37,159 matches
-
Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți dintre confrații săi de generație, ispitiți în primul rînd de aventura "limbajului", s-a situat altundeva: în spațiul poeziei ca exercițiu spiritual, ca prag și voință de cunoaștere, într-un fel de "centru", nevralgic, în care inspirația - concept atît de dificil și vag în egală măsură - se impune, dincolo de conotațiile depreciative cu care îl întîmpină "modernitatea" semeață. Romantic ce "întîrzie" printre noi, Dan Laurențiu convertește, de
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
În 1927 mor, succesiv, la distanțe relativ apropiate, regele Ferdinand și Ionel Brătianu. Carol, în loc să se înapoieze, pentru a urca pe tron, la sfîrșitul anului 1927 îi cere Elenei, epistolar, divorțul. Conducătorii țării au fost împotrivă, mai nimeni negîndindu-se la voința părăsitei Elena. De abia în iunie 1928 divorțul se oficializează. Elena avea 30 de ani și era regina mamă fără ca acest titlu să-i fie acordat oficial. Părea o definitivare a situației. Dar aceasta nu se putea întîmpla cu imprevizibilul
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
discretă, apoi din ce în ce mai explicită - a scriitorilor. Este adevărat că mulți dintre ei, printre care Nicolae Breban însuși, s-au trezit la timp și au refuzat înregimentarea, însă afirmarea impetuoasă a unei întregi noi generații în deceniul șapte rămâne și expresia voinței liderului comunist de a-și crea propriul lui anturaj cultural. Nicolae Breban tună și fulgeră împotriva criticilor areactivi de azi, împotriva frigidității manifestate de statul român față de literatură, împotriva lipsei de solidaritate a scriitorilor și chiar și împotriva lipsei de
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
chirurgiei reparatorii apărută și încetățenită ca ramură de sine stătătoare în secolul trecut. Scopul acestei chirurgii reparatorii (practicată, de altfel, pînă în prezent) era de a reconstrui părți ale corpului distruse de un accident sau de vreo tragedie aflată dincolo de voința sau greșeala pacientului, un incendiu, războaie etc. Intervenția lor era considerată acceptabilă din punct de vedere moral pentru că trupul suferise, pacientul nu mai era cel ce fusese la naștere; sau, pentru cazurile în care medicul vindeca un defect genetic, viața
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
discutabilă. Lipovetsky apelează la statistici și procente pentru a susține cîteva teze în ultimă instanță cunoscute insului de pe stradă: femeia din zilele noastre nu mai este nici soția-mama supusă, nici iubita adorată a epocilor trecute, ci o făptură independentă, cu voința de a-și face un destin propriu, care include de cele mai multe ori atît o familie, cît și o spectaculoasă carieră. Spune Lipovetsky, pe ton de profet satisfăcut și om de știință totodată: Totul în viața feminină a devenit alegere, obiect
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
comunism și insuficient de devreme intrată în capitalism. Sîntem prea tineri pentru a renunța la împlinirea idealurilor care ne-au animat atunci cînd luptam în contra ideologiei comuniste, dar parcă cam prea bătrîni pentru a porni cu suficientă forță la impunerea voinței noastre în condițiile unui capitalism sălbatic, în plină tranziție". Ni se pare discutabilă impresia autorului că generațiile mai vîrstnice ar privi cu scepticism ricanant efortul optzeciștilor (persecuția acestora a venit din partea oficialității totalitare, iar nu a colegilor de breaslă): "Sub
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
primitivă, elementară, aproape magică, dar care nu se poate atinge cu adevărat decît printr-o gîndire savantă în spațiul vast al memoriei culturale. Păstrînd materia cît mai aproape de forma ei originară, cei cinci sculptori au transferat asupra ei nu atît voința lor imperativă, cît o profundă știință a dialogului și o solidă cultură a statuarului.
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
las să vină, să-l las să sosească și să aibă loc în locul pe care i-l ofer, fără să-i cer nici reciprocitate (intrarea într-un pact) și nici chiar numele". Dacă există în acest act de ospitalitate o voință sau o dorință sacrificială sigură, la fel stau lucrurile și pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cauze întîmplătoare sau bine determinate. Toate aceste explicații rămîn exterioare unei realități care se refuză unei cercetări de felul ăsta. Un gol liniștit Iată deci o ipostază curioasă, de fapt imposibilă și insuportabilă, - mișcare intensă, dorință de a te mișca, voința mișcării și apoi cînd uiți pentru o clipă tocmai ce-ai dorit cu nesaț și "gîndești" adică fugi din clipa prezentă într-un alt "orizont", - dintr-odată te simți alungat din propria ta viață undeva unde este prea multă pace
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
de o tînără de o frumusețe răpitoare, care devine ulterior eroina cărții. Keiko este cea care trăiește iubirea în termenii lui Finkielkraut și Bruckner, ca amintire a ceea ce nu a trăit niciodată, memorie a unei experiențe care o invadează în pofida voinței ei, transformînd-o în victimă și deopotrivă în răufăcătoare. Aparent, Frumusețe și întristare este un roman al geloziei și răzbunării: în numele unei iubiri ilegale și vinovate se comit crime, se distrug destine, se macină mărunt, în cotidian, vieți și se pun
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde Dumnezeu din Dumnezeu -/ în verb iradiate nunțile/ puterilor să tremure-n puterea/ cu care izbucnit peste popor/ deschisă țin în vifoul voinței/ menirea-n duh a-ntregului pămînt" (Să se unească cer cu cer). S-ar zice că asistăm la un proces de convertire poruncită. La o unificare întru extaz a maselor, precum o biruință a ordinii, cu un aspect marțial: Voi
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Weimar) de a da o soluție și 3. acceptarea de către democrațiile occidentale a expansionismului hitlerist în 1938 la München și, mai târziu, a celui stalinist în 1945 la Yalta. Cauza principală a succeselor dictatorilor se afla însă mai adânc: în lipsa voinței de a fi și a se apăra a democrațiilor în lăuntrul cărora se repeta, până destul de curând, besser rot als tot - mai bine roșu decât mort. Și poate a fost mai mult decât greutatea de a muri a celor bogați
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
2. explicit, dar limitat la un aspect, la o circumstanță sau la un caz al puterii, prin cugetări, maxime sau imagini, făurite la nivel popular, eclesiastic sau literar. Prima modalitate implicită, justifica "stăpânirile" în stil solemn, sentențios, prin referire la voința divină (mila Domnului) sau la calitățile morale ale bunului voevod: înțelepciunea, vitejia, cumpătarea. În schema noastră, aceste fundamentări se situează în cadrul procesului de eticizare a puterii. Cealaltă modalitate, explicită, de legitimări se manifesta în primul rând la nivel popular, folcloric
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
ce-mi spune povestea pe de rost?" Starea, chiar ideea, devine un substitut al limbii, limba domină totul. Poetul este posedat de cuvinte, e captivul propriei limbi. Oare poate fi considerat poetul un stăpîn cînd rimele îi cheamă cuvintele dincolo de voința lui, cînd dicteul toarnă pe hîrtie un conglomerat din care se configurează o lume suprareală căreia i se supune cu voluptate? Poate fi mediumul un stăpîn al transei sale? Este Dumnezeu un stăpîn sau un captiv al universului pe care
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
să transpună în realitate proiectele sale mentale, cu orice risc și pe orice cale. Ordinea ideală a lucrurilor, visată de un dictator, se aseamănă celei a universului imaginat de un creator, amândoi încercând să impună lumii legile constrângătoare ale propriei voințe. Oricât de bizare ar părea afirmațiile de mai sus, ele au totuși, cum am zis, un gram de adevăr. Îmi aduc aminte de o vorbă nemaipomenită a prietenului Tudor Țopa, din perioada când eram taxați, noi, cei din "Școala de la
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele se înmulțesc, iar regulile sunt nedeclarat încălcate (așadar cu oboseala repetiției fără perspectivă, a sfidării fără adresă și fără a pune reguli proprii în loc), cu atât se ratează realizarea stării
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
o țară în care nici măcar Bernard Tapie n-a scăpat de pușcărie din acest motiv. Afacerea albumului, culmea: un album menit să îmbunătățească imaginea României în lume!, nu poate fi pusă în spinarea actualului președinte decît prin ignorarea cu rea voință a faptelor. Fapte care n-au nici o legătură cu președinția de azi sau cu guvernele care s-au succedat din '96 la conducerea României. Problema nu ține nici de imaginea țării, ci strict de portretele unor persoane care, dacă n-
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
van Diem a construit printr-un montaj simfonic un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul său nelegitim, hărțuit anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au simțit și îndrăgit printr-un act, să-i zicem, de voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați, deși târziu; fericiți cei ce-l poartă în suflet, deși se află departe; cei ce - orice, oricând, oricum - nu și-l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
ca prim-secretar, iar în ultima fază ca președinte, firește că a sporit treptat, dar în același timp a mai și scăzut, prin eliminarea acelor elemente care nu puteau să mai rămînă din punct de vedere legal, deci independent de voința conducerii Uniunii Scriitorilor și în conformitate cu legile existente ale țării sau din punctul de vedere al unui trecut al lor pe care îl consideram incompatibil cu activitatea în rîndurile noastre. Pot să spun că cei care au operat cel mai mult
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
de la Colțea) croit după proiecte grandioase, dar mereu reduse din meschine motivații de economie. Dar, cu sprijinul prof. Voinea Marinescu, atunci ministru al Sănătății, s-a obținut o bună dotare a spitalului. A fost nevoie, în 1964, să renunțe (din cauza voinței aceluiași prof. Voinea Marinescu) la chirurgia cardiacă, după 11 ani de muncă grea și tenace. S-a dedicat, în consecință, exclusiv chirurgiei generale. Preocuparea d-sale a fost chirurgia majoră, grea. A devenit reputat în specialitatea sa, luînd asuprăși cazuri
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
Gheorghe Grigurcu Ne îndoim însă că în contul naționalismului lui Mihai Beniuc ar putea intra, cum crede comentatorul său, "strădania de a integra în noul regim pe marii scriitori interbelici, strădanie ce poate fi considerată drept voință de ocrotire a unor valori naționale, bătălia pentru Centenarul Eminescu, bătălie în care poetul a avut de luptat cu unele prejudecăți ale unor înalți activiști de partid de etnie străină, reabilitarea lui Octavian Goga". Care "strădanie", cînd aproape întreaga literatură
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
o anume spotaneitate a receptării. Revizuirea ține, dar nu în sensul acesta restrîns ideologic, de chiar esența artei și de ceea ce numeam odată măștile criticului literar. Sigur că există momente în care firescul acesta este forțat și dublat de o voință de a fi care, vrînd să se impună, își caută o anumită legitimitate și dislocă "tradiția". Fie ea mai veche sau mai nouă. În aceste condiții, ce sens mai are să continuăm invocarea justițiară a unei lumi pe dos, luptîndu-ne cu
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră uscată? Inevitabila tragedie a vârstei de la care nu te poți sustrage decât proiectându-te prin gândire ca și prin voință, în domeniul Frumuseții pure, sublimând modalitățile de a iubi, de a dori și de a te bucura, renunțând, despărțindu-te de tine, înainte ca împrejurările să o facă și devenind de neatins pentru Dintele implacabil al Timpului. Dar pentru aceasta
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
doi ani. O lectură în oglindă arată cum textele despre poeți sînt pur și simplu mutate dintr-o parte în alta. Ceea ce trecea drept simplă și sumară introducere la o selecție de texte în antologia pomenită, devine aici, prin simplă voință tipografică, pretins capitol de istorie literară. Teoria expusă la început nu e de fapt nici ea nouă, decît în primele două pagini și jumătate, restul fiind tot o operație de permutare între elementele aceleiași mulțimi, antologia cu pricina și comentariile
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]