1,403 matches
-
uite în ochi, cu ochii ei învăpăiați și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu am avut un vis, dar nu l-am spus la nimeni. Am visat trei curve de muieri, să mă ierți că vorbesc așa, dar așa am spus la toată lumea, cine a stat să m-asculte. Trei curve de muieri voinice, două-mbrăcate-n alb și-a treia-n negru, și toate s-au repezit să mă bată, și m-am zbătut să scap, și de cele două-mbrăcate-n alb am scăpat, dar cea mai mică dintre ele, îmbrăcată-n negru, m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu-l mai recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se păruse lui străveziu, ca o umbră. Doctorul se apropie de masă. Ești gata, îl întrebă, și Miluță îl auzi îmbrăcându-se cu halatul alb, încet, bătrânește, mort de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
A fost Tudor și m-a chemat! M-a scos din casă. Nu știu ce vrea să-mi arate! Pădurarul izbucni în hohote cum îi era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
belferi universitari, tânjeam de dorul brazilor din jurul "moștenirii" de la munte. Am adus, de la o pepiniera, șapte (ca an balade!) brazi canadieni, care, plantați de-a lungul gardului și udați, multă vreme, cu stropitoarea, au devenit o oază miraculoasă. Cel mai voinic, ca un staroste (fusese mai aproape de cișmea), țâșnea cu modestă fala pe vreo 20 de metri ănăltime și ași răsfira crengile monumentale, de căte 7-8 metri, ăntrecându-se cu mesteacănul argintiu, sădit an spatele lui. O singură dată, la ănceput, a
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
vechea gardă" nu se va decide să-l saboteze, există mari șanse ca el să fie un lider puternic. Chiar dacă, până acum cel puțin, dl Năstase n-a dat dovezi c-ar fi altceva decît un Ion Iliescu ceva mai voinic și mai molcom la vorbă, el nu mai poate merge pe drumul bătătorit de atâta exercițiu pe loc, al iliescianismului. Dar pentru asta premierul va trebui să facă o radicală curățenie nu doar în propriul partid, ci și pe scena
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
Română: „El Amor“ - balet, 3. 03, ora 19; „Paiațe“ de R. Leoncavallo, 5. 03, ora 19. Teatrul Național: „Micuța Dorothy“ de Silvia Kerim , 3. 03, ora 10; „Chirița“, 6. 03, ora 19 (premieră). Teatrul de Stat „Csiky Gergely“: „Prâslea cel voinic și merele de aur“ de Illyés Gyula, 2. 03, ora 11; „Evanghelia după Toma“ de Radu Macrinici, 4. 03, ora 19; „Inima trădătoare“ de E. A. Poe, 6. 03, ora 19. Teatrul German de Stat: „Povestiri din Pădurea Vieneză“ de Ödön
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
dincolo de conacul propriu-zis. - Da' întîmplarea cu pisica o știi? Întrebă Pomponescu. Natural, Smărăndache o știa. Conțescu, fiind în explorație geologică, pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la față Gonzalv, care îl însoțise până la poartă spre a-i mai extrage oarecare preciziuni și pronosticuri, și spuse: G. Călinescu - Fii liniștit! Totul merge bine. Copii!... Natura lucrează din plin. Natura are tainele ei. La te uită la Conțescu! Voinic, sănătos. Cu toată sperietura sa, Gonzalv, auzind de Conțescu, redeveni implacabil și-și arătă o îndoială malignă în remisiunea lui: - De, domnule, zise el, crezi c-o să dureze? Gonzalv Ionescu nu-și concedie fostele soții decât când fu absolut încredințat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu tine. Lucrul e mult mai simplu: îmi placi. Vrând să dea accidentului o întorsătură amabilă, Ioanide făcu o plecăciune ceremonioasă. Dar n-avu vreme s-o dezvolte, căci Sultana îl prinse în brațe cu o forță de înotătoare voinică. Ioanide nu respinse îmbrățișarea, ci o acceptă, dezvoltînd-o și profitând de ea. Însă după câteva secunde de ardență, se desfăcu delicat și, liniștit în sinea lui, înregistră umorul situației sale. În aceeași casă fusese agresor și victimă aproape din distracție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Posibil. În marile jocuri ale vieții descoperim în noi sau o forță neobișnuită, sau o slăbiciune pe care nu contam. Iată, G. Călinescu ca să-ți dau un exemplu - cam dizgrațios, te rog să mă ierți. Am crezut totdeauna că sunt voinic trupește, înotam când eram adolescent, făceam călărie. Când am fost în străinătate cu vaporul, pe mare aproape lină, am constatat cu rușine că am rău de mare. Tot traiectul am stat în cabină, întins pe spate. Un mic șurub dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
picioarelor. Inima, rinichii nu-i erau în stare bună, din cauza existenței sedentare, fenomene reumatice și arterosclerotice se adăugau. Nu se mai cobora la parter, de afacerile casei se ocupau mai mult Demirgian și Sultana. Saferian dădea doar sfaturi. Încolo era voinic, se simțea sănătos, era invadat însă de psihoza migrației. Voia să fugă din fața unui inamic invizibil. Manigomian nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în direcție contrară închisorii, cu botul spre oraș, barau drumul fără a bate la ochi. A cincea mașină se opri ca din întîmplare mai aproape de poartă, îndărătul dubei. Fuseseră G. Călinescu studiate felurite posibilități succesive. Dacă primii doi, cei mai voinici, credeau a fi în stare să dea lovitura, încercau, ajutați imediat de celelalte mașini care s-ar fi apropiat de-a-n-dărătelea. De notat că nimeni n-avea nici o armă asupra sa, contând numai pe intimidare. Voiau să lucreze fair. La opt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În chipul acesta Pomponescu întreba despre toți, înlocuind percepția directă cu ancheta. Conversația sa mai atinse și un alt subiect. Când madam Pomponescu-Mamy sfătui pe Pomponescu să-și menajeze sănătatea, madam Pomponescumamă observă impetuos: - În familiile noastre toți au fost voinici și sănătoși tun. Pot să zic că cei mai mulți au murit de bătrânețe. Pomponescu făcu atunci aceste reflecții: - În anume condiții, longevitatea constituie o povară pentruindividul însuși. Când ai ajuns la bătrânețe, în situația de a trăi într-o lume pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul, ia, agonizăm!Cercul lui Gaittany, care era în același timp și al lui Ioanide, luă în dezbatere cazul lui Conțescu. - Cum se explică, se întrebă Gulimănescu, că un om așade voinic în toate privințele ca Pomponescu sucombă întîiului șoc moral, în vreme ce Conțescu rezistă unor boli care pe alții i-ar fi doborît? Smărăndache se sili a întocmi o teorie, pe care de altfel o auzise chiar de la defunctul Pomponescu: . - Se pare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă cînd îl văzu, apoi se aplecă peste Rima cu un zîmbet neobișnuit de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și îi arătă un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clănțănea dement, fugind în sus și-n jos pe lanțul lui, slab de i se vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână de coji de mămăligă. Tataie ieșea în prag, fără să arate bucurie, bătrân și voinic, cu țepii bărbii albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cea așezată (dar cu câți ani?), și înfățișarea ei nu atrăgea deloc atenția: o femeie obișnuită, într-o rochie obișnuită. Pe față, o expresie de asprime: gura bine strânsă, cute între sprâncene, femeie fără bucurii, lovită probabil de viață. Corp voinic, adipos, fără aspectul flasc al primeia. Urmărind privirile pe care și le aruncau mereu cele două, ai fi putut la-nceput să crezi că te înșeli: cea din picioare o privea pe cealaltă cu o dragoste care părea și mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caraghioslâc - "domnișoară", dar ele-i dau peste nas burjuiului și-l dau la gazeta de perete și joacă și un teatru despre el, în care feciorul de bani gata vine ușor în spatele unei muncitoare cu șorț, cu sânii mari, așa, voinică și zâmbăreață, și-i spune Domnișoară, domnișoară Nu ne-am cunoscut la băi noi astă-vară? De fapt, nu spune, ci cântă, fiindcă e un fel de operetă, iar ea, cu o voce răsunătoare, îi răspunde, făcând băieții și fetele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu cu o statuie: un bărbat și o femeie de bronz, el cu un ciocan, ea cu o seceră în mână. Unde se năpusteau așa? Și de ce ea trebuia să fie așa de micuță pe lângă el? Că doar rusoaicele sânt voinice și muncesc cot la cot cu bărbații. Rusoaica de bronz era delicată ca o balerină. Pâlpâirea violentă a ecranului îi obosea ochii. Mirosea a blană udă de oaie, căci toți își scoseseră șubele și paltoanele și le țineau pe genunchi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
târa leneș o lipitoare prin al cărei tegument grăsos se zăreau pungile cu sânge. Cu o făclie în mână (căci se-nnoptase, ieșiseră miliarde de stele și doar spre vest cerul mai era colorat de o geană de purpură intensă), voinic și dominator în hainele lui coloniale de pânză bej, el coborî încet și oferi brațul tinerei negrese. Melanie păși în urma lor, gâfâind, iar Cedric, după ce dăduse drumul taxiului, plătind șoferului de cinci ori prețul cursei, se grăbi, bâțâind din umeri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui pentru prima ședință, mi-am dat seama că nu-mi era complet necunoscut. Îl întîlnisem de mai multe ori pe Ștefan cel Mare, plimbîndu-se la braț cu o femeie roșcată, fardată și rujată violent, înfășurată în blănuri de vulpe. Voinic din cale-afară, cu o față neobișnuit de largă, orbul înainta dislocând aerul din fața lui, cu acel mers caracteristic, de parcă ar opune rezistență cuiva care l-ar fi împins de la spate. În cabinet, printre mobilele și etajerele mărunte, îmbrăcat în bluza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
groși ai băuturii. Cu un fes pe cap, uitat din cauza emoției, și cu ochelari de carnaval la ochi, ofițerul se așeză pe unul dintre ultimele rânduri și se mută de câteva ori mai la dreapta sau mai la stânga, căci țărani voinici, în cojoace și cu căciuli de oaie, i se așezau mereu în față. Tot pieptul îi zvâcnea atât de puternic, de parcă nu numai inima, ci și plămânii, beregata, măduva din canalul vertebrelor și ganglionii nervoși i-ar fi pulsat fierbinte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și orez cu lapte, îmi spunea mereu "puișor", cum nu-mi zisese niciodată și-mi aducea mereu câte una din acele ciocolate minuscule, în cutiuță de carton pe jumătate cât cele de chibrituri, numită "Pitic", care, conform reclamei, "Te face voinic/ La munte, la mare/ Și-n orice-mprejurare". Serile ne plimbam, de mână, prin cartier, printre vihșoarele încadrate de forsithia, pe sub cerul roșu-portocaliu care-avea să-mi ră-mînă mereu în amintire. Cum înaintam din stâlp în stâlp de neon, deasupra capetelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]