala lui câștigă o notă și mai falsă, timiditatea lui potențată de prezența ei. Eu am remarcat asta. Jayne nu, fiindcă se uita la mine cu tristețe, iar expresia ei nu s-a schimbat când am comandat o vodcă și un suc de grapefruit. A acceptat acest fapt și a comandat un pahar de Viogner, vinul casei. Mâinile noastre s-au împreunat deasupra mesei. Ochii ei rătăciră afară, pe fereastră; era frig și fațadele magazinelor de pe Main Street cufundate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
The sunny Side of the Street - înainte ca un hohot să curme linia melodică, iar convorbirea se întrerupse. Când am pus telefonul jos pe birou am observat o sticlă care nu fusese acolo când intrasem în cameră, o sticlă de vodcă. N-a fost nevoie ca scriitorul să-mi spună s-o beau. Joi, 6 noiembrie 2 4 î n t u n e r ic u l Nu există altă soluție de a descrie evenimentele petrecute la 307 Elsinore Lane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dormitorul matrimonial de la capătul coridorului. Ce s-a întâmplat când a deschis ușa și a intrat în cameră? În cameră era întuneric. Zăceam pe spate, pe pat. Credeam că visez. Mi se rupsese filmul după ce băusem jumătate din sticla de vodcă apărută pe biroul meu pe parcursul convorbirii cu Clayton, băiatul care vroia să fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că nu mai dormeam ochii mi-au rămas închiși și am simțit o greutate pe piept. Încă mai trepidam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
albă în timp ce contemplam dacă să zic asta sau nu. Aș fi în stare s-o fac? Nu credeam una ca asta și nici nu era adevărat, dar aș fi vrut să fie. Pentru o clipă, în timp ce tata a comandat altă vodcă, (era două după-amiaza; asta era a patra) începând să bată câmpii despre mama și criza pieței imobiliare din California și despre cum „surorile tale“ nu-l sunau niciodată, am realizat că era posibil și că spunând asta l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva înghițituri. Cum sunt unul dintre cei câțiva care țin pasul cu ea, îmi permit s-o întreb ce licoare anume bea. „Vodcă”, îmi răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire și în expoziția de artă modernă deschisă în câteva săli ale castelului. Sosesc mereu noi grupuri de turiști, chiar dacă ploaia s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă cu András Ferenc Kovács, care scrie cărți poștale pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună pentru a împăca ireconciliabilul. La statuia clasicului rus ne așteaptă de câteva ore, pe o căldură insuportabilă, o orchestră de instrumente populare, care interpretează două melodii. O orchestră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stadionul din Svetlogorsk, unde e în plină desfășurare un festival etnofolcloric, la care participă colective artistice, meșteșugari din regiunea Kaliningrad (coloanele peste care dăduserăm și noi). Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]