1,402 matches
-
Vasile și nu a avut noroc de nici un urmaș, În ciuda bogăției acumulate. Blaga Dumitru, concubinul, după ce este alungat din casă de fiica Mariei Lupului, Ioana Dușa, se retrage În Subcetate, unde Însă nu mai trăia dăscălița care Îl crescuse flăcău voinic. Dușa, după ce cunoaște rigorile temnițelor comuniste, vine În Preluca fiindcă În Toplița nu mai avea nimic. Acum, bătrân și cu conștiința Încărcată de unele nelegiuiri săvârșite În vremurile bune, după ce Își adună ceva bani din culturile de in se duce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
muncă nu se putea face decât cu ajutorul vecinilor. Aceștia nu trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și le clădeau În clăi, iar alții mai voinici duceau sacii În pod după ce grâul era separat de pleavă. Într-o zi și jumătate era terminat totul și batoza era dusă la alt gospodar. Mai greu era În anii luminoși ai socialismului. Atunci totul trebuia clădit la arie, unde
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
AMINTIRI DIN COPILĂRIE I. p. 153, r. 4 : „stau câteodată și-mi aduc aminte” nostalgia amintirilor văzută ca efect al unei acțiuni repetate a omului care se ancorează în trecut; r. 14 15 : „gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile” vrednicia oamenilor din sat și a tinerilor care știau să se distreze, dar și să muncească; îmbinarea datoriei cu divertismentul este
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nostalgie, plină de ironie, după vremurile tinereții trecute; retrăirea unui moment de iubire pătimașă, ca în tinerețe, ar fi suficientă vieții omului plin de umor; r. 38 : „așa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat” admirarea calităților femeii voinice, pline de forță și bărbăție, bine făcute; această mentalitate țărănească este opusă principiilor grației, fineții și fragilității feminine, vehiculate în modernitate; p. 24, r. 3 4 : „cum învață nevoia pe om ce să facă...” în situații de criză și necesitate
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
1842. 1846 (sau 1847). „Poate să fi fost de vreo unsprezece ani, când am început a învăța”, (Fragment de autobiografie) începe școala, în Humulești, având ca prim dascăl pe „bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic”. 1847. „Peste un an, vornicul prinzând la oaste cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun an, iarăși s-
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
puneți la socoteală pe toți bogătașii, mai ales pe marii proprietari de pămînturi, așa-numiți oameni de neam și nobilii; adăugați la aceștia servitorimea lor, adică toată acea adunătură de pierde-vară în livrea și, în sfîrșit, puneți potopul de cerșetori voinici și zdraveni ce-și ascund lenea făcînd pe bolnavii; veți găsi astfel că numărul celor care, prin munca lor, se îngrijesc să îndestuleze trebuințele neamului omenesc, e mult mai mic decât vă închipuiți. Acum, faceți socoteala cât de puțini dintre
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fizic al domnului Knott, din nefericire, Watt nu avea nimic de spus sau foarte puțin. Pentru că el într-o zi putea să fie înalt, gras, palid și brunet, iar a doua zi uscat, scund, rumen și blond, iar doua zi voinic, mijlociu de statură, galben și rumen, iar a doua zi scund, gras, palid și blond, iar a doua zi mijlociu de statură, rumen, uscat și roșcat, iar a doua zi înalt, galben, brunet și voinic, iar a doua zi gras
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și blond, iar doua zi voinic, mijlociu de statură, galben și rumen, iar a doua zi scund, gras, palid și blond, iar a doua zi mijlociu de statură, rumen, uscat și roșcat, iar a doua zi înalt, galben, brunet și voinic, iar a doua zi gras, mijlociu de statură, roșcat și palid, iar a doua zi... ............................................................................................ iar a doua zi scund, blond, voinic și palid, cel puțin așa credea Watt, asta dacă vorbim numai de înălțime, de greutate, de culoarea tenului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a doua zi mijlociu de statură, rumen, uscat și roșcat, iar a doua zi înalt, galben, brunet și voinic, iar a doua zi gras, mijlociu de statură, roșcat și palid, iar a doua zi... ............................................................................................ iar a doua zi scund, blond, voinic și palid, cel puțin așa credea Watt, asta dacă vorbim numai de înălțime, de greutate, de culoarea tenului și a părului. S. Beckett, Watt, 10/18, nr. 712, pp. 252-254 Structurat ca o enumerare temporară de stări ale domnului Knott
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Regulii, să facă alegerea (p. 157-159). O viață de episcop și de principe 28. A șaptea vină a fratelui Elia a fost că voia să trăiască într-un mod luxos, în comoditate și bunăstare; avea cai de rasă grași și voinici și mergea mereu călare, chiar dacă trebuia să meargă de la o biserică la alta doar o jumătate de milă, încălcând porunca Regulii... Avea și tineri laici în calitate de paji, asemenea episcopilor, îmbrăcați în haine de culori extravagante, care îl asistau și îi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa ce grăia ? - Măre, voinicele, Cu cușma de miele, Cu ochi de șoimele, Nu-s corboaică neagră, Și sunt maică-ta. Voinic ce grăia ? - De-ai fi maică-mea, Jos că mi te-ai da Și m-ai căuta Și m-ai adăpa. Mă-sa c-auzea, Peste cap se da, Femeie se făcea, La el se scobora, Pe el leșina. Și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la Făt-Frumos „Dar voinicul Voinea/Pe cerb l-auzea...”), considerat, în limbaj mitic, de aceeași statură eroică. În colindele cu tematică marină și păstorească, de tipul celor care interesează aici, ciobanul declanșează ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sculele de pescuit când, pe cărarea pe care venisem apăru... un boboc de gâscă. Cred că venise pe lume în anul acela, căci nu-i crescuse decât ceva pene pe aripi și niște tuleie pe corp. Dar era alb și voinic, promitea să devină un gâscan de prestigiu printre neamurile sale. Mult în spatele lui, se auzeau glasurile suratelor, mamei, fraților și mătușilor lui, care se așezaseră cam la o sută de metri în stânga moșului, probabil, locul lor preferat. Bobocul, șuierat încetișor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel Viteaz. Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a ști cum să ieșim din încurcătură; ajunge din fericire un deputat moldovean pe care îl salutasem în stația precedentă, d-l Grigore Cuza, rudă a domnitorului. Acest admirabil bătrân îl pune la dispoziția noastră pe valetul său, un țigan voinic, un fel de om bun la toate. Cu ajutorul cuțitului și al securii sale, cu o bucată de lemn și un capăt de frânghie, bravul țigan ne readuce în stare să continuăm drumul, și ajungem la Buzău fără vreun alt accident
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ar avea o oarece greutate în balanța orientală. Ne-am raportat fără să vrem la epoca strălucită a istoriei lor militare și ne-am spus că probabil cu astfel de tovarăși i-a zdrobit Mihai Viteazul pe turci la Călugăreni. Voinicii ofițeri despre care vorbim sunt fii de țărani, ajunși la acest grad prin buna îndeplinire a serviciului. După părerea noastră, e regretabil că uniforma dorobanților, care e, evident, vechiul echipament de război al românilor din secolele al XV-lea și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
1864, a avut ocazia să vadă pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza și pe ministrul și prietenul său, Vasile Alecsandri, care au făcut oprire la Vaslui în drumul lor spre Solești, satul de obârșie al Doamnei Elena, soția domnitorului. Costache crescuse voinic și chipeș, avea un păr bogat, castaniu, ochi căprui și un mers mândru. Când i-a venit vremea de a merge în armată, tatăl său l-a condus la cazarma Batalionului 2, care făcea parte din Regimentul 7 Dorobanți, cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
băiat de la noi din comună. M-am urcat. A, ce faci Gheorghe, ce faci Marine?... Ce să fac, mă plimb... Tu nu mai ești la școală?... Ba sunt, dar s-a închis din pricina cutremurului... Hai cu mine! Era un băiat voinic, copilărisem împreună, deși era mai mare cu un an sau doi. Părinții noștri erau prieteni, tatăl lui brutar. Din asta trăia. Mama mult mai tânără, prilej pentru unii să-i pună tatălui lui Gheorghe, într-adevăr puțin cocoșat de o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
totală a intențiilor celuilalt. În cadrul acestor premise comune avea libertatea mișcării, lua decizii, acționa fără teamă că ar putea face ceva care să stârnească mânia irațională a marelui om. Ivan Prokov, cunoscut mai ales sub numele de Marele Judecător, era voinic și nu avea cu mult sub un metru și nouăzeci înălțime. Purta o cămașă de mătase roz, pantaloni de mătase albă și o eșarfă de mătase asortată în jurul gâtului. Avea un cap leonin, un aer autoritar și o înfățișare înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
vacarmul motoarelor, oamenilor și mașinilor care circulau în toate direcțiile. De aceea o parte din formula de prezentare îi scăpă lui Marin: \ FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU... (CUVINTELE CARE URMAU SE PIERDURĂ ÎN TUMULTUL DIN JUR)... BURNLEY. Marin dădu mâna cu tânărul voinic, care îl întrecea în înălțime cu câțiva centimetri buni. Părea să aibă cam douăzeci de ani sau chiar mai puțin. La prima vedere nu semăna deloc cu Marele Judecător. Trăsăturile lui aveau ceva familiar, dar Marin nu avea timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BĂNUI CĂ ERA A LUI SCUDDER. MÂINILE ÎI SCOTOCEAU ACUM BUZUNARELE. SIMȚI CUM ÎI ERAU LUATE NEUTRALIZATOARELE, APOI MÂINILE ÎI DĂDURĂ DRUMUL. În ciuda luminii orbitoare, Marin reuși să distingă decorul. Se afla într-o cameră spațioasă alături de vreo șase Prippi voinici. Așezat în spatele unui birou mare \ singurul din încăpere \ stătea Scudder, un Pripp mic de statură, cu o figură răutăcioasă, semănând cu un șobolan. Acum sunteți dezarmat, spuse Scudder. Adică putem sta de vorbă fără să-mi fie teamă că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se purtaseră politicos, atât timp cât se păstrase asemănarea cu conducătorul de grup, acum mâinile care îl atingeau, îl împingeau, loveau, ciupeau sau apucau mai tare, mai brutal sau mai repede decât era necesar. În cele din urmă, unul dintre bărbații mai voinici se apropie de el, își încleșta mâinile pe umerii lui și, în loc să îl roage să stea jos, încercă să îl așeze cu forța într-un scaun. Atunci Marin își ridică brusc genunchiul, lovindu-l pe celălalt între picioare; gemând, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
AȘADAR, TRASK A MĂRTURISIT, SPUSE EL CU ÎNVERȘUNARE. \ EI BINE, N-AM FĂCUT NIMIC, DAR SUNT DE ACORD SĂ-L ÎNZESTRĂM CU O HARTĂ. CE ESTE ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM VOINIC, CU O ÎNFĂȚIȘARE MODESTĂ, ABIA TRECUT DE PATRUZECI DE ANI. ÎNTINSE MÂNA PE MASĂ, ÎN LUMINĂ. MARIN FĂCU UN SEMN PRIPPULUI. \ EXPLICĂ. SCUDDER SE EXECUTĂ POSOMORÂT. ÎN RELATAREA SA SUBLINIE CĂ NIVELELE SEMNIFICATIVE ALE ADĂPOSTURILOR ERAU ZONELE 48, 49, 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
găsit să nu fie voinicul unui episod; însă eu, care am avut nenorocire de a rămâne singur, viu din patruzeci persoane ce locuiau într-o casă, să spui drept că nu crez episodelor nouă de la 1848. Dar frica trezită în voinicii noștri cetățeni mi-au adus aminte de o baladă și de un om... cinstit"345. Și scriitorul dă viață mai departe baladei lui Vâlcu și evocării marii epidemii din 1831, văzută de un ofițer al miliției ostășești și amintită de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ai împuținat așa? Arză-o-ar focul de treabă s-o arză, apoi așa ne-o fost nouă vorba? Cumătru Eugel zâmbea și încerca să glumească cu restul de om pe care îl avea în fața sa. Din cumătru-său, bărbat voinic și mereu roșu în obraji, nu mai rămăseseră decât oasele feței acoperite de pielea vânătă. Albise deodată, iar kilogramele sale ce băteau suta, erau nevăzute. Rămăsese un metru nouăzeci de piele, acoperit de cuverturi și înconjurat de perne și tămâie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]